Dragoș Ciulinaru: Despre ce înseamnă să organizezi proiecte culturale în cartierele periferice ale Bucureștiului

Este trainer într-o cunoscută bancă, are un job care îl solicită nouă ore pe zi și își găsește timp în agenda sa încărcată și pentru un proiect de suflet, prin care încearcă și chiar reușește de câțiva ani, împreuna cu echipa sa, să organizeze activități culturale și artistice în hale abandonate, fabrici și uzine din cartierele de la periferia Bucureștiului. Asociația Make a Point are astfel de activități în special în cartierul Pantelimon, o zonă unde lipsește infrastructura publică pentru activități culturale și de recreere. Concret, platforma colaborează cu artiștii care vor să-și pună în practică ideile.

Am stat de vorbă cu Dragoș Ciulinaru despre timpul pe care îl dedică asociației culturale Make A Point, planurile asociației și cum îl ajută pe plan personal acest proiect.

Cum arată pregătirea ta educațională  și parcursul tău profesional?

Eram în anul 2 de master la Research Master în Social Sciences, University of Helsinki, în vacanță dintre anii de master unde studiam specializarea în studii urbane, iar ideea de spații industriale revalorificate mi s-a părut foarte interesantă. Am văzut la tv un interviu cu unul dintre membrii fondatori ai asociației Make a Point, Mădălina Roșca, și cu fotograful și regizorul Vlad Petri care avea o expoziție de fotografie. Mi s-a părut atât de interesant ce am auzit, încât i-am contactat și le-am propus o colaborare în zona de cercetare socială. Se pare că aveau nevoie, căci și după trei ani de zile încă mai colaboram.  M-am implicat mai ales pe conceptul proiectelor, adică am scris formulare de aplicare pentru finanțări.

Eu sunt licențiat și în Drept. După ce am terminat facultatea am lucrat în resurse umane și din 2003 am făcut voluntariat în AIESEC la Galați.

În prezent lucrez în cadrul departamentului de resurse umane din cadrul unei cunoscute bănci.

Cum te descurci între două joburi? Cum îți găsești energie pentru ambele activități?

Jobul mă solicită 9 ore pe zi, este full time. Pentru asociație activitatea variază în funcție de proiecte. Am avut și perioade în care veneam de la job și stăteam până la 12 noaptea să lucrez pentru Make a Point, dar și perioade mai lejere.

În lunile de vară și în cele de sărbători nu sunt multe proiecte pentru că lumea este în vacanță. Vara aceasta de exemplu, nu am avut proiecte, însă am făcut aplicări pentru finanțări, am lucrat și în weekenduri.

Cum se autosusține financiar asociația?

Ne susținem financiar din linii de finanțare și cu ajutorul diferiților sponsori. Ne-a contactat o bancă din România pentru a ne invita la un pitch de proiecte CSR și am câștigat o sponsorizare pentru un proiect imediat după ce am câștigat un premiu la Gala Societății Civile la secțiunea „Arta și cultură” pentru proiectul „Mă numesc Cartier”.

Este vorba de proiectul care va reabilita Turnul de Apă al Postăvăriei Române din cartierul Pantelimon, care era o relicvă industrială și care se află chiar în curtea Make a Point. Proiectul a încercat să găsească soluții la lipsa alternativelor culturale și a unei infrastructuri de petrecere a timpului liber în cartiere. În centrul atenției a fost  cartierul Pantelimon și a constat într-o serie de expoziții (artă, fotografie, expoziție documentară), evenimente outdoors, conferințe, proiecții de film etc.

Așadar, noi i-am propus băncii proiectul cu Turnul de Artă, iar ei  îl sponsorizează. În prezent, turnul de 37 de metri înălțime îi va fi montată o scară în spirală pentru a putea fi vizitat. Bazinul din vârful turnului a fost deja pictat de alpinistul Florin Palade după o idee care aparține artistului vizual Daniel Georges.

Turnul de apă va fi transformat într-un obiectiv turistic și cultural, care va găzdui expoziții de artă și alte evenimente destinate locuitorilor din sectorul 2 și nu numai.

Organizăm și workshopuri. Majoritatea lor sunt gratuite, dar am avut și un workshop cu taxă, este vorba de  Oki Noi, un workshop interactiv de cultură cinematografică și vizuală la sfârșitul căruia cursanții au învățat notțuni de istoria filmului, imagine și montaj.

Ce evenimente a găzduit până acum Turnul de Artă?

În turnul de apă am avut două evenimente până acum. Este un spațiu care are și o acustică foarte bună. Primul eveniment a avut loc în noaptea dintre anii 2012-2013, a avut loc expoziția a jumătate din cele peste 40 de lucrări care au concurat pentru a fi pictate pe turn, expuse la înălțime, pe cilindri, în spațiul generos.

Al doilea eveniment a fost în această vară, o expoziție de pictură care a mers în paralel cu o expoziție de fotografie din cadrul Nopții Albe a Fotografiei, întregul eveniment a fost pe tema schimbărilor apărute în arta în urma conflictului din Siria. Am avut un pictor sirian care trăiește în România, el pictează conflictul din Siria așa cum îl vede el din depărtare, din România.

Care sunt proiectele la care lucrați?

Din această toamnă vrem să reluăm proiecțiile de filme care era tradiția asociației din fiecare joi a săptămânii. Le-am întrerupt anul trecut în luna mai pentru că locația nu mai era disponibilă. În plus, proiectul cu turnul de apă și joburile noastre ne-a luat mult din atenție. Proiecțiile constau în filme notorii, dar nu de box office, filmele sunt precedate de o dezbatere după proiecție unde critici de film, actori, regizori sunt invitații.

Mai lucrăm la un proiect care mie-mi este foarte drag, vine și dintr-o expriență personală. Este un proiect cu evenimente din zona culturală care dezbate tema sistemului de sănătate din România și mai ales relațiilor interpersonale pe care le crează actul medical și felul în care diversele neajunsuri din sistemul medical influențează relaționarea.

Va fi o colaborare cu un număr de artiști. Va fi o expoziție de artă și un performance, apoi vor urma dezbateri cu medici. Toate evenimentele din proiect vor fi materializate într-un documentar pe care-l vom proiecta.

Scopul proiectului este de arata modul în care actul medical și situația din sistemul medical are impact asupra vieților noastre.

Cât durează pregătirea unui spectacol, expoziții?

Depinde foarte mult de fiecare proiect. Am avut și proiecte în colaborare la care ideea a venit gata pregatită, cum a fost piesa de teatru Ich Clown. În acest caz nu a necesitat mare pregătire, dar oricum trebuie să anunți evenimentul cu cel puțin două săptămâni înainte.

Însă proiectele mari precum  „Mă numesc Cartier” durează mult. Pregătirea lui a început în noiembrie 2010, evenimentele au început în august 2011 și proiectul s-a finalizat în decembrie 2011. De la concept până la punerea proiectului întreg lui în practică durează mult, depinde de resursele pe care le avem, de disponibilitatea echipei, de momentul pe care îl alegi pentru organizare. De exemplu, vara este o perioadă destul de moartă pentru proiecte pentru că toată lumea este plecată în vacanță.

Cum alegeți expozanții sau cele mai bune idei pentru public? Câți oameni participă la proiecții?

Make a Point este o platformă care permite organizarea evenimentelor din zona de cultură, dar și a dezbaterilor. Fiecare eveniment pornește de la o idee, iar tipul de colaborare depinde de nevoia proiectului.

Make a Point funcționează ca o platformă, dar are și proiecte proprii. Avem o echipă stabilă, însă de la un proiect la altul echipa de colaboratori se schimbă, asta și pentru că pregătirea și experiența pentru proiecte sunt variate. Mai există și proiectele mari în care sunt incluse o serie de evenimente.

Mai sunt proiectele asociației care sunt tot din zona cultură-artă, dar cu o dimensiune socială.

La proiecții participă de la 5 la 40 de oameni care au vârste variate, de la 17 la 50 de ani. La un moment dat se fidelizase un grup de oameni care participă la proiecții.

Cum simți că te ajută personal acest proiect?

În studiile urbane sunt tot felul de concepte care spun că trebuie să dai însemnatate unui loc în funcție de un reper dintr-un oraș. Ideea cu turnul de apă din curtea unei foste fabrici, care nu avea o însemnătate pentru cartierul din jur și care era un element care trecea neobservat în cartier părea  din definiție.

Faptul că proiectul se apropie de finalizare, a primit pictură exterioară, iar acum primește scara exterioară, înseamnă că turnul este și un spatiu expozițional pe verticală și un loc de panoramă al orașului. Așadar, toamna aceasta vom pregăti o lansare cu surprize.

Pentru mine înseamnă foarte mult acest proiect pentru că a plecat de la o idee, de la o sămânță și a ajuns să se întâmple.

Când ies de la metrou Costin Georgian, văd turnul și-mi dau seama că zeci de oameni în fiecare zi din zona îl zăresc. Atunci sunt mulțumit.

Proiectele voastre se adresează în special celor tineri, care au o cultură a artei în general? Ați reușit să atrageți prin proiectele voastre și alte categorii de oameni?

Unul dintre scopurile asociației este tocmai să provoace oamenii să vină în cartier să vadă ce există aici, indiferent de vârsta și de statutul social. Noi organizăm evenimente în cartierul Pantelimon în care nu există infrastructură publică pentru orice altă activitate culturală.

În urmă cu trei ani ați oferit o serie de spectacole de teatru și muzică în căminele de bătrâni din București. Spune-mi câte ceva din culisele ideii.

Ideea a apărut în perioada în care regretata noastră colegă Viorica Bucur, în urma unor discuții despre artiștii sau cei pasionați de artă ajung în cămine de vârstnici și sunt uitați acolo, într-un loc unde nu mai au acces la pasiunile lor. De asemenea, știm că există concerte de muzică clasică în spital în străinătate. Punând aceste idei împreună cu grija față de bunicii noștri, am conceput acest proiect din care am făcut doar un pilot și pe care din păcate nu l-am mai putut continua din lipsă de fonduri.