Sapiens de Yuval Noah Harari – recomandare de lectură… cu cap

Sapiens este o poveste foarte documentată care te plimbă exact pe unde vrea Harari, cu o capacitate incredibilă de a răpune orice formă de rezistență în fața logicii care pare imbatabile. Cu toate astea, tot o poveste rămâne pentru că Harari știe, poate mai bine ca oricine altcineva, că povestea este cea mai importantă și că povestea câștigă mințile.

Sapiens nu este o lucrare științifică, este bine să clarificăm acest aspect. Cartea este o lectură plăcută, un text clar, concis, incitant pentru orice om cu o inteligență peste medie, dar suficient de accesibil și pentru marea masă.

În cele ce urmează nu aș vrea să mă leg atât de carte cât de ceea ce vrea să facă Harari. Haideți să ne punem în pielea unui personaj extrem de inteligent care are brilianta idee de a roti lucrurile și a le vedea dintr-o altă perspectivă, pentru că asta se întâmplă în Sapiens: practic, nu sunt aduse în discuție lucruri noi ci au fost interpretate cele deja petrecute într-un mod în care n-a mai făcut-o nimeni, cel puțin nu așa de eficient.

Când ți se povestește despre cum s-au „păcălit” vânătorii-culegători când au trecut la Revoluția Agricolă parcă se simte un aer de: „haideți înapoi”. De ce? Încă nu avem răspuns, dar Harari a mai scos o carte iar a treia o să apară în august 2018, poate o să aflăm de acolo de ce. 🙂

Mai apoi totul este prezentat gradual, se trece prin religie care, iată, începe să pălească atunci când demonstrăm că poveștile pe care se bazează nu prea mai au sens acum, vine vremea imperiilor care, nu-i așa, a apus, mai apoi capitalismul, despre care Harari nu o spune clar, dar ne lasă să înțelegem că și el (capitalismul) este la apus.

Despre comunism nu apar prea multe idei, doar că ar putea să fie trecut la capitolul religii pentru că, practic, seamănă cu budismul, că a fost sperietoarea capitalismului, altfel aveam partea de un capitalism și mai sălbatic și că a fost o soluție mult mai proastă la capitalism.

„Asemenea budiștilor, comuniștii credeau într-o ordine supraumană a legilor naturale și imuabile care trebuie să călăuzească acțiunile omenești. În timp ce budiștii cred că legea naturii a fost descoperită de Siddhartha Gautama, comuniștii credeau că legea naturii a fost descoperită de Karl Marx, Friedrich Engels și Vladimir Ilici Lenin. Asemănarea nu se oprește aici.”

Sau

„După 1908, și în mod special după 1945, lăcomia capitalistă a fost întru câtva înfrânată, nu în ultimul rând din cauza fricii de comunism.”

Sau

„Singura încercare serioasă de a conduce lumea diferit – comunismul – a fost cu atât de mult mai rea în aproape toate privințele imaginabile încât nimeni nu a mai are curajul să încerce din nou.” Curaj? Serios? Nu inconștiență? Să știți că Harari nu scrie tâmpenii, este foarte conștient de ceea ce spune și tocmai d-aia această formulare ridică niște semne de întrebare.

Sapiens este aproape o biblie a vegetarienilor, statisticile și exemplele despre dramele prin care trec animalele sunt revelatoare. M-au mișcat aceste statistici și, sincer, încurajez pe oricine poate să mănânce cât mai puțină carne, să o facă, dar nu despre alimentație este vorba acum.

„Timp de aproape patru miliarde de ani, fiecare organism viu de pe planetă a evoluat supunându-se selecției naturale. Nici măcar unul singur nu a fost proiectat de un creator inteligent.”

Ok, deci avem câteva elemente:

• Povestea romantică și frumoasă a timpurilor în care eram, practic, în Rai sau vânătorul-culegător care s-a păcălit enorm când a trecut la Revoluția Agricolă;
• Revoluția Agricolă care a transformat în așa fel lucrurile încât a fost nevoie de niște povești despre forțe supranaturale care să aducă la un loc mai mulți oameni și să-i țină „legați”; mai apoi a venit vremea imperiilor, a banilor și a capitalismului, toate ca o evoluție firească a trecerii de la statutul de vânători-culegători la cel de agricultori, adică de la starea naturală în care am ajuns datorită evoluției firești (vânători culegători) la o stare artificială care ne distruge la final (sclavii Revoluției Agricole).
• Niște sisteme care au eșuat sau au fost aplicate greșit și n-am mai avut curajul să le aplicăm;
• Falimentul religiei;
• Sfârșitul lui Homo Sapiens.

Harari este genial, face exact ce trebuie să facă cineva care știe foarte bine că povestea este importantă și nici măcar nu trebuie să fie exactă și corectă, trebuie să fie ceea ce vor oamenii să audă. Să le hrănească ideile, temerile, speranțele și să le confirme credințele.

Dar Harari nu aduce în discuție ceva foarte important: acele desene rudimentare făcute de vânătorii culegători nu sunt opera unui grup, sau contribuția unui trib, ci genialitatea unui om care s-a întâmplat să facă parte dintr-un trib sau altul. De exemplu, deși apar în carte câteva referiri la diverse personalități, despre importanța lui Einstein nu se pomenește nimic. Nu poți vorbi despre revoluția științifică și despre dezvoltarea tehnologică fără să nu-l amintești pe Einstein și, din ce am văzut, Harari nu-l pomenește nici în Homo Deus (dar încă n-am citit cartea, am răsfoit-o doar).

Capitalismul este foarte important în cartea lui Harari, dar ce nu se pomenește este faptul că, în esență, în capitalism au trăit mult mai puțini oameni decât în comunism. China nu este o țară capitalistă nici azi, Rusia la fel, India a fost o vacă de muls pentru Imperiul Britanic dar nici azi, după independență, nu poate fi vorba de capitalism acolo. În afară de America de Nord, vestul Europei și câteva regiuni din Asia, capitalismul a fost mai degrabă o dorință decât o realitate. A fost curaj suficient pentru a-l implementa doar că nu a prea avut loc de comunism. Lumea în care trăim azi poartă, mai degrabă, urmele lăsate de comunism și fascism decât de capitalism. E ca și când ai spune că o clădire arată urât pentru că un copil a spart un geam cu o piatră fără să ne uităm că acea clădire este devastată de alții. E adevărat că geamul spart de copil este cel mai mare și foarte central, dar nu din această cauză arată clădirea urât.

Harari este foarte sigur că tot ce ne înconjoară este rezultatul evoluției, nu are nevoie de argumente și expediază la gunoi orice idee că ceea ce ne înconjoară ar fi rezultatul vreunui act de creație. Nu îl contrazic și nici nu-l aprob pentru că nu asta este ideea, dar siguranța lui pe această temă iese puțin din spiritul cărții în care încearcă să împace și capra și varza. Harari are nevoie să repudieze orice idee de zeu pentru că asta ar sta în calea unei noi povești la care el vrea să participe. Ce altă modalitate de a intra în istorie este mai la îndemână decât să fii unul dintre cei care spune povestea care să reziste alți, poate, mii de ani?

Și, la final, apocalipsa. Ce ar fi fost o poveste despre oameni fără apocalipsă? Ea vine sub forma unor transformări genetice, a unor cyborgi sau a inteligenței artificiale care se poate reproduce singură. Ce nu înțeleg eu este cum dracului, scuzată să-mi fie licența verbală, or să se alimenteze singure cu energie aceste ființe pentru că, până una alta, folosim baterii pentru ele. Mai plauzibilă mi se pare o revoltă a mașinilor al căror autopilot să înceapă să joace Carmageddon decât să ne trezim cu niște supecomputere care ne semnează condamnarea la moarte.

Natura sau vreun zeu au stabilit că cea mai bună formă de a supraviețui este să-ți iei singur carburantul și să-l transformi în energie. Noi ne gândim la fuziuni și fisiuni nucleare, la baterii sau încărcări wireless când modelul este fix sub nasul nostru. În esență, Sapiens este cea mai avansată mașină creată până acum, un compromis perfect între posibilitatea de a-și genera propria nevoie de energie și instrumentele care-l ajută să trăiască și care consumă eficient acea energie. Sapiens o să dispară cândva dar nu datorită brațelor bionice sau a altor „sperietori” din viitor.

Harari vrea să contribuie la următoarea mare poveste, o spun cu siguranța cu care el spune că suntem 100% rodul evoluției. Dacă Homo Sapiens are nevoie de ceva urgent, acel element este o nouă poveste, una care să înlocuiască vehiculele narative care încep să-și piardă puterea după atâtea sute și mii de ani.

Aici se vede geniul lui Harari, că înțelege acest lucru. Dar greșește Harari? Cred că da pentru că, deși el vrea să-și folosească geniul pentru a contribui la următoarea poveste, nu spune nimic despre geniile care au adus Sapiens aici. Tot ce s-a întâmplat este rodul unor anonimi geniali (pe vremea vânătorilor culegători) care timp de zeci de mii de ani au dus specia către zona în care următorul pas logic pentru dezvoltare era o revoluție ca cea agricolă.

Haideți să facem un exercițiu de imaginație și să ne gândim la câteva sate rupte de lumea înconjurătoare în care trăiesc 100 – 150 de oameni. În unele sate se vor naște oamenii care au darul de a mânui lucrurile mai bine decât ceilalți (talent artistic pus în slujba, să zicem, tâmplăriei), în alte sate se vor naște oameni cu niște abilități fizice remarcabile, vor fi cei mai buni vânători și un exemplu pentru ceilalți, în alte sate se vor naște oameni cu darul de a-i face pe ceilalți să se simtă bine (să le spună povești, să-i facă să râdă, să le compună cântece). Fiecare sat va evolua diferit, unele vor dispărea dacă, chiar având un actor care-i face să râdă, nu au oameni care să vâneze eficient, de exemplu. Acum să trecem la nivelul următor și să ne imaginăm că aceste sate încep să comunice între ele, să se observe unele pe altele, nu-și vor putea transfera unele altora cunoștințele decât dacă vor exista niște oameni suficient de inteligenți care să înțeleagă ce se întâmplă, să interpreteze realizările celorlalți. Asta nu o pot face membrii obișnuiți ai satului așa cum o clasă de copii nu poate cânta la fel de bine ca cel mai talentat dintre ei. Aici se împiedică Harari pentru că el este adeptul unui sat/trib/grup care să evolueze fără oamenii excepționali.

Harari nu vrea să recunoască meritele unui membru al tribului și să-l transforme în „vedetă” ci își imaginează un trib (global) în care toți sunt egali și contribuie egal. Vă sună cunoscut? Harari vrea să fie curajos!

Puteți afla mai multe despre carte aici.