Abilitate sau noroc?

Ar fi minunat daca ar exista o formula a succesului, o ecuatie care sa ne explice de ce unii reusesc in cele mai dificile situatii in vreme ce altii esueaza lamentabil chiar si in contexte relativ previzibile. Din pacate (dar si din fericire) nu exista. Oricat de important ar fi un model de succes, exemplul cuiva care a reusit, de exemplu, intr-o cariera pe care ne propunem sa o urmam, certitudinea ca se poate reusi in respectiva zona profesionala nu este in sine si o garantie a succesului individual.

Gurile rele spun adesea despre cei care au succes (si mai ales atunci cand el pare „inexplicabil”) ca sunt „norocosi”. Cei care au muncit mult ca sa ajunga insa „acolo” vorbesc poate mai putin despre noroc si mai mult despre efort si abilitati dezvoltate si testate in timp. In realitate este probabil vorba despre o combinatie de factori care faciliteaza manifestarea unui set de abilitati asupra carora s-a lucrat constient si consecvent o perioada suficient de lunga de timp. Este vorba despre complexitate.

Aceasta este si pledoaria articolului pe care vi-l recomandam azi de pe Harvard Business Review. Articolul pe care il completeaza, Untangling Skill and Luck, incepuse discutia despre abilitate si/sau noroc din perspectiva rolului pe care o intelegere corecta a acestor doua dimensiuni il poate avea asupra performantei organizatiilor in general. Printre cele mai importante comentarii despre aceasta dualitate abilitate/noroc ni se pare cel referitor la tendinta companiilor de a angaja performeri de top in speranta ca vor putea astfel garanta succesul. Se uita insa de multe ori ca performanta este, printre altele, dependenta de context(e) si exista o tendinta de a exacerba faptul ca, intr-un mod subtil dar in realitate imprevizibil, performerii de top par sa fie „vizitati” mai des decat altii de ceea ce numim „noroc”. Cercetarile arata insa ca marile staruri ale unei organizatii arareori livreaza performanta la acelasi nivel atunci cand sunt mutati in alte contexte.

Revenind, insa, la articolul initial de la care am pornit discutia, tandemul abilitate/ noroc pare sa isi gaseasca cea mai buna manifestare in conditii de complexitate sporita. In aceste medii, abilitatea are nevoie sa se manifeste cel putin in 3 dimensiuni: talent, adaptabilitate si viziune. Astfel, cei care reusesc in medii complexe se pot mandri cu o explicatie a succesului bazata mai putin pe noroc (desi are si el rolul lui), ci mai degraba pe rapiditate si flexibilitate.

In limbajul popular de la noi asta ar suna cam asa: „norocul si-l mai face si omul cu mana lui” si incercarea de a iesi dintr-un determinism pagubos („n-am un dram de noroc, de asta nu imi reuseste nimic in viata”) este deci sustinuta ca legitima si posibila de cercetari serioase.

Citeste tot articolul When Skill and Luck Meet Complexity pentru clarificari suplimentare ale modului in care o abilitate poate sa duca la succes in conditii de complexitate sau de haos (momente in care si „norocul” isi mai baga coada), dar si pentru a intelege de ce nu e suficient sa faci „elefantul” sa danseze daca nu il inveti sa danseze pe melodia care trebuie.