#IndustryInsights: Cai verzi pe pereti… la job

Fondatoarea proiectului PortalHR, Mădălina Uceanu, sărbătorește anul acesta 30 de ani de carieră în resurse umane, alături de echipele pe care le-a format. Ce înseamnă de fapt o experiență atât de vastă în domeniul recrutării? De-a lungul anilor, Mădălina a împărtășit pe diferite canale informații din industrie, pe care le readucem în atenția publicului larg, sub formă de #IndustryInsights.

Poate suna putin dur titlul de azi, dar asta e primul gand care imi vine in minte in momentul in care am intalniri cu oameni care nu s-au mai confruntat de mult timp cu piata joburilor. Unul dintre dezavantajele de a sta mult intr-o singura companie  poate fi faptul ca nu vezi ce e afara, iar perceptia ta este schimbata, in mare masura, de mesajele care ajung filtrat la tine. In spatele acestora sta pericolul cel mai mare, respectiv acela de a trai cu impresia ca timpul a stat in loc, ca lucrurile sunt asa cum se vad doar de la tine, iar “afara” este tot 2007-2008 si proiectele de recrutare sunt la tot pasul.

Poate ai auzit de la prieteni, colegi, din presa, ca piata nu este asa de buna si ca musca din toti si toate…criza. Cu siguranta ai vazut asta si in modul in care se deruleaza proiectele sau se aproba bugetele in compania in care lucrezi. Insa, undeva adanc ascunsa in fiecare dintre noi, sta speranta ca toate pericolele astea nu sunt valabile si in ceea ce ne priveste.

Cred ca e o perioada potrivita pentru a valida perceptiile noastre cu realitatea de “afara”, din piata care ne gandim ca ne-ar putea angaja maine, in conditii mult mai bune decat cele pe care le avem acum in organizatia din care facem parte. Nu zic ca o parte din argumentele care determina o decizie de schimbare nu ar fi reale si valide. Cred, insa, ca este o perioada foarte buna pentru a face diferenta intre nemultumirile reale, cele insurmontabile si zonele care semnalizeaza, de fapt, nevoia de a schimba abordarea noastra in interiorul organizatiilor in care activam.

S-ar putea ca iluzia ca piata ne gaseste loc oricand sa ne determine sa facem miscari gresite, riscante, iar perioada mi se pare foarte nepotrivita pentru asa ceva. Cea mai potrivita abordare mi se pare aceea in care intai validam perceptia (care sunt alternativele din piata, conditiile care ne-ar putea fi oferite intr-o alta organizatie), urmand sa decidem ulterior daca incercam sa rezolvam o parte dintre nemultumirile existente schimbandu-ne noi abordarea in joburile actuale sau lasam sa escaladeze valul de frustrari care vor duce la decizia de a pleca.

Si daca pina la urma asta este decizia corecta pentru noi in acest moment, poate merita sa ne gandim cum gasim jobul potrivit.

In schimb,  daca realitatea contrazice perceptia noastra, cred ca e momentul sa gasim sursele de motivare reale si avantajele pe care poate nu le mai vedem in joburile actuale, sa ne facem un plan pentru a imbunatati lucrurile si sa ne stabilim un termen de implementare al acestuia. Toate acestea ar trebui sa se intample fara a imparti in jur nemultumirea si frustrarea noastra ca trebuie sa stam intr-un loc care nu ne convine. Nu de altceva, dar nu e vina nimanui ca decidem sa ramanem acolo. Cred ca este momentul sa ne asumam responsabilitatea pentru deciziile noastre si pentru aportul pe care il avem fiecare dintre noi la “cat de fericiti suntem la job”.

Articol preluat din februarie 2013.