Andrei Pitiş, despre antreprenoriat, zombie corporatiști și ce înseamnă să fii „locuit pe dinăuntru”

Andrei Pitiș este un nume cunoscut în industria de sofware din România, domeniu în care lucrează din 1991. În prezent este, între altele, partener TechMind, partener Clevertaxi și Președintele ANIS (Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii). Are o carieră bogată, de-a lungul căreia a trecut de la antreprenoriat la corporație, pentru ca, apoi, să revină la antreprenoriat. 2010 a fost un an al schimbărilor, momentul în care a decis să caute startupuri în care să investească. În același an a absolvit și cursurile de leadership creativ Erisma, care l-au ajutat să se pregătească pentru ceea ce avea să urmeze.

Despre toate aceste schimbări și influența pe care a avut-o Erisma asupra carierei profesionale, în interviul cu Andrei Pitiș.

Care sunt principalele puncte ale traseului tău profesional, din facultate și până acum?

Am terminat Universitatea Politehnică din București, Facultatea de Automatică şi Calculatoare, secţia Calculatoare şi în facultate eram programator. Am lucrat din anul I, chiar din 1991, în diverse firme, și am contribuit la crearea unor produse în premieră – ca, de exemplu, prima hartă a Bucureştiului, pe PC. Nu exista Internet atunci! Apoi am făcut parte din echipa care a pus bazele RoEduNet – Reţeaua Educaţiei Naţionale, care era cea mai mare rețea din România în acei ani, și cred că a rămas una dintre cele mai mari. Am făcut parte din această echipă între 1994 și 1999. Între timp, am început un business de software outsourcing pentru companii americane, am fost foarte implicat în fenomenul dot-com, care a avut o creștere senzațională între 1996-2000, când s-a terminat, și multe site-uri create în acea perioadă au dispărut. În 1996 am co-fondat un startup în Silicon Valley cu încă doi parteneri, unul din America şi unul din România.

Ai locuit în SUA în perioada aceea?

Nu, dar mergeam des acolo.

Nu ţi-ai dorit să pleci în SUA?

Nu, poate și pentru că merg în America foarte des, din 1997. Am avut multe oferte, multe prilejuri să plec acolo și nu pot să zic că nu m-am gândit, dar am luat decizia să nu plec, prefer Europa.

Revenind la parcursul profesional, în 2000 am primit propunerea de a înființa în România filiala unei firme din America, un startup – Auctionwatch.com, o firmă de servicii pentru cei care vând pe eBay. Aveam 28 de ani, se născuse și fiica mea cea mare și am avut noroc, pentru că în aprilie 2000 am acceptat propunerea, iar în iunie a picat bula dot-com-urilor şi toţi clienţii pentru care lucrasem până atunci au dispărut.

Mai departe, în 2005, după ce am plecat de la Auctionwatch.com, pentru că nu mai aveam același punct de vedere ca și CEO-ul, am fost recrutat de o altă companie americană, IXIA, unde am lucrat până în 2010. Când m-am angajat erau 30 de oameni din care eu conduceam 7, cand am plecat de acolo eram Country Manager pentru România și conduceam peste 250 de oameni.

De ce ai plecat de la IXIA?

Pentru că nu se mai întâmpla nimic nou, erau aceleași lucruri în fiecare zi, mă duceam la acelaşi birou, erau aceleaşi probleme, specifice unui centru de dezvoltare software al unei firme americane, și eu deja aveam zece ani de când făceam asta… Îmi doream să fac dezvoltare de produse proprii, de aceea am început să caut startupuri în care să investesc.

Un exemplu în acest sens este Clevertaxi, o echipă formata din Mihai și Alex, pe care i-am cunoscut la un concurs de startupuri și ulterior am investit în ei. Împreună am creat nu doar o aplicație software care îți permite să chemi un taxi cu un click, ci și ceva care îți face viața mai ușoară și mai frumoasă! Nu mai trebuie să stai la telefon minute în șir, telefonul smart îți găsește cel mai apropiat taxi în timp ce tu petreci acele minute vorbind cu prietenii!

Din păcate, nu am găsit foarte multe echipe precum cea de la Clevertaxi şi atunci am început să contribui la crearea unui ecosistem antreprenorial, așa cum îl știam eu pe cel din US. Cea mai recentă realizare este Innovation Labs și este primul accelerator de business tech pentru studenţi. Sunt foarte bucuros, pentru că mi-am dorit de multă vreme un cadru în care studenţii să vină cu idei, să-şi formeze echipe, care să fie mentorate de oameni reali din industrie. Am reușit acest lucru alături de mulți parteneri și ajutați de oameni de business care pur și simplu doresc să ajute tinerii să creeze povești antreprenoriale de succes. Este o energie incredibilă.

“Căutam tot felul de resurse ca să-mi reinventez viaţa profesională”

“Mi se pare că evoluăm în cicluri din punct de vedere profesional, și nu numai. Adică trebuie să închidem un ciclu și să deschidem un altul, ca să evoluăm, iar eu îmi căutam resursele ca să merg mai departe și să-mi reconstruiesc o altă viaţă profesională, în altă zonă”, spune Andrei Pitiș, referindu-se la anul 2010, momentul schimbării. Atunci a decis să se desprindă de corporație și să caute startup-uri în care să investească. În același an a urmat și cursurile Erisma, care l-au ajutat să descopere lucruri noi despre el însuși, să cunoască oameni „foarte frumoşi interior”, să depășească anumite bariere și să se dezvolte. “Erisma te ajută să te cunoști mai bine și, dacă pot să spun așa, este un program care te trezește din starea de zombie corporatist!”, spune Andrei Pitiș.

Aş vrea să revenim la anul 2010, la momentul în care ai zis că vrei să devii antreprenor și ai decis să pleci de la IXIA. Știu că în 2010 ai absolvit și Erisma, cursul de leadership creativ. A existat vreo legătură între Erisma și decizia ta?

Nu aş putea spune că a avut o legătură directă, nu a fost o relație de cauzalitate între cele două. Adică nu am plecat pentru că am făcut Erisma, mă hotărâsem să plec cu câteva luni înainte. Dar acest curs m-a ajutat să plec mai ușor. Cred că este un progam care te ajută să faci mai bine ceea ce ți-ai propus. Poate că sunt și persoane care au făcut, ulterior, niște schimbări fundamentale, dar eu cred că se gândeau la acea schimbare de multă vreme și cursul i-a ajutat să o facă.

Apoi, Erisma, ca program, îţi oferă o perspectivă asupra întregului ansamblu, atunci când vrei să faci o schimbare. Ceea ce înveți acolo și răgazul pe care ți-l iei ca să participi îţi dau, în primul rând, posibilitatea de a găsi resursele interioare de a te regăsi. Pentru că, lucrând în companii, petrecând mult timp la birou, ieşi din tine! Oana Pellea spunea, foarte frumos, că fiecare dintre noi ar trebui să fie locuit pe dinăuntru. Şi, cumva, Erisma te ajută să te re-locuieşti pe dinăuntru, să fii acasă și să trăieşti în prezent.

Dar de ce ai vrut să faci cursul Erisma?

La momentul respectiv știam că vreau să plec de la IXIA și m-am gândit că Erisma mă poate ajuta. Căutam tot felul de resurse ca să-mi reinventez viaţa profesională. Mie mi se pare că evoluăm în cicluri din punct de vedere profesional, și nu numai. Adică trebuie să închidem un ciclu și să deschidem un altul, ca să evoluăm, iar eu îmi căutam resursele ca să merg mai departe și să-mi reconstruiesc o altă viaţă profesională, în altă zonă.

Dacă mă uit în urmă, de-a lungul carierei am avut cicluri de patru-cinci ani care s-au închis; adică a fost ciclul din facultate, în care eram programator, într-o firmă, ciclu închis în 1995. După care a fost ciclul cu RoEduNet şi cu software pentru americani, business-ul meu, între 1995-2000, urmat de Auctionwatch.com, între 2000-2004, apoi ciclul cu IXIA, între 2005-2010. Era ciudat să dureze mai mult acesta, decât celelalte. Şi atunci l-am încheiat, pur şi simplu, ca să văd ce urmează. Pentru mine, de fiecare dată trebuie să urmeze ceva nou, o schimbare. Iar Erisma m-a ajutat să trec prin această schimbare și mi-a oferit, în afară de cursuri şi de nişte colegi minunaţi cu care am interacţionat, şi un networking foarte bun. Aici am cunoscut o mulţime de oameni, a fost o zonă de networking foarte bună.

Ce fel de oameni vin la Erisma?

Oameni foarte frumoşi interior, creativi, de succes, din business, din top și middle management, din domeniul bancar, antreprenorial, financiar, companii multinaţionale, farmaceutice…

Păstrezi legătura cu cei pe care i-ai întâlnit acolo?

Da, Erisma e şi despre asta; creează o comunitate de oameni uniţi de aceleaşi valori. Sigur că ne mai întâlnim destul de des.

Dar pe partea de business? Ai avut ocazia să legi și relații de afaceri cu cei de acolo?

Nu în mod direct, dar este vorba despre networking. Cred că Erisma este un program care participă la crearea unui nivel de lideri de care România are nevoie în momentul acesta. Și mă refer la oamenii de succes din business care, în general, stau în banca lor şi nu au curajul să îşi spună părerile!

Din tot ce ai învățat la Erisma, ce ți-a folosit cel mai mult?

Mi-au mai plăcut foarte mult cursurile cu Ioana Pârvulescu, scriere creativă. Aici am avut prilejul să scriu primul text creativ după o lungă perioadă de pauză, după poeziile din perioada liceului, pe care cred ca le scriem cu toții, mai bine sau mai puțin bine. Și a fost senzațională experiența!

M-a mai ajutat să îmi îmbunătățesc prezentările. În momentul în care am intrat în Erisma, eu eram un prezentator decent. Dar, după curs, mi se spune din ce în ce mai des că am avut o prezentare bună. Am învățat să fiu natural și Erisma chiar m-a ajutat din acest punct de vedere. Acolo – mai ales după ce am jucat în piesa de teatru – am depășit niște bariere, am ieșit din zona confort și asta m-a ajutat să mă dezvolt. Deci Erisma te ajută să te cunoști mai bine și, dacă pot să spun așa, este un program care te trezește din starea de zombie corporatist!

Te-ai mai angaja? Ai accepta să mai fi angajat, eventual într-o corporație, dacă ar apărea o ofertă absolut de nerefuzat?

Da, nu exclud ideea! Nu am nimic împotriva corporației și nici a statutului de angajat. Mi se pare că orice statut ai avea, trebuie să știi ce vrei și să faci și tu ceva, adică să nu te subordonezi voinței corporației în totalitate. Să faci ca lucrurile să se întâmple, pentru că, până la urmă, o corporație este formată din oameni! Poate că următorul meu ciclu este de angajat într-o altă industrie sau în chiar în aceeași, pentru că în IT întotdeauna poți găsi ceva diferit. Cine poate ști?