Să crezi în “mulțumesc”

Pe Madalina Radulescu sarbatorile de anul trecut o gaseau in pozitia de Human Resources Manager Retail Banking,  HR Deputy Director, ING Bank N. V. Amsterdam, Bucharest – Retail Banking Division. Daca o cautati acum, cel mai probabil este sa o gasiti prin Sinaia, pe la Vila Piatra Soimului si nu pentru ca s-ar afla in vacanta, ci pentru ca intre timp s-a reinventat.

Dupa 13 ani de munca in domeniul bancar si un traseu profesional de invidiat (vezi profilul complet aici), Madalina a decis sa renunte la tot ceea ce in mod normal am considera „siguranta zilei de maine” si sa incerce altceva. Unii ar putea spune ca a fost un moft sau o nebunie, dar, ascultand-o cum povesteste motivele care au facut-o sa isi asume „saltul in gol” care o transforma in ceea ce Jonathan Fields a denumit atat de frumos cu termenul „Career Renegade„, nu poti decat sa iti pui intrebarea: „Cum ar fi daca?„.

Noi am stat de vorba cu Madalina si ne-am molipsit iremediabil. E prea multa bucurie si entuziasm in tot ceea ce face ca sa poti ramane sceptic. Schimbarea e mai mult decat o chestiune de alegere, e un manifest de credinta.

Cum ti-a venit ideea sa faci o schimbare atat de mare in cariera?

Dintr-odata. Am realizat ca nu ma vad iesind la pensie din postura de angajat si ca dupa scoala excelenta de care am beneficiat in ING a venit momentul sa experimentez ce inseamna antreprenoriatul. Mi-am dorit un alt mod de viata pentru mine si ai mei.

Care au fost pasii pe care i-ai facut pentru a lua decizia de schimbare? Ce te-a ajutat sa te decizi (carti, idei, oameni)?

In primul rand au fost copiii si Dan. Programul fix de la birou, indiferent de cat de bune erau conditiile de lucru, cat de interesante erau proiectele nu mai era ceea ce eu aveam nevoie. Nu ma mai regaseam. Nu era ceva ce nu imi placea, era mai degraba ceva ce imi lipsea.

Sincer? Nu stiu care au fost pasii, pentru ca nu am facut nimic special. Eu cred ca decizia aceasta a fost urmarea mai multor decizii luate de-a lungul carierei mele. Eu am lucrat pentru doi angajatori, dar daca te uiti in CVul meu, experienta capatata pe pozitiile pe care le-am avut duceau inevitabil catre antreprenoriat. Am condus echipe in operatiuni, sucursala bancara, echipe de proiecte, am facut resurse umane, am lucrat in retail banking dar si in corporate banking, am facut parte din echipe internationale de proiecte, din echipa de management operational dar si din echipa de management de retail a bancii, mi-am largit intotdeauna aria de cunoastere si de experienta, sunt mai degraba un generalist decat un specialist, nu mi-a fost niciodata frica sa-mi asum responsabilitati noi si sa invat. Tot parcursul acesta profesional e pana la urma o suita de pasi in cariera care au dus catre Marele SALT!

Ah, da si a mai fost un pas foarte important, poate ultimul … sa-mi conving sotul ca eu pot functiona si in afara multinationalei. 13 ani de zile am trait intr-un oarecare dezechilibru, de multe ori i-am neglijat pe ai mei in favoarea jobului … Chestia asta cu “work-life balance” mie nu mi-a reusit in mediu corporatist dar fac tot ce pot sa-mi reuseasca acum.

Apoi a fost un prieten de al nostru care ne-a anuntat despre un pas identic cam in momentul in care eu incepusem sa ma gandesc serios la aceasta optiune.

Nu in ultimul rand, a fost o fosta colega de serviciu care in anii pe care i-am petrecut impreuna in ING mi-a devenit o prietena foarte buna, pe care o apreciez enorm si care fara sa-si dea seama a contribuit mult la decizia mea.

Cum au reactionat cei din jur, cunoscutii, familia cand le-ai impartasit dorinta si ideile tale?

Nu se astepta nimeni, asta pentru ca stiau cata pasiune si cat efort am pus in toata evolutia mea profesionala. A fost dragut ca in prima saptamana ma sunau prietenii sa ia pulsul” ce mai faci azi?”, “e totul ok?”, “te-am sunat sa te intreb cum te simti”. M-a impresionat atitudinea lor si m-a facut sa ma gandesc ca oamenii astia chiar tin la mine si le pasa de mine. De altfel a fost un bun moment sa deosebesc networkingul informal de cel formal, cu alte cuvinte cei care ma vedeau ca pe Madalina Radulescu si cei care ma vedeau ca pe Madalina Radulescu de la ING.

Am avut cateva experiente foarte placute de oameni care m-au sustinut, care m-au ajutat sa ma promovez pe mine si afacerea familiei. Nu le voi putea multumi niciodata indeajuns.

Mama, insa, a fost minunata. M-a scos in oras sa stea de vorba cu mine, sa se asigure ca nu am nici un fel de probleme…mama si-a dedicat toata cariera ei aceluiasi angajator…

Pe cine te-ai bazat cel mai mult in acest demers si de unde ti-a venit curajul?

Pe mine insami. Trebuie sa inveti sa-ti setezi asteptarile si sa faci fata unui mediu total diferit de cel in care ai crescut profesional, in care totul e pus la punct, ai proceduri, ai sustinere, ai departamente de suport, ai multi colegi cu care interactionezi zi de zi. Traiesti intr-un glob de sticla si esti oarecum ferit de lumea reala.

E un paradox pentru ca eu nu am avut nici o clipa sentimentul de curaj, mi s-a parut atat de firesc si de natural ceea ce s-a intamplat incat am privit totul ca pe un drum normal in viata mea, nimic mai mult, daca vrei o comparatie: ca pe un dans frumos cu acelasi partener si care dans de fiecare data e imbunatatit pana ajunge sa fie perfect. Eu n-am ajuns inca acolo dar cred ca sunt pe drumul cel bun.

Apoi m-am bazat mult pe Dan, sotul meu. Chiar daca poate parea “din carti” noi chiar lucram in echipa, o echipa care la anul aniverseaza 20 de ani. In mod evident, daca nu as fi avut sustinerea necesara acasa, probabil ca decizia nu ar fi venit acum, nu ar fi fost atat de usoara si nu ar fi fost, poate, una foarte buna.

Care a fost momentul hotarator in care ai luat decizia de a-ti asuma complet schimbarea?

Ma gandeam de ceva vreme la o schimbare. Apoi, intr-o zi la birou, am avut o discutie cu prietena despre care povesteam mai sus. Discutia noastra nu a avut nici cea mai mica legatura cu cariera mea sau a ei. Ceva atunci a creat declicul, pentru ca la sfarsitul discutiei am stiut ca drumul meu nu mai e in multinationala.

Care au fost provocarile carora a trebuit sa le faci fata?

Eu n-am renuntat la multinationala stiind ce o sa vreau sa fac. Am incetat activitatea cu gandul ca-mi voi lua un an sabatic. Stiam insa ca nu vreau sa ma reangajez. Provocarea mea era sa stau un an si sa vad incotro o apuc.

Ei bine, n-am rezistat tentatiei.  Asta este singurul meu regret: ca nu am ramas de neclintit in fata deciziei initiale. Cred cu tarie in beneficiile unui an sabatic la un moment dat in cariera…cu conditia ca in anul sabatic sa lucrezi mult tu cu tine.

O alta provocare a fost ca in momentul in care ma prezint sunt Madalina Radulescu nu Madalina Radulescu de la … Acum o luna, am facut cunostinta cu cineva care s-a prezentat X de la firma Y. Eu m-am prezentat simplu: Madalina Radulescu. Intrebarea a venit imediat: … “de la”? si am realizat ca fara voia lor, in primul moment, oamenii pun etichete, probabil ca apartenenta la o multinationala te face sa pari mai valoros … nu m-am gandit ca ar trebui sa umblu cu CVul in geanta … ar fi si cam greu …

As mai pune la capitolul provocari, zona administrativa, crearea unei firme sau a unui PFA, contabilitate, raportari, asigurari de sanatate, etc.

Pentru mine provocare a insemnat si sa aleg proiectele in care sa ma implic sau sa nu ma implic.

Provocare a mai fost si faptul ca nu am mai avut o zi fixa de salariu pe care sa pot conta.

Provocare a fost sa relansez un business in turism in anul in care bugetele de deplasari au scazut atat pe turismul de business cat si pe turismul familial.

Ce ai aflat despre tine in experienta asta?/ Cum te-a schimbat experienta asta?

Ha, ha…e un stereotip dar mi-am dat seama ca sunt workaholica si ca am atata energie si entuziasm incat risc sa intru in tot felul de proiecte care imi plac si pe care vreau sa le fac.

Am mai realizat ca am multe idei. Ca pot fi foarte creativa si ca nu cred deloc in cuvantul criza. Cu riscul de a supara pe cineva, criza e o buna scuza pentru a nu face nimic.

Mi-am dat seama ca sunt capabila sa fac bine lucruri atat de diferite. Eu am schimbat o industrie pe alta: banking pe servicii hoteliere, dar am avut rabdare sa o iau de la capat, sa invat, sa observ si sa aplic.

Mi-am dat seama ca transmit energie si entuziasm.

Am mai realizat ca voluntariatul e minunat…Am avut privilegiul sa cunosc oameni minunati care lasa ceva in urma lor, care se implica sa schimbe ceva in vietile lor si ale altora si asta m-a facut si pe mine sa cred ca mai putem schimba ceva, ca si in societatea noastra mai exista loc pentru frumos si cultura, pentru adevarate valori, doar ca trebuie sa muncim sa le scoatem la lumina.

Ce ii sfatuiesti pe cei care vor sa isi schimbe radical cariera?

Stii, ca si coach, nu pot da sfaturi. Eu nu pot decat cel mult sa povestesc  istoria mea si modelul meu. In ce masura se potriveste el si altora nu stiu. Cred ca nu sunt un bun exemplu, nu am avut o strategie, nu mi-am respectat dorinta unui an sabatic dar am crezut in mine si in oamenii din jurul meu.

Am pus pasiune si m-am implicat uneori pana la epuizare.

Mi-am setat corect asteptarile in ceea ce priveste veniturile obtinute, cheltuielile, lipsa unui brand puternic in spate. Apropos de brand…saptamana trecuta am fost la un eveniment si acolo cineva m-a recunoscut si mi-a spus “ah…stiu sunteti Madalina Radulescu cu Vila Piatra Soimului, vila din Cumpatu, Sinaia”…si mi-a venit sa plang…mi-am dat seama ca anul acesta nu a trecut pe langa mine, ca am creat ceva, nu mai sunt eu de la…ci sunt eu cea care… impreuna cu o echipa de oameni sufletisti demonstreaza ca se poate face turism in Romania si oferind servicii de calitate si mult respect celor care pasesc pe usile hotelului si ale restaurantului.

Nu a trecut seara fara sa-mi iau cateva minute sa revad ziua si sa prevad zilele urmatoare.

Mi-am asumat greselile si am incercat sa nu le mai repet.

Mi-am asumat deciziile si am mers mai departe.

Am avut rabdare.

Am invatat sa-mi ascut si sa-mi ascult simturile.

Am invatat sa cred in puterea prezentului.

Am incercat sa fac lucrurile altfel decat ceilalti.

M-am criticat pe mine si nu pe altii.

Am inteles ca e important ca inainte sa ai pretentia de a obtine ar fi bine sa ai pretentia de a imparti din timpul tau, din energia ta, din cunostintele tale, sa fii disponibil si sa nu faci asta fortat.

Si inca ceva nu am incetat niciodata sa spun MULTUMESC si sa cred in acel multumesc spus!

Recitind imi dau seama ca de fapt nu am facut nimic deosebit fata de ce faceam inainte … am schimbat doar intensitatea, locul si motivatia.

As fi vrut sa pomenesc numele acelor oameni care au marcat existenta mea in cursul acestui an, dar mi-e teama ca as fi nedreapta fata de unii din ei … uite stii cred ca ar fi interesant sa creati o pagina pe site-ul vostru, o pagina pe care sa scrie simplu MULTUMESC si unde sa avem toti posibilitatea sa trecem numele celor care fac lucruri frumoase si merita un gand bun si aprecierea noastra! Oameni care se implica si ajuta neconditionat si fara sa astepte asa ceva!

Pentru cei carora le plac cartile de vizita, Madalina Radulescu administreaza businessul propriu in turism – Vila Piatra Soimului Sinaia, este coach in formare si consultant in resurse umane, membru fondator si membru in boardul Asociatiei Redescopera Sinaia, membru in HR Club si doctorand in economie – Managementul Performantei dar si membru in comitetul de parinti.

Pentru toti insa, Madalina Radulescu e ca multi dintre voi, un om cu pasiuni, ceva business, sotie, mama, fiica, sora, prietena, voluntar si studenta.