Cum a fost la Zilele Biz, ediția a11-a, noiembrie 2012

Cea de a unsprezecea ediție a conferinței de business Zilele Biz a avut loc între 12 și 16 noiembrie 2012 în București și a adus pe scenă leaderi, mentori și vizionari și în rândul publicului antreprenori, manageri din mari companii, investitori, jurnaliști și consultanți.

Cele cinci zile ale evenimentului Zilele Biz s-au desfășurat în jurul unor tematici de actualitate: prima zi a fost dedicată Antreprenoriatului și s-a discutat despre resorturile psihologice, ce trebuie schimbat în gandire, comportament și acțiune pentru a reuși. Ziua a doua – a Inovației – a adus în atenție cele mai noi tehnologii care diferențiază leaderii sectorului IT. Cea de a treia zi, a Managementului, a încercat să răspundă la dilema managerilor: „Supraviețuire pe termen scurt vs. sustenabilitate pe termen lung”. Ziua a patra și-a îndreptat atenția către CSR, arătând de ce și cum trebuie readuse în prim-plan proiectele de dezvoltare durabilă, iar cea de a cincea zi a avut ca subiecte de discuție Media și Marketing și s-a vorbit despre inspirație, valori și motivație în comunicare. Din mulțimea de teme de discuție conturate pe parcursul celor cinci zile ale evenimentului, am să mă opresc asupra unui subiect de interes pentru oricine, indiferent de domeniul în care lucrează și ce funcție ocupă: prezentarea susținută de antropologul Vintilă Mihăilescu, în ultima zi a conferinței, al cărei titlu a fost: România și românii. Valori. Repere. Identitate.

Societatea românescă s-a repezit direct în modernitate, înainte de a ieși din țărănitate, și-a început speaker-ul discursul. Suntem o societate post-țărănească, tradițională, participativă, relațională, descrisă prin relații nemediate și în care totul se poate discuta: mai vedem este expresia pe care o auzim foarte des. De asemenea, în societatea noastră există un puternic cult al familiei, dar și tirania consumului: exemplele date de antropolog sunt over-dressing (tentația de a ne îmbrăca ostentativ) și over-housing (casele românilor trebuie să fie cât mai mari și cât mai aranjate). Continuând în aceeași direcție, Vintilă Mihăilescu a mai arătat că românii trăiesc la oraș, dar nu există politici urbane, nu există o delimitare clară între public și privat și, în același timp, nevoia de spațiu social este uriașă. Mai important, însă, este faptul că prăpastia dintre părinții pre-moderni și copiii post-moderni este foarte mare, ca și problemele de comunicare dintre părinții și copiii de azi, expuși la o explozie a tehnologiei. De altfel, s-a discutat mult despre prăpastia dintre generații, despre tinerii care pot aduce schimbarea mult așteptată și despre viitor. Indiferent dacă vorbim despre media și marketing, management sau antreprenoriat, inovația ne însoțește permanent.

În cadrul sesiunii de întrebări și răspunsuri, din cadrul ultimei zile, mi-am amintit de întrebarea pe care mi-a pus-o Anahid Pinchis la finalul interviului pentru PortalHR și la care nu am avut un răspuns viabil: De ce suntem noi, românii, atât de critici cu noi înșine?

Am dorit să aflu și părerea antropologului referitor la această întrebare, iar Vintilă Mihăilescu a adus în discuție complexul culturii mici din care facem parte, asemănătoare complexului provincialului. Și în mod paradoxal, a mai arătat acesta, toate studiile sociologice arată că valoarea cea mai dezirabilă a românilor este civilizația dar, în același timp, întrebați ce îi deranjează cel mai mult la compatrioți (ceilalți), românii menționează… lipsa de civilizație!