Cristi Manafu – “Când faci o schimbare, contează oamenii.”

În universul publishingului și social media, numele lui Cristi Manafu nu are nevoie de nicio prezentare. A absolvit facultatea de Jurnalism și Filosofie la Universitatea Spiru Haret, a intrat în presa scrisă în toamna lui 1998, în prima echipă a Ziarului Financiar (Publimedia). După un an a plecat la Business Media group (BMG), unde a ocupat diverse funcții la publicațiile “Biz”, “Stuff” și “Campaign”. În 2006 a plecat și de la BMG și, cu acestă ocazie, a părăsit presa scrisă, pentru a se îndrepta către online.

La început de 2012, Cristi Manafu este managing-partner la Evensys (companie care organizează evenimente de afaceri), unul dintre cei mai influenți bloggeri (www.manafu.ro), trainer și consultant media.

Am stat de vorbă cu Cristi Manafu despre schimbările prin care a trecut de-a lungul carierei, curajul de a trece prin ele și felul în care l-au influențat. Concluzia? Foarte simplă: totul s-a petrecut natural, pentru că Manafu este un “safe player”, pentru care contează mai mult chimia dintre partenerii de afaceri, decât renumele unei companii.

Când ai ieșit, practic, din presa scrisă?

Am plecat în octombrie 2006 de la BMG, unde eram redactor-șef la “Biz” de 3 ani și ceva și Director editorial peste alte două publicații, „Campaign” și „Stuff”. Practic, am vrut să mă îndrept spre internet. Mai lucrasem în online, tot când eram la BMG, am fost implicat într-un proiect adiacent al “Biz”, „BizCity”.

Deci, practic, pentru tine anul 2006 nu a fost chiar un punct de cotitură, în care ai zis: gata, mă las de presa scrisă și mă apuc de online.

Nu, nu chiar, aveam antecedente. Nu a fost o trecere bruscă. Un timp am lucrat în paralel și în print și în online. Apoi, în 2006, ca dezvoltare profesională, eu cam atinsesem pragul de sus, nu mai aveam ce să mai fac. Și m-am gândit să mă îndrept către online.

Și să termini definitiv cu presa scrisă?

Începusem și blogul, la începutul lui 2006 și am plecat din presa scrisă la finalul acelui an. Îmi plăcea în online, devenea tot mai important și tot mai sexy pentru mine, mai atractiv. Am vrut să intru într-o companie nouă, de publishing online, care se înființa atunci, pe o poziție de top. Pentru mine era o continuare firească. Îmi plăcea internetul. Dar după o lună am ieșit, lucrurile nu au mers în direcția în care am vrut. Nu a fost acea chemistry. Și atunci am intrat în Evensys, o companie deja înființată, care organiza evenimente, unde erau foști colegi, oameni cu care mai lucrasem.

De ce ai preferat Evensys?

E vorba tot de chemistry. Mai lucrasem cu oamenii de aici. Se legau lucrurile.

Deci ești de părere că oamenii cu care lucrezi contează mai mult decât firma?

Da, oamenii contează mai mult. Și atunci când am plecat de la “Ziarul Financiar” am făcut-o pentru că a plecat echipa, nu pentru că nu mergeau lucrurile bine. Am mers după oameni.

Și, mai departe?

În octombrie 2008 am lansat o companie, care se numea The Prodigy, era o companie de PR online și social media, dar a venit criza și nu a mers așa de bine cum am crezut. Am trecut în consultanță, ocupându-mă de câteva proiecte punctuale. În 2009 lucrurile s-au dezvoltat în zona social media și am început să fac și traininguri pe social media.

Cum ți-a venit ideea să faci și traininguri?

M-a sunat cineva într-o zi și m-a întrebat dacă nu vreau să țin un training pe social media. Eu făcusem workshop-uri, dar nu mai ținusem traininguri. Era pentru o companie, nu open, cum ținusem la Evensys. Mi-a plăcut, în 2010 am continuat, iar în 2011 am avut cele mai multe traininguri în companii.

Pe lângă evenimente, traininguri, consultanță și blogging – ce planuri mai ai? Vrei să mai faci schimbări?

Nu, practic, în momentul acesta, am evenimentele, la Evensys, care sunt în continuare principala activitate, după care consultanța și trainingurile legate de social media.

Să treci din presa scrisă în online e, totuși, o schimbare majoră, chiar dacă ai făcut-o treptat, cum percepi acum această schimbare?

Nu a fost o schimbare bruscă, s-a făcut în timp, dacă am plecat din presă în 2006, am făcut evenimente vreo doi ani, am scris pe blog, lucru care îmi plăcea, pentru mine nu a fost o schimbare bruscă. Eram tot în zona aceea. Nu m-am trezit într-o zi: vreau să devin consultant. Nici nu sunt genul antreprenorial. La traininguri nu m-am gândit până când nu m-a sunat cineva să mă invite.

Dacă te uiți în urmă, e ceva ce ai schimba, ce ai fi făcut altfel?,

Cred că aș fi insistat mai mult să păstrez Prodigy. Dacă aș fi continuat eram acum o agenție destul de ok. Doar că erau greu să le fac pe amândouă în perioada asta de criză, și evenimentele și asta, la nivelul la care mă implic eu. Dar cred că în mare sunt ok. Mă bucur de cum s-au întâmplat lucrurile.

Dacă ar fi să dai un sfat cuiva, din business, căruia nu-i mai place ce face și vrea să o ia pe alt drum, ce i-ai spune?

Nu prea dau sfaturi…

Ai încuraja pe cineva să facă o schimbare profesională radicală?

Eu sunt foarte sincer cu mine și știu că am jucat întotdeauna safe. Nu am riscat în carieră. Sunt oameni care chiar fac ceea ce simt, dacă nu le place, cu riscul de a nu avea o plasă de siguranță, se aruncă înainte. Eu joc mai safe. Dacă nu cunosc destul de mult terenul, nu mă arunc.

Așa, un sfat, lasă tot și fă ce-ți place, probabil că găsești în toate cărțile. Eu nu l-aș da în momentul acesta. Dacă ești tânăr, atunci da, dacă ai douăzeci și ceva de ani, poate îți permiți. Dar după o anumită vârstă, când ai și alte responsabilități și optica ta se schimbă, eu aș merge pe joacă safe.

Tu te-ai pregătit pentru presa scrisă, care a rămas undeva, în urmă. Cum ai reușit să înveți atâtea altele, să ții pasul cu noile suporturi?

Nu e o diferență mare. Practic, presa scrisă te formează pentru conținut. (…) Ideea de conținut nu s-a pierdut. Eu mă pricep la conținut, nu mă pricep la detalii tehnice. Conținutul e ceea ce mă definește pe mine. (…) E adevărat, aș putea să învăț mai multe chestiuni pe partea tehnică. Dar știi cum e, unele lucruri poți să le faci tu, altele le fac alții pentru tine, pentru că tu faci mai bine un alt lucru. Eu nu vreau să le știu pe toate, vreau să fiu bun la ce știu eu să fac.

Ce planuri de viitor ai, te gândești și la alte direcții de dezvoltare?

Deocamdată, nu. Îmi place ideea de a rămâne independent, o altă companie în afară de Evesys îmi e greu să văd anul ăsta crescând, dar – cine știe? – poate, în viitor… Evensys e o companie mică, pe care vrem să o păstrăm așa. Nu e un family business – ci este un friends business, o companie de prieteni. În momentul de față piața e încă mică, nu susține o creștere. Mai are încă vreo trei ani până să își revină, cred eu.