Mădălina Rădulescu: „Uneori, este bine să lăsăm rațiunea la o parte și să ne cultivăm intuiția!”

În 2010, după 13 ani de muncă în domeniul bancar, Mădălina Rădulescu a decis să facă o schimbare radicală și a luat-o pe drumul antreprenoriatului, punând bazele unei afaceri în turism: Vila Piatra Șoimului din Sinaia. Acest pas a fost și subiectul primului interviu din seria Career Renegade, de pe PortalHR.

Am reluat discuția cu Mădălina după doi ani și jumătate de la acest interviu și am descoperit câte schimbări au apărut din decembrie 2010, cât de frumos a evoluat acest business clădit cu mult suflet, dar și care sunt planurile pentru anul care vine.

Au trecut trei ani de când ai pus pe picioare business-ul de la Sinaia și doi ani și jumătate de la primul interviu pentru PortalHR. Mai întâi, aș vrea să ne spui cu ce te ocupi, exact, în prezent?

Nu mă mai ocup numai de business-ul de la Sinaia. A fost o vreme în care m-am ocupat integral de el, în 2010-2011 și puțin din 2012, dar a mai apărut ceva: în ianuarie 2012 s-a născut ce de-al treilea copil al nostru, Maria! Așadar, anul trecut am realizat că trebuie să mă orientez spre managementul operațional și, dacă vreau să crească business-ul, trebuie să îl fac să crească fără să fiu eu prezentă acolo. Aceasta a fost decizia cea mai grea a anului 2012, pentru că este greu să te rupi de lucrurile pe care le pui pe picioare. Dar am acolo, la Sinaia, o echipă de oameni de ispravă, în care am încredere și cred că este mai bine așa pentru toată lumea.

Anul acesta este unul de reașezare și de ordine în proiecte. Pentru că, după ce am ieșit din multinațională, am intrat într-o grămadă de proiecte: business-ul de la Sinaia, apoi a venit pe lume Maria, m-am apucat și de Doctorat (în Economie) și a venit un moment în care a trebuit să fac puțină ordine în toate.

Zilele trecute citeam interviul din 2010 și acolo spuneam că singurul regret pe care îl am este că nu mi-am luat, într-adevăr, anul sabatic. Cumva, 2013 este ceva similar, în care business-ul de la munte devine cumva de sine stătător, îmi finalizez Doctoratul și, treptat, intru și în câteva proiecte mici de HR, de consultață și coaching.

Deci ești și coach?

Da, m-am format în 2009-2010, cu Alain Cardon, și anul viitor aș vrea să obțin și certificare internațională.

Ești mulțumită de punctul în care a ajuns acum business-ul de la munte, sau vrei să îl extinzi?

Business-ul s-a extins foarte mult și cred că în momentul acesta faza de extindere ar trebui să se oprească și să intre în etapa de consolidare. A crescut foarte mult într-o perioadă scurtă și foarte grea pentru piața turismului: bugete restrânse, bătaie foarte mare în prețuri și în oferte. Mai mult decât atât, este un business certificat ecologic, deci totul costă mai mult.

Sunt foarte mulțumită de modul în care a evoluat și cred cu tărie că în perioada asta trebuie să consolidăm ce am făcut. Dacă ne păstrăm serviciile și calitatea, viitorul o să sune foarte bine. Practic, în 2010 am pornit cu o vilă și un restaurant de 70 de locuri. Acum, la jumătatea lui 2013, vila s-a transformat în hotel, pentru că am mai construit o cameră ca se ne putem lua certificarea de hotel de 3 stele, restaurantul s-a mărit de la 70 la 100 de locuri și și-a extins oferta și către un alt tip de clientelă. Mai avem o terasă, un parc – am investit într-un parc de aproape 1000 de metri pătrați, pe care nu am construit nimic, am plantat brazi, molizi și am încercat să fie totul cât mai aproape de natură. Mai nou, de la sfârșitul anului trecut, avem un contract de management pentru încă o vilă construită pe sistem self-catering, care se află tot în complex și urmează să fie certificată turistic – are toate condițiile unei vile de patru stele. Toate acestea se află într-un peisaj deosebit, la Cumpătu, în Sinaia.

Deci planuri de extindere nu avem, cred că în momentul acesta business-ul  s-a extins suficient.

Câți angajați sunt acolo?

Sunt 22 de angajați permanenți. Fiind un business sezonier, vara, pe perioada vacanțelor sau în weekend, de exemplu, este alt volum de lucru și trebuie să armonizăm cumva forța de muncă. Am intrat într-un program cu școlile de meserii – ospătari, bucătari – și avem elevi în practică.

Este un business care a crescut cu oamenii de acolo, care sunt aceiași de la început. Chiar îmi spunea o clientă, de curând, că în fiecare an vine la noi și vede aceleași fețe. Asta spune multe, angajații se simt bine acolo. Și cred că li se cuvine toată cinstea. O spun sincer, chiar cred că și-au văzut de treabă și au înțeles că locul acela este special și, prin urmare, atrage oameni speciali. Aceasta a fost una dintre cele mai mari satisfacții pe care le-am avut. Anul trecut, într-un weekend aglomerat, m-am așezat într-un colț, pe terasă, și am văzut oameni frumoși. Am văzut exact oamenii din în visele mele, când puneam afacerea pe picioare.

Totul a fost făcut acolo pornind de la un concept. Soțul meu și cu mine am coordonat proiectul, dar am lucrat cu specialiști, fiecare având un cuvânt de spus. Nu am pornit de la ideea că ne pricepem la toate, probabil că am făcut alte greșeli, dar pe asta nu am făcut-o. Le-am spus celor care se pricep ce vrem să facem, lăsându-i pe ei să ne spună cum ar trebui să ajungem acolo.

Ai spus că ați făcut propriile greșeli. Poți să ne spui care au fost acestea?

Când intri în altă industrie, fără experiență în industria respectivă, e bine să îți faci temele înainte. Dacă aș începe acum proiectul, probabil că aș calibra lucrurile alfel. M-am aruncat cumva înainte și am învățat lucrurile din mers. A trebuit să îmi creez sisteme de evaluare a datelor, să creez un sistem de management de performanță acolo, vorbind cu oameni care habar nu aveau ce este acela sistem de management al performanței. A trebuit, de exemplu, să învăț să comunic în alt fel: ieșisem dintr-o multinațională și în vocabularul meu trei cuvinte din șapte erau în engleză, așa că a trebuit să reînvăț să comunic!

Spuneai că ai făcut un transfer de management, ai avut încredere să lași business-ul pe mâna altcuiva?

Da, am avut încredere! Tot business-ul este destul de bine procedurat, totul este la vedere; da, se pot întâmpla lucruri, dar nici nu poți să trăiești cu frica aceasta. Ai de ales între a-ți fi frică să lași lucrurile pe mâna cuiva, sau să încerci să le oferi sprijinul tău de la distanță, să fii încontinuu disponibil pentru ei dacă te sună, te întreabă, să vii în continuare cu idei, să generezi strategie și să dai tuturor șansa să se deschidă. Inclusiv ție însuți!

A fost și o împărțire a task-urilor cu soțul meu, în care eu am preluat zona de consultantță, customer service și strategie comercială. A fost destul de greu să iau decizia, pentru mine Piatra Șoimului și Kuib-ul au fost copiii de suflet, dar mi-am dat seama că nu poți să fac totul și că trebuie să dau aripi oamenilor. Acolo era o echipă destul de închegată și pentru ei era bine ca în faza aceasta să prindă aripi și să se simtă cu adevărat manageri.

Este important feedback-ul, mai ales cel negativ

Experiența ultimilor trei ani a învățat-o multe pe Mădălina. Mi-a mărturisit că acum ar face, probabil, lucrurile altfel, dacă ar putea să ia totul de la început, dar și că a învățat din greșeli. Iar cel mai bun sfat pe care ar putea să îl dea este să avem puterea să acceptăm și feedback-ul negativ: “este greu, o spun din proprie experiență, nu este ușor să primești critici, mai ales atunci când faci lucrurile cu pasiune”, spune Mădălina. Tot ea adaugă și faptul că “trebuie să ne îngăduim să simțim. Uneori e bine să lăsăm rațiunea la o parte și să ne cultivăm intuiția. Cred că liderul secolului 21 trebuie să se bazeze foarte mult pe intuiție!”

Ce sfaturi ai avea pentru cineva care ar vrea să facă pasul pe care l-ai făcut tu – să devină antreprenor în industria turismului?

Este greu să dai sfaturi, pentru că eu, personal, cred că fiecare are modul lui de acțiune, de a asculta sfaturile și de a le activa. E foarte simplu ce spun acum, dar cred că documentarea este foarte importantă. Să nu te arunci cu capul înainte, fără să citești, fără să te duci să vezi cum arată alte locuri. Turismul este un domeniu în care poți să te duci, să colinzi cât mai multe locuri și să îți iei notițe despre fiecare. Pe mine m-a ajutat acest lucru, am vizitat diverse locuri, și în România și în afară.

Și ar mai fi ceva, trebuie să crezi în ceea ce faci. Sunt și momente grele, dar trebuie să crezi în ceea ce faci și să fii atent la feedback-ul celor în care ai încredere. Pentru mine a contat mult, i-am rugat pe toți prietenii care au ajuns acolo să îmi dea feedback, mai ales pe cel negativ, pentru că nu putem să fim perfecți. Evident că ne scapă câte ceva, dar putem să facem lucrurile altfel și, dacă aflăm imediat, încercăm să remediem.

Crezi că trebuie să fii construit într-un anumit fel ca să fii antreprenor sau că există o vârstă propice?

Nu m-am gâdnit niciodată, cred că este vorba despre multă perseverență și foarte multă autodisciplină. Pentru că, așa cum spuneam, sunt și momente grele. Și cumva ai răspunderea ta, a familiei și a oamenilor care lucrează pentru tine. Poate că ține, mai degrabă, de educație. Știu și oameni care au făcut antreprenoriat, s-au întors în multinaționale și nu au avut nicio problemă. Eu, una, sunt genul de om versatil, care mai degrabă se orientează către proiectele interesante.

Te-ai mai angaja în corporație acum, dacă ar apărea o ocazie foarte bună?

Dacă aș crede în corporația respectivă, în oamenii de acolo și în proiectul în sine, probabil că aș face-o. Nu exclud din start această posibilitate, dar cred că cel mai greu mi-ar fi să mă reobișnuiesc cu un program fix, deși nici asta nu este imposibil. Cred că, mai degrabă, m-ar atrage ideea de a lucra în anumite proiecte, pe perioade de timp determinate. În mod cert, nu m-ar mai atrage o anumită poziție, nu m-aș duce pentru asta, ci pentru valoarea intrinsecă a proiectului.

În interviul din decembrie 2010 vorbeai despre provocările pe care le-ai întâlnit: zona administrativă, sa alegi proiectele in care să te implici, faptul că nu ai mai avut o zi fixă de salariu pe care sa poți conta sau să relansezi un business în turism în anul în care bugetele de deplăsari au scăzut. Toate acestea erau în 2010. Cum vezi lucrurile acum?

Provocarea a fost ceea am făcut anul trecut: să realizez nivelul de dezvoltare al afacerii, faptul că aveam un copil mic, familia în București… Deci, după ce s-a născut Maria, aceasta a fost provocarea. A trebuit să găsesc o nouă soluție și o nouă manieră de lucru, pentru care am lucrat foarte mult cu mine însămi. Au fost multe întrebări pe care mi le-am pus, răspunsuri pe care am încercat să le găsesc, variante…

Pot să spun că întotdeauna există o soluție. Dacă îndrăznești să provoci lucrurile și să alegi, ai soluții. Și astfel am ajuns la concluzia că pot să ajut business-ul și stând în București, pentru că strategia comercială aici se face și, în general, vânzările se generează de aici. Acolo, la Sinaia, ei pot genera vânzarea prin modul lor de acțiune, prin serviciile pe care le oferă. Și, din acest punct de vedere, încrederea a fost stabilită în timp cu oamenii de acolo.

Deci provocarea anului trecut a fost faptul că am conștientizat că trebuie să să pun piciorul pe frână, să transfer cumva managementul altor persoane și să trec în backstage, de unde am o altă perspectivă.

2013 este anul reașezărilor

Cu multă bucurie și emoție, Mădălina mi-a mărturisit că în Kuibul de la Sinaia și-a “exersat răbdarea și puterea avântului, dar și puterea de a da un pas înapoi, pentru a-și întări aripile sale și ale altora să zboare”. Anul trecut, venirea pe lumea a Mariei, cel de-al treilea copil al familiei din care mai fac parte o fată de 10 ani și un băiat de 8, a determinat-o pe proaspăta mămică să își restabilească prioritățile. “În 2012 am pus piciorul pe frână. Mi-am dat seama că nu mă mai puteam bucura de nimic și așa am decis să fac un pas în spate. Dar nu sunt singură în ecuața asta, jumătatea mea e foarte implicată”, spune Mădălina Rădulescu.

Când ai timp să le faci pe toate? Ai o familie mare și frumoasă, cu trei copii, un business, lucrezi pentru Doctorat și te ocupi și de coaching…

Tocmai aceasta a fost provocarea și a trebuit să renunț la ceva. A fost foarte greu. De aceea am pus piciorul pe frână în 2012. Mi-am dat seama că nu mă mai puteam bucura de nimic și așa am decis să fac un pas în spate. Dar nu sunt singură în ecuața asta, jumătatea mea e foarte implicată, soțul meu se ocupă de business, de ceva veme, mai mult decât mine.

Ai spus că nu te mai puteai bucura de nimic, în ce sens?

Eu nu cred că poți să le faci pe toate, cred că există perioade în care dai prioritate anumitor proiecte. Nici în 2010 și nici acum, după aproape trei ani, nu pot să spun că am descoperit formula work-like balance, în continuare sunt perioade în care balanța înclină într-o parte sau în cealaltă. Au fost perioade în care m-am orientat exclusiv către muncă, acum sunt într-un timp al reașezării.

Ce planuri ai pentru toamna aceasta și pentru 2014?

Toamna aceasta sper să finalizez la timp și cum trebuie Doctoratul, după care aș vrea să am o lună doar pentru mine și pentru familie! Anul viitor aș vrea să obțin certificarea pentru coaching și să mă implic în proiecte de coaching și consultanță.

Cât despre business-ul de la Sinaia, aș vrea ca soțul meu, Dan, să asigure interfața, iar eu să mă implic de la distanță. Sunt foarte mulțumită că am luat această decizie și că pot avea încredere în cei pe mâna cărora am lăsat business-ul de la munte. Am învățat să cred în oameni și acesta este unul dintre sfaturile pe care aș putea să le mai dau, pentru că m-ai întrebat de sfaturi.

Pe de altă parte, fiecare are drumul lui. Universul conspiră într-un fel pentru fiecare dintre noi și trebuie doar să fim atenți la ceea ce se întâmplă în jurul nostru, să simțim momentul oportun, să avem puterea să zicem și Stop!, și Acum merg mai departe!, în tot ceea ce facem.