Agonia si extazul muncii

La ce ne gandim atunci cand ne gandim la munca? Probabil ca de cele mai multe ori imaginile care ne vin in minte sunt legate de serviciu, de termene limita, de sefi dificili, de promovari la care ravnim, de mariri de salariu pe care ne este greu sa le cerem. Si lista poate continua.

De cate ori insa ne gandim la ceea ce facem de fapt, la sensul actiunilor si atitudinilor noastre, la modul in care prin ceea ce muncim ii influentam pe cei din jur si ne schimbam fata lumii in care traim? E realist sa gandim ca ne vom gasi cu totii menirea ideala sau e doar o idee primita pe care o folosim fara sa o analizam suficient?

Cladim cariere pentru ca asa e obiceiul sau ne alegem drumurile profesionale tinand cont de impactul semnificativ pe care il au deciziile pe care le luam asupra echilibrului si autenticitatii noastre?

Alain de Botton ne invita la un exercitiu de „filosofare” pe aceste teme. Ne povesteste despre modul in care un job pe care nu il alegem din pasiune seamana cu o casnicie de fatada, despre meseriile care nu sunt la moda, dar care fac lumea sa mearga, despre pasiunile copilariei si pierderea spontaneitatii, despre consilierii in cariera si limitarile lor, despre mituri si meritocratie si despre multe alte idei care alcatuiesc paradigma vietii noastre profesionale si… personale.

Nu porniti de la premiza ca filosofia este apanajul snobilor si taramul academic de manifestare al unor idei sterile. In realitate, filosofia se justifica doar in masura in care ne usureaza deciziile si ne justifica alegerile.

„Empty is the argument of the philosopher which relieves no human suffering” (Epicur) Cat se poate de adevarat atunci cand vine vorba de abordarea lui De Botton si din cartea sa The Pleasures and Sorrows of Work.

Inspirati-va pentru deciziile din anul care sta sa inceapa ascultand toata conferinta aici.

Sau urmariti o prezentare a cartii aici: