Leadershipul… a ajuns și el pe tarabe

Zilele trecute vorbeam la telefon cu partenerul meu de organizare și îmi planificam conferințele pentru cea de a doua jumătate a anului. Convorbirea m-a inspirat să scriu acest articol, cuvântul declanșator fiind: leadership… În timp ce sugeram tema leadershipul transformațional, interlocutorul meu a sărit ca ars: “Ooooh, nuuuu! Noțiunea de leadership s-a consumat, în sens cât se poate de negativ, în urma sutelor de evenimente din ultimii ani!”.

Păcat, ar fi fost o temă frumoasă și inspirațională.

Înainte să intru în subiect, aș dori să menționez totuși că acest material nu își propune să desființeze valorile autentice sau evenimentele cu miez, căci există și din acestea, și nici să-mi promoveze conferințele. Publicul este singurul în măsură să clasifice, prin prisma propriilor experiențe și percepții, ceea ce vede și aude.

Tristețe. Acesta este sentimentul pe care îl trăiesc atunci când aud sau citesc, în diverse “ipostaze” nepotrivite, cuvântul leadership. Sunt tristă pentru că modelul meu de leader a fost și va rămâne Gandhi. Daca mi-am dorit un maestru, Gandhi a fost acela, leaderul pentru care am un respect TOTAL; iar ceea ce văd că se promovează aproape obsesiv astăzi ca fiind leadership nu are nici cea mai mică legătura cu el.

De nouă luni de zile sunt în mișcare în afara companiilor și urmăresc stupefiata industria prosperă a evenimentelor de business, unde noțiuni ca strategia sau leadership-ul au trecut și ele printr-o metamorfoză tipic românească, transformându-se în banale titluri, teme sau sloganuri menite doar să atragă aproape cu orice preț un public cât mai numeros. Leadership-ul se alătură acum unor domenii chipurile arhicunoscute și arhistăpânite de români, adică la care se pricepe toată lumea, cum ar fi fotbalul, marketingul, PR-ul, HR-ul. Mai nou, și medicina…

Poate că nu aș fi abordat acest subiect dacă nu aș avea atât experiența propriilor mele conferințe, cât și calitatea de vorbitor la evenimente organizate de alții. Cu nouă evenimente la activ în 2013, și ținând cont de feed-backul valoros al participanților, cred că am legitimitatea să afirm că formatul de tip “mass event” este superficial și obositor pentru public și totodată demotivant, chiar degradant pentru mulți dintre speakeri. Am vorbit cu numeroși oameni din business care admit cu o oarecare amărăciune că participă în calitate de speaker deoarece este important pentru vizibilitate, promovarea afacerii și networking în general. În concluzie, unii o fac doar pentru că “trebuie”. Dar oare nu trebuie să fie și calificați pentru a se afla într-o astfel de postură?

Mai devreme sau mai târziu, este doar o chestiune de timp până când această abordare de suprafață va fi descalificață pe măsură ce audiența se va informa și va avea capacitatea de a face diferența. Pe măsură ce oamenii evoluează profesional, vor avea din ce în ce mai mare nevoie de profunzime; lucrurile de suprafață au impact de senzație doar pe termen scurt. În rest, sunt distructive și împing individul la periferia propriului business, a carierei sau chiar a propriei persoane…

Vorbesc cu o maximă lejeritate despre leadership (mă refer la zona de business) oameni care nu au condus în viața lor o echipa, oameni care nu au simțit pulsul business-ului de zi cu zi, oameni care nu au integrat oameni sau nu au dezvoltat nici măcar un singur lider sau manager în carierele lor. Ajungem astfel din nou la “modelele de succes”, la pistele false pe care se încadrează tinerii aspiranți din dorința să învețe, să se dezvolte, să evolueze.

Poate oare progresa o societate, o țară cu o astfel de abordare? Cu siguranță că NU! Este oare suficient și valoros să adunăm într-o sală oameni din business, să le fluturăm ca temă principală leadership-ul și să le oferim doar vorbe pompoase, îmbrăcate frumos și foarte sonore? Nu! Tot așa după cum nu este în regulă nici să pretindem că tinerii pot învăța esența leadership-ului prin simple acțiuni, fie ele și incitante, de team building, cu adrenalina aferentă. Sigur nu este de ajuns!

Nu pretind că aș fi cel mai inițiat speaker din țara asta, o fac mai bine mulți altii – mai ales în ce privește componenta indispensabilă de show, însă știu un lucru: atunci când audiența te onorează cu prezența, tu, în calitate de vorbitor onest, ești, înainte de toate, un exemplu; drept urmare, trebuie să oferi conținut, să oferi răspunsuri la întrebarile din mintea și sufletul celor care te ascultă, întrebări pe care participanții  le-au adus cu ei în sală. Dacă nu poți oferi soluții la probleme, măcar oferă-le o altă perspectivă asupra lucrurilor, vieții, afacerilor sau asupra propriilor lor persoane…

Leadership-ul nu este un titlu sau o funcție. Leadershipul înseamnă, printre altele, un mod de gândire și pasiune, înseamnă a insipra prin exemplul personal, înseamnă a lăsa ceva palpabil, concret în urmă. Înseamnă impact pozitiv, în orice domeniu am activa.

Mai mult decât atât, liderii ar trebui recunoscuți ca numărându-se printre cele mai de preț valori ale unei națiuni. Liderii din toate domeniile de activitate pot fi cheia transformării și progresului societății noastre. Aceste perle există, dar nu ne străduim suficient să le punem în valoare.

Dar, din păcate, leadership-ul, adică darul, talentul sau arta de a atinge performanța prin darul, talentul și abilitățile altora – a ajuns să fie trivializat, să fie “vândut” la tarabă. Vândut de oameni care se joacă și se vând folosind citatele celebre ale altora, profitând de neștiința și setea de socializare și senzație a celor mulți.

Invitația mea în această situație: să ne folosim discernământul și să sancționăm falsele pretenții pentru a putea găsi astfel calea care duce către ceea ce înseamnă cu adevărat leadership.

Iar pentru a da o șansă și celor care nu sunt de acord cu punctul meu de vedere, permiteți-mi să închei cu un citat din liderul meu favorit, Mahatma (“Marele suflet”) Gandhi: “Dezacordurile oneste sunt adesea un semn sănătos de progres”… așa că să nu fie cu supărare.