Eficiența în coaching

În life coaching am fost întrebată deseori care este diferența dintre coaching și terapie. Este un subiect de actualitate printre profesioniștii ambelor domenii și clienții lor, mai ales că nici unul din cele două, din punctul meu de vedere, nu au ajuns la maturitate aici la noi. Și asta se vede din modul cum un potențial client începe să pună întrebări.

Dar astăzi m-aș centra un pic pe asemănări, nu pe diferențe. Pentru că, până la urmă, și în coachingul individual și în terapie vorbim de procese unu la unu dintre un specialist și clientul său. Iar pentru ca amândouă să funcționeze cu succes, au nevoie să împlinească anumite condiții. Și, pentru ca toate acestea să capete și mai mult sens, vă invit să vă gândiți la coachingul care se petrece în organizații cu un coach intern, fie că acesta este managerul direct al clientului, fie că este din alt departament.

Așadar, iată la ce vă propun să vă gândiți:

Un proces de coaching funcționează eficient dacă are o contribuție semnificativă la creșterea nivelului de awareness (conștiență). Clientul nu poate atinge obiectivele pe care și le propune dacă nu se cunoaște pe sine, modul în care gândește, tiparele de comportament, motivatorii personali, etc. Ba mai mult decât atât, dacă nu există un minim nivel de auto-cunoaștere, clientul nici măcar nu știe ce obiective să-și propună.

Un coaching, la fel ca terapia, va avea efecte dacă relația dintre coach și client este bazată pe încredere, susținere și onestitate. În terapie se știe că mai mult decât orice altceva, relația este cea care vindecă: o relație sănătoasă terapeutică face cât zeci de tehnici bine învățate. Ei bine, la fel este și în coaching. Coachul are o mare provocare: dacă începe să preseze clientul spre acțiune fără ca relația să se fi consolidat, îl va pierde pe drum. Acest lucru este cu atât mai dificil în companii cu coachii interni – ”cât de multă încredere pot să am că manager-coachul meu nu va folosi împotriva mea vulnerabilitățile mele?” – e o întrebare pe care am auzit-o destul de des.

Barierele sunt de fapt în mintea noastră, se spune în coaching. Și așa este, cu o mențiune: barierele sunt în emoțiile noastre, iar acestea sunt de foarte multe ori cu puncte de pornire inconștiente. Aici de obicei intervine procesul terapeutic pentru vindecare, dar pentru că vorbim de coaching, nu de terapie, abordarea e diferită. Un coach nu se va duce la cauzele acestor bariere, dar nici nu le va ignora. Va demonta cu argumentele realității povestea pe care clientul și-o spune sieși în legătură cu bariera respectivă, poveste pe care o numim de obicei proiecție. Va recontura acea realitate, astfel încât clientul să vadă din altă perspectivă. Poate fi chiar o perspectivă a mediului, a altor persoane, a companiei, etc.

Citeam pe hbr.org recent un articol despre cum managerii ar trebui să fie psihologi pentru a lucra cu motivația subordonaților lor și a putea să scoată din aceștia ce e mai bun. Eu cred că un coach ar trebui să fie un psiholog excelent, pentru că înțelegerea funcționării psihicului uman susține performanța clientului și implicit a coachului.