Adrian Munteanu: „Între angajat și angajator, pentru început, recomand întotdeauna poziția de angajat”

Adrian Munteanu lucrează în aceeași companie în care s-a dezvoltat și a evoluat profesional încă de la vârstă de 18 ani. De peste un an îmbină foarte bine rolul de angajat cu cel de antreprenor. Jobul îl solicită timp de nouă ore pe zi. Poziția de antreprenor, însă, îl relaxează și îi oferă posibilitatea să-și țină prietenii din copilărie aproape. Din acest motiv a deschis o cafenea în cartierul în care a copilarit. El și-a propus, ca până în vârsta de 30 de ani să riște mai mult în afaceri și să investească în pasiunile care merită fructificate.

Cum a început traseul tău profesional și cum arată background-ul tău educațional?

Am început să lucrez de la 18 ani, cu două săptămâni înainte să dau examenul de bacalaureat. Am depus o fișă de înscriere la o agenție de btl și după o săptămână am fost chemat pentru un proiect. După ce am dat examenul, am continuat să lucrez part-time pentru că îmi plăcea domeniul, pentru socializare și pentru că la vârsta aia aveam nevoie de bani și timp liber. Era jobul perfect.

Timp de un an de zile am făcut promoții, apoi am fost avansat în poziția de Team Leader, coordonam echipele din teren. După un alt an, am fost promovat și am început să lucrez în birou, să coordonez proiectele la nivel național. Am avansat treptat și am schimbat în jur de șase funcții în cadrul agenției. Echipa și numărul de proiecte a crescut, iar avantajele au început să apară. De opt ani lucrez în aceeași agenție, care mi-a oferit un avantaj din punct de vedere al parcursului profesional. M-a ajutat să plec de la zero, iar faptul că n-am sărit nicio etapă a reprezentat un mare avantaj.

În primii ani am muncit în jur de 12-14 ore pe zi, inclusiv în multe weekenduri. Dar totul a fost în avantajul meu. În paralel, am făcut și facultatea de Contabilitate și Informatică de Gestiune din cadrul ASE.

Ce ai învățat și continui să înveți din experiența de angajat?

La jobul actual, în agenție, trebuie să mă pun atât în pielea antreprenorului, cât și a consumatorului. Între angajat și angajator, pentru început, recomand întotodeauna poziția de angajat. În cazul în care ai un hobby, recomandarea mea e să rămâi angajat și să-ți duci la îndeplinire pasiunea, să-ți faci în paralel hobby-ul pentru că altfel te implici atât de mult în afacerea respectivă încat hobby-ul se poate transforma în ceva care îți provoacă repulsie sau nervi; începi să nu mai vezi partea frumoasa și să nu-ți placă.

Ce anume te-a determinat să-ți deschizi propria afacere? Cum ai luat această decizie?

Suntem trei asociați, prieteni de 25 de ani, toți am copilărit în zona Aurel Vlaicu. Suntem angajați fiecare într-o companie. Unul dintre parteneri este avocat, celalalt este director de vânzări într-o agenție de media. Din punct de vedere profesional ne merge bine tuturor.

Nu facem parte din categoria cărora nu le place jobul-ul pe care și l-au ales. Ne place ceea ce facem, însă am vrut să încercăm și altceva. Inițial nu știam ce tip de afacere să deschidem. Ne-am gândit să lansăm un aprozar, apoi o covrigărie, o shaormerie, iar într-un final, inspirați din serialul „Friends”, ne-am gândit să deschidem o afacere pe sufletul nostru, unde să ne întâlnim cu prietenii.

Problema era că atunci când voiam să facem o rezervare într-o locație nu aveam posibilitatea să ne strângem cu toții pentru că eram prea mulți, vreo 20-30 de persoane. Ideea lansării unei cafenele s-a născut tocmai pentru că nu găseam un loc liniștit, în afară de casele noastre, în care să ne întâlnim cu toții.

Ideea lansării unei cafenele ne reprezintă cel mai bine. Acum știm sigur că toți prietenii se strâng într-un loc sigur. Avem vecini care gătesc prăjituri de casă sau clătite și ne strângem în weekend-uri să stăm la povești și la o cafea bună. Ne simțim practic ca la cineva acasă.

Cu cine te-ai consultat când ai decis să lansezi pe piață o cafenea? Cum au reacționat apropiații la auzul veștii?

Da, am avut persoane care ne-au spus că lansarea unei cafenele este o mare greșeală sau că sunt bani pierduți, dar ne-am încăpățânat să deschidem o cafenea care seara se transformă într-un pub. Ne-am gândit de la început că banii nu sunt pierduți atâta timp cât învățăm ceva din asta și ne ajută să luăm decizii mai bune în viitor. Până în 30 de ani, ne-am propus că merită să riscăm mai mult și merită să investim în hobby-uri, care, în general, sunt scumpe.

Care este conceptul cafenelei și cu ce se diferențiază față de altele de același gen?

Numele cafenelei, Apartament 13 (prieteni, cafea și voie bună), a venit natural, în urma poziționării ca „vecinii la care se bea o cafea bună ziua sau se lungesc discuțiile la un pahar de vin pe înserate”. Numele vine chiar de la numărul apartamentului din bloc. Sunt exact 12 apartamente pe scară și astfel am luat noi numarul 13. A fost cu noroc se pare.

Ne-am dorit un loc călduros, în care oamenii să vină la noi și să ia o carte din bibliotecă, să fumeze o narghilea sau bea un ceai. Sunt mulți care vin cu laptopul și lucrează de aici.

În cafenea au loc tot felul de evenimente tematice, sugerate de prietenii noștri. De exemplu sunt seri tematice cu casino party, anti-Halloween party, Oscar, petreceri surpriză sau cu pirați. Toate sunt cu circuit închis, pentru ca invitații să se simtă cât mai relaxați.

În ce stadiu se află acum business-ul?

Nu ne-am amortizat investiția, dar vrem să credem că am pus banii la banca și că în fiecare lună cineva ne plătește o dobandă, fie că este aproape de zero în unele luni sau câteva sute de euro în altele. Ne-am făcut un plan de afaceri întins pe cinci ani de zile.

Căt timp dedici afacerii? Mai ai energie și pentru jobul full-time?

Avem avantajul că suntem trei parteneri și ne împărțim timpul. Nu este un timp pe care îl aloc afacerii, ci este un timp pe care mi-l aloc pentru a mă relaxa. Când vin de la muncă seara prefer să stau două ore în cafenea, îmi fac o idee despre felul în care se simt clienții, mai vorbesc cu ei și sunt zile în care e foarte aglomerat și intrăm în pielea barmanului. Exercițiul acesta e bun pentru că ne dăm seama cam cât timp îi ia pentru a servi sau dacă poate să zâmbească 12 ore pe zi. Ne calibrăm, în acest fel, așteptările. Lunar, alocăm în jur de 3 zile adunate, cafenelei.

Care este profilul clientului?

Luați individual, diferă mult ca și „target”, dar toți își doresc să petreacă timp de calitate alături de prieteni într-un loc plăcut și pe asta ne focusăm.

La început clienții au fost doar prietenii, apoi vecinii din cartier. Apoi oamenii din afară pe care am încercat  să-i transformăm în prieteni. Ei se întorc în cafenea și cu alți prieteni și așa mai departe.

De obicei, oamenii vin la pub după ora 18 când pleacă de la job și, tot seara, mai sunt oamenii din cartier care rămân la o bere sau la un meci.

Te gândești să renunți definitiv la actualul job și să devii antreprenor full-time?

Nu o să renunț niciodată la job. Se completează atât de bine postura de angajat și cea de antreprenor, încât în momentul de față sunt mult mai multe avantaje ca noi să rămânem în echilibru.

Desigur, cafeneaua este văzută ca o cale de scăpare dacă lucrurile la job nu merg bine într-un anumit moment

Idei a de dezvolta o altă afacere există, iar experiența cu lansarea cafenelei ne-a dat curaj.

Ai ajuns într-un moment în care ai vrut să renunți la afacere?

Nu, din contră, până acum a fost chiar ușor. Am plecat din start de la ideea că este un hobby și că trebuie să venim cu bani de acasă timp de cinci ani. Ne-am dorit să deschidem o cafenea și pentru că am vrut să rămânem toți trei prietenii conectați. Aveam drumuri diferite, însă ceva trebuia să ne lege. Așa a pornit ideea lansării unei afaceri comune.

Ce pasiuni ai?

Merg cu bicicleta aproape zilnic. În weekend-uri îmi place să ies din București, în general cu cortul la munte sau în alte locuri liniștite dacă vremea nu e chiar de cort. Îmi place să cred că atât job-ul, cât și Ap13 sunt pasiunile mele și încerc să aloc timpul necesar pentru dezvoltare.

Ce planuri de viitor ai cu cafeneaua?

Există varianta în care ne doream să deschidem încă o cafenea tot la nivel de cartier, într-un loc liniștit.

În prezent, preferăm ca oamenii să se obișnuiască cu conceptul de cafenea într-un cartier, suntem într-un proces de testare și educare în același timp. Când vedem că există o cerere din ce în ce mai mare, suntem pregătiți și vom copia conceptul.