#IndustryInsights: Antreprenoriatul, calea catre job?

Fondatoarea proiectului PortalHR, Mădălina Uceanu, sărbătorește anul acesta 30 de ani de carieră în resurse umane, alături de echipele pe care le-a format. Ce înseamnă de fapt o experiență atât de vastă în domeniul recrutării? De-a lungul anilor, Mădălina a împărtășit pe diferite canale informații din industrie, pe care le readucem în atenția publicului larg, sub formă de #IndustryInsights.

In mod obisnuit, te gandesti ca lucrurile se petrec in ordine inversa, din postura de angajat ajungi antreprenor, dar am vazut cateva situatii in care s-au intamplat ca in titlu. Si, desi poate parea surprinzator, ambele trasee au la fel de multe argumente pro.

M-am intalnit saptamanile trecute cu doua persoane pe care le stiu de cativa ani buni. Amandoua au trecut de curand la statutul de angajat, dupa ani buni de antreprenoriat. Prima data cand am auzit o poveste similara a fost la „How To Web” in 2010, de la Mark Randall. In prezent este angajat Adobe, dar dupa 30 de ani de antreprenoriat. In cazul lui, explicatia spusa mai in gluma, mai in serios, a fost aceea ca simtise nevoie unei pauze. In plus, dupa ce vanduse catre Adobe cateva companii, voise sa vada cum arata lucrurile intr-o organizatie de asemenea dimensiuni. Pe de alta parte, rolul primit in Adobe era unul strategic, in care nivelul de independenta in activitate si puterea de decizie erau similare, desi nu identice:-), cu cele avute anterior.
In cele doua cazuri despre care am amintit mai sus, argumentele au fost altele. Ambele business-uri personale fusesera pornite intr-un domeniu in care antreprenorii activau de ceva timp si care le facea foarte mare placere. Afacerile le mergeau bine, fara sa depaseasca stadiul de business mic, aveau o componenta de consultanta semnificativa, cativa angajati sau colaboratori si, in general, o viata frumoasa si plina.

Cu toate acestea, au acceptat ofertele de angajare venite din partea unor fosti parteneri/colaboratori. Mi s-a parut interesant faptul ca, inca o data, detasarea si abordarea deschisa si curajoasa a lucrurilor a jucat un rol important in ambele situatii: au inceput sa comunice cu viitorul angajator din postura de consultanti, ceea ce inseamna ca au oferit un feedback deschis despre cum ii apreciaza produsele, ce plusuri si, mai ales, ce minusuri au acestea, ce ar face diferit si ce schimbari ar sugera. In felul acesta, si-au demonstrat nivelul de competenta in industria / rolul respectiv, fara sa-si fi propus neaparat asta.

Business-urile in care activeaza acum, in ambele cazuri, sunt mult mai mari decat cele proprii si incurajeaza abordarea de tip antreprenorial. Sunt doar doua exemple de care “intamplator” m-am lovit in aceeasi saptamana.
Mi-a mai atras atentia un aspect: ambelor persoane, daca si-ar fi propus sa ajunga intr-un asemenea rol cu cativa ani in urma, inaintea antreprenoriatului, le-ar fi fost cel putin dificil, daca nu chiar imposibil. Experienta anterioara nu le-ar fi slujit prea bine si, probabil, ar fi intrat in categoria „Nu vad nici un motiv pentru care te-as angaja”.
Cele de mai sus m-au convins ca merita sa ne gandim la antreprenoriat nu doar ca la “ultima frontiera”, ci ca la una dintre etapele de posibila pregatire pentru un alt tip de cariera. Dar acolo nu se poate ajunge daca etapa antreprenoriatului nu este traita cu pasiune. Asta insa, nu ne poate impiedica sa schimbam putin perspectiva nu? In fond, o experienta antreprenoriala demonstreaza ca ai curajul, capacitatea de a-ti controla emotiile si orientarea catre rezultate necesare pentru a avea performanta in suficiente domenii. Sau gresesc?

Articol preluat din aprilie 2012.