O zi în care nu te plângi

Alergăm prea mult pe pilot automat. Reacționăm uneori inconștient la tot ce viața ne scoate în cale, trăim cu frici și convingeri limitative, aruncăm vina pe alții pentru ceea ce ni se întâmplă și ne e greu să ne asumăm responsabilitatea pentru multe din acțiunile și gândurile noastre. Toată lumea vorbește despre arta prezenței conștiente, despre mindfulness, dar pasul de la teorie la practică poate părea dificil. Am creat astfel o serie de exerciții simple, gândite la nivelul unei zile, care să te ajute să îți pui obiceiurile sub lupă. Vei conștientiza astfel care din ele sunt sănătoase și merită să fie păstrate, dar și care sunt obiceiurile care îți fac rău și ar trebui să le înlocuiești cu altele.

Când a fost ultima zi în care nu te-ai plâns deloc, de nimic? E foarte posibil să nu îți amintești pentru că multe lucruri le facem deja inconștient. De prea multe ori reacționăm pur și simplu, fără să trecem faptele printr-un filtru al rațiunii.

Exercițiul pe care ți-l propun azi e aparent simplu: să nu te plângi timp de o zi. S-ar putea ca 24 de ore să ți se pară multe, dacă scazi însă orele de somn, 7 să zicem, mai rămân doar 17 ore în care să iei lucrurile așa cum vin, fără să te plângi că:

• e greu să te trezești dimineața sau că iar a sunat ceasul
• apa s-a încălzit greu
• nu ai avut timp să îți bei cafeaua în liniște
• trebuie să alergi după copil toată ziua
• X a promis că te sună și nu nu a făcut-o
• nu îți iese nimic (în timp ce altuia aparent îi iese totul)
• trebuie să gătești
• iar ai de mers la sală
• metroul întârzie și e aglomerat rău
• vremea de afară e mai puțin ideală
• nu e weekend nici azi, nici mâine și nici peste 2-3 zile
• nu ai reușit să faci un anumit lucru
• orașul e aglomerat și drumurile sunt proaste
• prețurile sunt prea mari
• nu ți-ai schimbat parola la timp și acum e blocată (fix asta am pățit eu azi)
• nu mai ai spațiu în telefon și trebuie iar să ștergi din poze
• cineva nu și-a ținut promisiunea
• trebuie să faci curat
• ai de stat la coadă
• Trump e președinte și Firea e primar
• (iar) nu ai (destui) bani
• nu ai atât de multe reacții pe o postare, poză, un articol cum ți-ai fi dorit
• mănânci aceeași mâncare 2 zile la rând
• doar ce i-ai schimbat copilului scutecul și trebuie să îl schimbi iar
• partenerul tău nu ți-a făcut nici azi o nicio surpriză
• cineva nu pricepe ce îi explici
• vecinul de jos a ars uleiul și vine mirosul și în casa la tine
• vecinul de sus ascultă aceeași piesă pe repeat de o oră
• copilul s-a trezit fix când ai pus capul pe pernă
• te-ai abătut de la dietă
• cineva ți-a reproșat ceva
• …

Ai prins ideea, da? ????

”Dar mie îmi place să mă plâng!”

Te înțeleg. Și mie îmi place să fac asta uneori. Nu putem ține toate frustrările și emoțiile închise în noi și nici nu trebuie să o facem.

Atunci când ne plângem cui trebuie, când trebuie, cum trebuie și despre ce trebuie ne simțim ușurați și ascultați. Adevărul este, însă, că rareori ne plângem…corect. Să te plângi lui X că Y nu a făcut un anumit lucru e total neproductiv. Dacă însă te plângi direct lui Y, într-un mod care nu sună a critică, deci asertiv, ai șanse reale să rezolvați problema.

Deseori ne plângem ca să ne simțim mai bine, să eliberăm din tensiune, dar de fiecare dată când ne spunem povestea ne enervăm tot mai tare.

Revenind la exemplul de ”așa nu”, știi câte beneficii îți aduce faptul că te plângi? Zero. Se spune că nimic nu îi unește pe oameni mai tare decât o nemulțumire comună. Poate îți amintești o conversație recentă cu un prieten. Câte schimburi de nemulțumiri ați făcut? De câte lucruri și persoane v-ați plâns fiecare? Atunci când ne plângem și ne concentrăm pe părțile negative ale unui eveniment se secretă cortizol – hormonul stresului. Asta se întâmplă și atunci când noi ne plângem, dar și atunci când îi ascultăm pe alții plângându-se.

Tu cum te plângi?

Dacă tot ai citit până aici te invit să duci micul experiment mai departe: să îți analizezi puțin obiceiul de a te plânge. Ai idee cum o faci? Cât de des? În ce momente? Cui? Despre ce?

Un exercițiu interesant (și posibil surprinzător, ca să nu zic șocant) e să îți notezi de câte ori te plângi într-o zi. Și-apoi, plecând de la ce ai scris, poți începe să tragi concluziile și lua măsurile necesare.

La final fac și un disclaimer: Reclamațiile sunt un fel aparte de plângeri și despre ele te invit să citești un articol fain aici.

O zi fără să te plângi. Ce zici?

Citește articolul original aici.

Save

Save

Save