Ai succes? Bucură-te, dar continuă să înveți

Vorbim mult despre insuccese și greșeli și despre faptul că, atunci cand le avem sau comitem, trebuie să ne oprim, să le analizam, să învățăm ce este de învățat și apoi să ne continuăm drumul către obiectivele pe care ni le-am propus. Mai puțin vorbim despre faptul că este bine să facem exact același lucru și atunci când avem un succes.

De regulă, atunci când suntem “pe val”, principala preocupare (legitimă, de altfel) este să celebrăm succesul. Pe lângă această celebrare, bine ar fi să ne oferim și un răgaz de analiză a acelui succes.  Dacă nu ne oferim acest răgaz, putem cădea cu ușurință în capcana autosuficienței și a hubris-ului – ego supradimensionat și senzație de invincibilitate, tradus adeseori prin comportamente arogant superioare și tendința de a ne arunca în decizii riscante pentru noi, pentru cei din jur și/sau pentru organizațiile din care facem parte.

Cel mai adesea, suntem tentați să credem că am avut un succes DATORITĂ deciziilor (potrivite) pe care le-am luat și de cele mai multe ori lucrurile chiar așa stau; există însă și situații în care am avut succes ÎN POFIDA  deciziilor (nepotrivite) pe care le-am luat. A analiza cu obiectivitate situația și legătura reală dintre calitatea deciziilor noastre și succesul înregistrat poate fi o valoroasă experiență de învățare. Asta nu înseamnă să nu ne bucurăm de rezultatele noastre, nici să ne punem orice realizare sub semnul îndoielii: înseamnă pur și simplu să ne păstrăm interesul de a analiza cauzele și efectele și atunci când suntem cuprinși de euforia reușitei,  nu numai atunci când trebuie să gestionăm amărăciunea eșecului.

În anul 2001, Kenneth Lay, pe vremea aceea CEO la Enron, trimitea un e-mail tuturor angajaților companiei, în care declara „Performanța noastră nu a fost niciodată mai bună, modelul nostru de afaceri nu a fost niciodată mai robust. Suntem cea mai bună organizație din America zilelor noastre”.  Patru luni dupa aceea, Enron intra în faliment!

Vechii greci priveau hubris-ul ca pe o crimă grava și o pedepseau în consecință; astăzi, un om suficient și arogant aproape că este privit cu admirație: iată un om “puternic”, “decis” și cu “personalitate de fier”. Nu știu dacă ar trebui să ne întoarcem la practicile vechilor greci, însă cu siguranță ne prinde bine tuturor – oameni și companii – să ne păstrăm luciditatea și să nu cădem în greșeala de a deveni neatenți și aroganți, căci binele de azi este posibil să devină dușmanul mai-binelui de mâine…

Să celebrăm deci succesul, să ne bucurăm de laurii dobândiți pe drept, dar apoi să analizăm, să învățăm și să facem încă și mai bine data viitoare, pentru a putea celebra din nou. Să nu uităm că niciun sistem nu e perfect, nicio persoană infailibilă. Și chiar de-ar fi așa, ceea ce este perfect sau infailibil în paradigma de azi se poate dovedi a fi contrariul în paradigma de mâine. Criza ne-a dovedit asta din plin, tuturor.