#WorkForCommunity: „Am învățat să sper” cu Carmen Andresoi de la FdP

Există oameni care aleg să lucreze pentru comunitate. Oameni care construiesc proiecte, conduc organizații, lucrează cu oameni și comunități, caută soluții pentru probleme sociale și încearcă, zi de zi, să producă schimbare acolo unde este nevoie de ea. #WorkForCommunity este despre ei și despre munca lor. Aici veți găsi interviuri și povești despre oameni care lucrează în sectorul ONG, despre parcursurile lor profesionale, despre ce îi ține în această muncă, despre provocările pe care le întâlnesc și despre felul în care își construiesc proiectele și organizațiile. Vorbim despre competențe, leadership, echipe, decizii și, mai ales, despre impactul lor asupra societății din care facem parte cu toții. 

Carmen Andreșoi este directoare executivă a Asociației FDP – Protagoniști în educație, unde lucrează de 16 ani. Implicarea ei în sprijinirea copiilor aflați în situații de vulnerabilitate a început încă din adolescență, iar de atunci a învățat că schimbarea se construiește în timp, prin perseverență, creativitate și încrederea că fiecare copil poate avea un viitor mai bun.

Am vorbit despre copiii care au crescut alături de FDP, despre cum măsurăm impactul unei intervenții sociale, despre speranță și despre nevoia de a construi parteneriate pe termen lung.

Am aflat despre tine că ai început să lucrezi cu copiii abandonați încă din adolescență. Ce îți doreai sau ce credeai că poți schimba?

Eram în clasa a șasea când părinții mei aveau discuții interminabile și m-am temut că vor divorța. Pentru că nu aș fi putut alege cu care dintre ei să locuiesc, le-am spus că, dacă urma să nu mai am o familie, aș prefera să merg la orfelinat. Abia mai târziu am descoperit ce înseamnă un astfel de loc, cât de disperați erau copiii de acolo, cât de mult își doreau să fie primiți și acceptați. Doar că familia îi abandonase și societatea îi considera fără șanse.

Când am mers prima dată la orfelinat, am știut foarte clar că vreau să mă implic, să fac ceva pentru ei. Mi-am dorit să contribui la schimbare.  Am fost acolo ca ajutor de voluntar și m-am decis să-i ajut pe copii, să aibă o șansă.

Și ce ai descoperit că nu poți schimba?

Am învățat să mă concentrez pe ceea ce putem influența, pe impactul pe care îl putem avea oferindu-le copiilor instrumente pentru creștere și dezvoltare. 

Am renunțat să mă plâng de „sistemul” care nu-i poate absorbi și să accept că nu pot schimba asta. Am ales să mă concentrez pe ceea ce putem face noi. Îmi doresc ca, prin activitatea noastră, să le oferim cât mai multe șanse copiilor din grupurile vulnerabile. Ne străduim să extindem sprijinul și către familiile lor.

În toți acești ani de activitate am învățat să mă bazez în continuare pe impactul pe care îl poate produce societatea civilă. Datorită ONG-urilor și soluțiilor pe care acestea le-au adus în comunități, s-au schimbat lucruri importante, inclusiv în ceea ce privește îngrijirea copiilor care altădată trăiau în orfelinate. 

Ai întâlnit foarte mulți copii în situații de vulnerabilitate care au avut nevoie de sprijin. Cum consideri că se măsoară faptul că au depășit situația vulnerabilă? Ce fel de adulți trebuie să devină ca să considerăm că programele au avut efect? Poți să-mi dai exemple de astfel de evoluții?

Asociația FDP a împlinit anul acesta 30 de ani de activitate. A început cu un program destinat unor copii cărora nimeni nu le dădea nicio șansă: copii care trăiau cu HIV.

Deși au fost excluși în diferite forme de-a lungul vieții, copiii aceștia au răzbit și îmi place să cred că și asociația noastră a avut un merit. Au fost respinși la școală sau la locurile de muncă, au fost trimiși în tot felul de comisii medicale, iar sistemul le-a pus numeroase obstacole în cale. Cu toate acestea, s-au descurcat. Unii dintre ei au acum copii la rândul lor și copiii lor sunt sănătoși.

Un alt exemplu sunt copiii din comunitățile din București sau Cojasca. Acolo am reușit să construim prima grădiniță și școală primară în satul Iazu, programe de susținere a copiilor să meargă la școală, programe pentru părinți, iar azi avem Școala Socială Sportivă

în comunitate. Peste 460 copii merg acum la școală în acest sat.  „Ce viitor au copiii noștri fără educație? Nu asa ne-ați învățat?” ne-a spus de curând o mămică la școala Iazu.

Pentru mine, este extrem de important să vedem continuitatea pe care am reușit să o construim. Absolvenți ai școlii sau liceului devin astăzi voluntari în programele noastre și sunt cei mai pricepuți ambasadori ai Asociației FDP.

Ce ai învățat de la copii și nu ai învățat nicăieri altundeva?

Am învățat să sper. Cu ajutorul copiilor și pentru ei, am învățat că există undeva o soluție și că, uneori, e nevoie doar să o caut mai bine, să fiu creativă. Pentru mine, să sper înseamnă să-mi aduc modesta contribuție pentru a face lumea un loc mai bun și mai prietenos cu toți copiii. 

Am fost cândva voluntar într-o misiune din India. Când îmi este cel mai greu, e suficient să-mi amintesc de satul acela îndepărtat, unde misionarii înființaseră mai întâi un orfelinat de fete, pentru că ele erau abandonate de familii. Oamenii de la misiune asistau la nașteri și luau repede fetițele, pentru că altfel ar fi fost lăsate să moară de foame. Cu timpul, oamenii din toată regiunea au început să le aducă acolo pe copiii rămași fără părinți. Când îmi amintesc cât de greu era acolo și cât de implicați erau oamenii aceia, care au ajuns să aibă grijă de atât de mulți copii, îmi dau seama că putem găsi o soluție. E nevoie să continuăm să căutăm și să ne implicăm.

Ce lucru despre munca într-un ONG ți se pare că oamenii din afară înțeleg greu?

Cred că oamenii trec uneori cu vederea faptul că un ONG are o mulțime de costuri: de la cele administrative (chirie, utilități, telefoane, consumabile) până la cele care implică remunerarea oamenilor cu care lucrăm. Pentru a asigura calitatea serviciilor, angajăm specialiști. Iar a-i plăti pentru munca lor este și o dovadă de respect față de aceștia. Da, am făcut voluntariat cu toții, dar dedicarea de zi cu zi, an de an, trebuie recunoscută și recompensată.

Mă gândesc că ar fi nevoie de mai multă deschidere către filantropie. Mă refer la conceptul în sine: avem nevoie să știm că ne putem implica și că orice participare, oricât de mică, poate fi o contribuție. Poate fi o donație în bani sau poate fi pur și simplu prezența alături de cei care au nevoie.

Noi avem acum și un centru pentru tineri, dedicat adolescenților noștri, AcCes Edu Hub. De foarte mult timp visam la o continuare a programelor pe care le avem pentru copii, iar acum ne-am văzut visul împlinit.

Ne dorim să implicăm mai multe companii, care ar putea susține programe de dezvoltare. Suntem foarte deschiși și în căutare de parteneri.

Care a fost cea mai dificilă decizie pe care ai luat-o pentru FDP?

Au fost momente în care cea mai simplă variantă ar fi fost să renunț. Momente în care totul părea inutil și aveam sentimentul că orice efort este mai degrabă pedepsit decât recompensat. De mai multe ori, am luat decizia să nu renunț. Mi-e foarte clar că voi continua, orice ar fi.

După atâția ani, ce te face să spui în continuare „da, asta vreau să fac”?

Îi văd pe copiii și tinerii cu care am lucrat și mi-e atât de drag de ei! Sunt atât de mândră de ceea ce au devenit. Eram în vizită la unul dintre programele noastre și am admirat niște voluntari care le arătau copiilor o schemă cu mingea, cu foarte multă răbdare. Când i-am lăudat, mi-au spus că și ei fuseseră în program, pe când erau în clasa a cincea, că știu valorile noastre și că asta îi ajută să aibă încredere în viitorul lor. A trebuit să mă ascund de ei când mi-au dat lacrimile. Se pare că facem bine ceea ce facem, așa că vom continua.

Ce v-ar ajuta?

Noi ne străduim, căutăm proiecte, fonduri deschise, scheme de finanțare. Este foarte greu pentru că nu avem predictibilitate. Ne bucurăm că am reușit acum să avem asigurată finanțarea pentru tot anul acesta, dar ne-ar plăcea să știm că ne putem baza pe companii sau organizații care să ne fie alături în 2027, dar și pe termen lung. Misiunea FDP de a oferi acces la educație copiilor vulnerabili se construiește progresiv, este nevoie de ani să crești un copil și să îi creezi un drum diferit de condiția socială precară a familiei sale. Parteneriatele strategice ne ajută să construim schimbare durabilă și să schimbam destine. Pentru că noi sigur le vom fi alături, pe termen lung, copiilor pe care îi susținem.

Despre FDP – Protagoniști în educație

Dacă vrei să susții activitatea FDP, o poți face simplu: trimite un SMS 8844 cu textul AJUT (printr-o donație recurentă de 2 euro/ lunar contribui la gustarea unui copil), setează o donație recurenta  pe site-ul organizației  (https://fdpsr.ro/implica-te/persoane-fizice/doneaza/ ) și devino arhitect pentru viitorul unui copil.

Ai skill-uri, hobby-uri pe care vrei sa le dai mai departe? Te poți implica prin voluntariat.  Scrie pe adresa bucuresti@fdpsr.ro dacă vrei să  explorezi posibilitatea unui parteneriat strategic prin care compania ta să își atingă obiectivele de CSR și să contribui la un viitor mai bun cu fiecare copil sau tânăr care rămâne în școală.  

Află mai multe despre activitatea organizației și modalitățile de implicare pe https://fdpsr.ro/.