Nu contează dacă paharul e pe jumătate plin sau pe jumătate gol

Nu contează dacă paharul e pe jumătate plin sau pe jumătate gol dacă reușim să ne lărgim perspectiva și să vedem că avem o carafă cu apă alături cu care putem umple oricând paharul după pofta inimii. Și pe al nostru. Și pe al altora.

Mi-a plăcut foarte tare perspectiva asta a lui Shawn Achor. El e cercetător al fericirii, autor și susținător al psihologiei pozitive despre care am atâtea să vă povestesc (și care, by the way, nu înseamnă un optimism din ăla trilu-lilu). Vă las și vouă interviul aici și vă recomand să vă uitați la tot. Dacă vreți să prindeți doar partea cu paharul mergeți la minutul 21:25.

La începutul carierei sale de psihoterapeut, Martin Seligman – fondatorul psihologiei pozitive – își propusese ca oamenii care trec prin cabinetul lui să plece fericiți odată ce termină de săpat, răscolit, înțeles trecutul, iertat și vindecat rănile. Numai că și-a dat seama că în cel mai bun caz aceștia plecau goi pe dinăuntru. De aici a tras și concluzia că doar pentru că facem ordine în trecut asta nu garantează că vom ști cum să fim fericiți, la fel cu absența bolii nu înseamnă sănătate. Așa a apărut ramura asta a psihologiei, care se uită la care sunt abilitățile de care avem nevoie pentru a ajunge la wellbeing, adică bunăstare. Da, e adevărat că ne naștem cu o anumită predispoziție pentru fericire și fiecare avem un nivel de bază al fericirii diferit. Daaar, nivelul ăsta de bază poate fi ridicat.

Citește tot articolul aici: NU CONTEAZĂ DACĂ PAHARUL E PE JUMĂTATE PLIN SAU PE JUMĂTATE GOL