Joacă-te serios!

Amintește-ți când erai copil de 5-6 ani și te jucai. Mai ales în vacanța de vară. Cum era? Te jucai de-a doctorul, te jucai cu mașinuțele sau cu păpușile și pretindeai că trăiești într-o realitate paralelă care putea fi o copie îmbunătățită a realității ”reale”.

A venit apoi un timp când jocul a devenit social. Erai cu mai mulți copii, formați un grup cu regulile lui de joacă, iar fiecare copil avea rolul său. Era o mini-societate în formare, care imita, așa cum imitai și de unul singur, lumea oamenilor mari. Era un mediu în care experimentai viața de om adult, ca o pregătire la ceea ce urma să vină. Era un mod de învățare și era foarte serioasă.

Psihologii spun că jocul are un rol evoluționist. Toate animalele folosesc jocuri simple cu puii lor atunci când îi învață să vâneze, de exemplu, sau să zboare, în cazul păsărilor. (jocul locomotor și jocul de exersare). Jocul de rol este singurul specific omului și se datorează structurii sociale extrem de complexe și comunicării verbale.

Tot psihologii spun că jocul este cea mai eficientă formă de învățare. Pentru că mimează realitatea și creează un cadru sigur, în care miza nu este așa mare ca în cazul vieții de zi cu zi. Problema este însă că, odată intrați la școală, pe măsură ce creșteam, auzeam din ce în ce mai des îndemnul părintesc: ”Lasă joaca și apucă-te de învățat!!” sau ”Te-ai jucat destul, pune burta pe carte!”

Și așa am uitat să ne jucăm. Lăsăm de izbeliște copilul nostru interior care țipă după atenție și după nevoia de joacă. Iar spiritul ludic nu mai apare decât eventual când avem proprii noștri copii. Și nici atunci întotdeauna.

Vă propun, ca exercițiu de vacanță, să vă jucați. Oameni mari și serioși fiind, să vă jucați. Ce v-ar plăcea să faceți? Puneți-vă întrebarea: ”Cum ar fi dacă….?” ”Hai să pretindem că….”

”Cum ar fi dacă am deja jobul acela pe care mi-l doresc atât de mult? Cum ar fi dacă în loc de problemele pe are le am, sunt liber/ă și complet responsabil/ă de alegerile mele? Ce aș face? Cum aș face? Ce aș simți? Hai să pretind că se întâmplă toate lucrurile care vreau eu să se întâmple pentru mine!”