Mircea Crisbășanu: „Granițele dintre muncă și timp liber au devenit mult mai flexibile”

Mircea Crisbășanu este creatorul din spatele Conacul Nucu, un loc de poveste din inima ținutului viticol Dealu Mare, unde organizează evenimente autentice pentru cei îndrăgostiți de natură, patrimoniu și comunitate. Pe lângă acest proiect de suflet, Mircea este manager de proiecte în cadrul Asociației Centrul Cultural și Comunitar Nucu și ghid turistic la Outhentic Cycling Romania, unde promovează turismul activ și experiențele locale.

Cine ești (nu ce faci) tu?

Sunt un explorator al lumii și al oamenilor, am rămas un tip curios și pasionat de descoperire și descoperiri. Îmi plac conexiunile autentice dintre oameni. De multe ori găsesc în trecut un fel de sursă de inspirație pentru viitor și de aici a și pornit proiectul Conacul Nucu, construit în 1912 și recent restaurat, unde organizăm evenimente de ținut minte.

Dacă ai alege un cuvânt care să te reprezinte, care ar fi acela?

Sunt un deschizător de drumuri (de la experiența de studiu în Olanda și până la cicloturism sau la inițiative comunitare într-un mic oraș din Dealu Mare).

Care sunt persoanele care te-au influențat cel mai mult în deciziile pe care le-ai luat în carieră? Și cum?

Pentru plecarea la master studii Inginerie Construcții la TUDelft am avut un sprijin important în mama, care m-a ajutat să prind o bursă privată (fără de care nu aș fi avut nicio șansă de a-mi susține financiar studiile).

Simona, soția mea m-a sprijinit mult la revenirea în România, când am vrut să încep proiectul cu cicloturismul, organizând tururi autentice pentru descoperirea mai multor destinații românești, pe bicicletă. Tot Simona a contribuit la dezvoltarea mea personală, m-a învățat să ascult pe cel de lângă mine, să fiu mai concentrat și să îmi urmez idealurile. Continuăm să facem asta 😊

Copiii mei, Vali și Mihaela mă învață (și mă provoacă) zi de zi să fiu mai curajos. Ei au această trăsătură nativă și de multe ori mă surprind prin dezinvoltura de care dau dovadă când se confruntă și rezolvă anumite situații.

Care au fost cele mai bune decizii în carieră? Dar cele mai proaste? De ce?

Cea mai bună decizie a fost să plec din București la Urlați, unde am putut nu doar să dezvolt business-ul despre cicloturism, dar și să mă conectez cu comunitatea de aici, să descopăr și să demarez proiectul Conacul Nucu. Aici pot să fiu mai aproape de natură, mai în echilibru în familie. Decizii proaste majore care să îmi influențeze cariera nu am găsit.

Cum ai decis că ai nevoie de o schimbare?

A fost o reorientare rapidă, în contextul unei schimbări mari la nivel global – criza economică din 2008. Am fost pus în fața unei alegeri dificile, dar și a unei oportunități de reorientare, după ce am absolvita Masterul în construcții în Delft. În acel moment, lucram ca inginer în Olanda, dar am decis să îmi schimb complet direcția, lăsând ingineria pentru cicloturism și revenind în România. Criza economică din 2008 a fost aici punctul de cotitură, a afectat multe industrii, inclusiv ingineria, iar în fața incertitudinii profesionale, am ales să-mi urmez o pasiune care îmi oferea sens.

Acest lucru m-a ajutat să îmi cultiv pasiunea pentru aventură și ciclism. Nu eram doar un inginer, ci și un călător pasionat, iar bicicleta a devenit pentru mine mai mult decât un mijloc de transport – o modalitate de a explora, de a descoperi povești și de a mă conecta cu locuri și oameni.

Schimbarea a fost, deci, nu a fost doar profesională, ci și una de stil de viață și de viziune. Am transformat cumva o criză într-o oportunitate și apoi am ales să îmi creez propriul drum, bazat pe valori personale și pe dorința de a avea un impact.

Cum s-a schimbat identitatea ta profesională după ce ai decis să mergi pe cont propriu?

Schimbarea a fost destul de importantă, trecând de la mentalitatea unui job corporatist către antreprenoriat, explorare și promovare de cicloturism și, ulterior, salvarea și revitalizarea Conacului Nucu. Această schimbare m-a forțat să îmi dezvolt noi abilități – antreprenoriat, organizare de evenimente, marketing, dar și să îmi asum riscuri. Totuși, ceea ce am câștigat a fost mai mult decât o carieră – a fost un stil de viață autentic, construit în jurul unor valori sănătoase.

Ce metode de sprijin ai folosit pentru această schimbare?

A fost esențial să îmi ascult pasiunile și să îmi dau seama ce mă motivează cu adevărat. Această claritate mi-a dat apoi curajul de a face schimbarea.

Experiența directă prin călătorii a contat și ea foarte mult. Înainte de a transforma cicloturismul într-o afacere, țin minte că am experimentat pe cont propriu călătoriile pe bicicletă, în lung și în lat, înțelegând ce înseamnă și cum poate fi valorificat acest stil de explorare, acest mod de a face turism.

Ce a mai contat foarte mult: networking-ul și comunitatea. Am căutat mai mereu sprijin și inspirație din partea altor oameni pasionați de ciclism, turism alternativ și patrimoniu. Comunitatea a jucat un rol important în validarea ideii mele și în găsirea partenerilor potriviți, din București, din străinătate, dar și din comunitățile mai mici, precum Urlațiul.

Un alt instrument care m-a ajutat a fost accesarea de fonduri externe și resurse, oportunități de finanțare pentru a-mi susține proiectele, inclusiv inițiativele de turism sustenabil.

Care au fost cele mai mari provocări?

O mare provocare a fost avântarea în „nou”, în „diferit”. A trebuit să îmi creez un nou ecosistem profesional, o rețea de contacte și colaboratori, deoarece turismul și antreprenoriatul erau domenii diferite de inginerie. A mai fost de lucru și la mentalitatea pieței. Cultura cicloturismului era încă la început în România, iar infrastructura pentru biciclete era mai degrabă slab dezvoltată (nici acum nu e prea grozavă, ce-i drept). A fost nevoie de o educare continuă a publicului (încă mai este nevoie și acum de asta), de a crea trasee atractive și de a  arăta beneficiile acestui tip de turism.

De-a lungul timpului am marcat și promovat peste 10 trasee de cicloturism în regiunea Dealu Mare, iar cel mai important proiect recent aici este traseul Via Soarelui, o rută pentru drumeție și cicloturism care să lege cramele din podgoria Dealu Mare.

Cum integrezi work-life balance în munca ta de zi cu zi?

Faptul că mi-am transformat pasiunea în muncă a făcut ca activitatea profesională să nu fie doar o slujbă. Granițele dintre muncă și timp liber au devenit mult mai flexibile, iar energia investită în proiecte provine mereu dintr-o motivație interioară. Spre deosebire de un job clasic de birou, activitatea mea implică multe ieșiri în natură, explorări pe bicicletă și interacțiuni cu oamenii.Ddinamica aceasta mă ajută să îmi păstrez echilibrul mental și fizic, făcând din activitatea profesională și un mod de viață sănătos.

Apoi mai este un lucru important: implicarea comunității și a prietenilor. Activitățile pe care le organizez sunt, de multe ori, prilej de socializare și de creare a unor conexiuni autentice. În loc să fie o muncă izolată, proiectele mele la Conacul Nucu sunt strâns legate de oameni care împărtășesc aceleași valori, ceea ce face ca granițele dintre „job” și „viață personală” să fie mai firești.

Cum definești rutina? Te ajută în vreun fel în munca profesională?

La mine rutina funcționează prin organizare fără rigiditate și prin păstrarea unor obiceiuri care mă ajută să fiu eficient, dar și creativ. Rutina de zi cu zi nu este chiar una clasică. Includ aproape zilnic momente de conectare cu natura – la conac având de administrat o grădină de aproape 1ha suprafață, loc suficient pentru așa ceva. Încerc adesea să alternez între muncă și explorare. Unele zile sunt dedicate muncii administrative (emailuri, organizare, finanțare), iar altele sunt dedicate terenului – testarea traseelor, interacțiunea cu comunitățile locale.

Care sunt oamenii pe care te bazezi în ceea ce faci? Ce calități cauți la colaboratori?

Aproape toate proiectele din ultimii 10 ani, de când m-am mutat în Urlați au avut legătură sau au implicat oameni legați de fenomenul bicicletă. Comunitatea de cicloturiști și de pasionați de explorare iată că este foarte importantă. Găsesc buni colaboratori în oamenii cu care împărtășesc valori comune, cei care iubesc călătoriile pe bicicletă și sunt interesați de turismul sustenabil, cei implicați în conservarea patrimoniului și promovarea turismului responsabil. Îi apreciez foarte mult pe oamenii locului, acei păstrători de tradiții, oameni în general simpli, calzi, primitori, la care adesea „trag” cu grupuri de turiști vizitatori. Mă bazez pe Adrian, meșterul dogar din Ceptura, singurul care mai construiește butoaie din stejar în podgoria Dealu Mare, pe nea Geo, apicultor pasionat din Urlați unde facem degustare de miere, printre altele, sau pe Sabin, tânăr oenlog care face vinuri grozave la crama SERVE. Pe toți partenerii din Dealu Mare îi unește pasiunea pentru propria activitate, iar asta mă inspiră în mod constant.

Care sunt modelele tale?

Îmi plac exploratorii și aventurierii care aleg să descopere lumea într-un mod autentic. Mai sunt apoi cei care au creat inițiative sustenabile și au demonstrat că poți face business într-un mod responsabil. Oameni care dezvoltă proiecte pentru comunități, combinând pasiunea cu impactul social, sau care redescoperă și valorifică patrimoniul. Îi admir mult pe cei care contribuie la păstrarea și promovarea culturii locale, prin turism, artă sau educație.

Dacă ar fi să dai un sfat cuiva care vrea să îți calce pe urme, care ar fi acela?

Cel mai important este, mai ales pentru tineri, să profite de fiecare oportunitate pentru dezvoltare personală care li se oferă. Schimbarea proprie sau a mediului în care te afli vine prin acțiune, iar experiențele directe sunt cele mai bune lecții. Lucrez cu tinerii din Urlați la Centrul Cultural și Comunitar Nucu și adesea discutăm despre diverse proiecte în care ei se pot implica, de la Youth Exchanges Erasmus și până la proiecte de inițiativă comunitară în care ei înșiși să contribuie, precum a fost Marșul Bicicliștilor în Urlați din noiembrie 2024.

Care a fost cea mai mare recompensă personală pe care ai obținut-o în urma deciziei de a renunța la cariera anterioară și de a vă lansa în antreprenoriat?

Foarte important a fost să pot vedea România cu alți ochi. Din ritmul mersului pe bicicletă poți cunoaște mult mai bine și mai profund felul de a fi al oamenilor. În special în sate am cunoscut și am fost primit de către gazde minunate, primitoare și gospodare. Sunt mulți români care fac parte din comunități mai mici sau mai mari și care fac bine în jurul lor, lideri comunitari cu impact, oameni care sunt respectați, apreciați și urmați de ceilalți din preajma lor.

Tot datorită bicicletei am descoperit Urlațiul și podgoria Dealu Mare, iar ulterior am decis să locuiesc aici alături de familie. A fost un pas important și un salt de creștere a calității vieții, mai departe de gălăgia urbană și mai aproape de natură.

Cum ai reușit să îți menții motivația și determinarea în fața provocărilor obișnuite ale antreprenoriatului?

Motivația și determinarea nu vin doar din dorința de succes, ci mai ales din pasiunea pentru ceea ce fac și impactul pe care îl văd în jur. Antreprenoriatul este plin de provocări, așa este, dar există câteva principii care m-au ajutat să merg mai departe chiar și în momentele dificile. Adesea, îmi amintesc de motivația de bază: dorința de a promova cicloturismul, de a aduce oamenii mai aproape de patrimoniul local și de a crea experiențe autentice. Ani la rând am promovat pe două roți către turiști străini și nu numai diverse destinații din România. În ultimii ani am reușit să salvez de la distrugere un conac vechi de peste un secol și să îl readuc la viață prin diversele evenimente culturale organizate aici. Știind că ceea ce fac are sens și contribuie la un scop mai mare, e mai ușor să continui.

Cum definești tu inspirația și de unde îți iei această inspirație?

Inspirația mea este continuă și e alimentată de experiențe, oameni și locuri. În esență, inspirația îmi vine dintr-o conexiune profundă cu ceea ce mă pasionează și cu impactul benefic pe care îl pot avea asupra celorlalți, mai ales asupra tinerilor. Inspirația devine atunci o combinație între curiozitate, emoție și dorința de a crea ceva valoros.

Ce ai face diferit acum, dacă ai fi la început de carieră?

Mai întâi mi-aș folosi mai bine timpul liber (enorm de mult) avut în liceu. Țin minte că pe vremea accea nici nu știam că se poate face voluntariat, nu îmi era familiar conceptul. Încă din liceu m-aș fi implicat în diverse proiecte legate de școală sau nu.

Apoi, m-aș concentra mai devreme pe construirea unei comunități. Aș pune un accent și mai mare pe conectarea cu oameni care împărtășesc aceleași valori și interese. Un network puternic de la început m-ar fi ajutat să crească mai rapid și să evite unele greșeli.

Interviul cu Mircea Crisbășanu face parte din seria Career Renegade. Simplificând lucrurile, să fii un „career renegade” înseamnă să lași deoparte un drum aparent previzibil, pentru visurile tale.  Conceptul pleacă de la abordarea pe care Jonathan Fields a detaliat-o în cartea sa, „Career Renegade”, despre care PortalHR a scris acum mai bine de 10 ani, aici.