Principiul bunei intentii

Un concept pe care l-am folosit mult in ultimul timp este ceea ce programarea neuro-lingvistica numeste “principiul bunei intentii”.

Astfel, fiecare actiune umana are la baza o buna intentie. De exemplu, a spune mereu DA sefului poate avea intentia de a fi acceptat sau de a nu crea conflicte, in spatele fumatului dorinta de integrare intr-un grup…

Orice comportament este “manat” de o intentie pozitiva. Si acel comportament reprezinta calea pe care la un anumit moment al dezvoltarii noastre personale o consideram ca fiind cea mai eficienta. In consecinta, ceea ce facem reprezinta alegerea pe care o consideram cea mai potrivita pentru aceasta “buna intentie”.

Cred ca mult din rezistenta noastra la schimbare este legata de teama de a pierde aceasta prima intentie. Astfel, ne temem sa spunem NU pentru ca s-ar putea sa nu mai fim acceptati sau nu renuntam la fumat din teama inconstienta ca grupul de fumatori sa renunte la noi…

Ne schimbam atunci cand ne dam seama ca sunt mai multe comportamente prin care ne pastram “buna intentie”. Astfel, putem fi acceptati si cu o atitudine mai asertiva iar colegii ne vor simpatiza chiar daca nu mai suntem fumatori.

“Buna intentie” reprezinta puntea de legatura dintre vechiul si noul comportament si de modul in care o securizam depinde puterea noastra de a ne re-inventa…