Bunele maniere si comunicarea in business

Mara ne-a intrebat:

Lucrez in domeniul serviciilor livrate catre HR. Job-ul meu este in new business, iar intrebarea este: din ce motiv acum, mai mult ca oricand (sau ca niciodata inainte), nu se raspunde la emailuri? Nu se da feedback, nici macar negativ? Este legat de jena de a refuza sau de nepasare?
Din punctul meu de vedere HR-ul romanesc se duce-n jos de cativa ani buni… si nu ma refer numai la profesie – ca asta se poate invata – ci mai ales la etica… din pacate…

Noi ii raspundem:

Gandindu-ne la intrebarea ta ni s-au actualizat impresii si experiente directe pe care le-am acumulat in timp referitoare la ce inseamna un comportament civilizat (si) in universul comunicarii de business.

Din pacate, datorita faptului ca in comunicarea electronica nu exista (cel putin aparent) presiunea fizica a unei prezente care asteapta raspuns, exista adesea riscul ca acesta sa intarzie nepermis de mult sau sa nu mai apara deloc. Lipsa de timp, prioritatile diferite sau lipsa de interes pentru subiectul unui mail nu sunt decat explicatii palide pentru o atitudine care nu poate fi descrisa altfel decat ca lipsa de buna crestere.

S-au scris carti despre eticheta in business iar comunicarea electronica e putin probabil sa fi scapat analizei si structurarii dupa anumite reguli de bune maniere. Credem noi, insa, ca problema celor care se comporta asa cum descrii tu nu vine neaparat din faptul ca nu le-au citit. Lucrurile sunt mult mai simple: este vorba de intelegerea comunicarii si derularea ei in conditii de respect si reciprocitate, indiferent de caracterul electronic sau fata in fata al conversatiei. Este, in fond, o problema de respect.

Respectul fata de interlocutor ar trebui sa fie parte integranta dintr-un cod de etica profesionala, dar, am indrazni noi sa spunem, nu numai al HR-ului. Lipsa raspunsului la mesaje sau intarzierea feedback-ului nu sunt doar apanajul celor din resurse umane. Si s-ar putea chiar sa pacatuim afirmand ca toti cei din HR procedeaza in felul acesta. Ca in orice meserie, oamenii sunt amestecati si diferiti si e bine ca e asa. Mai exista macar sansa ca cei care fac lucrurile asa cum trebuie sa ofere un model si sa mai „spele” din onoarea pierduta a unei meserii atat de mult discutate si contestate.

Suntem de acord cu tine ca profesia se poate invata (si mare parte din efortul nostru de pe PortalHR merge in sensul educarii si transmiterii de informatii imediat utile in meserie), dar suntem si suficient de optimisti ca sa credem ca etica, desi poate sa para mai degraba un dat ca atare si nu o abilitate dobandita in timp, poate fi, totusi, educata. Mai mult decat atat, simplul fapt ca e firesc sa raspunzi in timp util la un mail/mesaj sau la o cerere nici nu este neaparat un aspect al eticii profesionale. Este, insa, o dovada de buna crestere si profesionalism.

Daca in anumite situatii (si ne gandim acum la cei proaspeti in meserie si in viata profesionala in general) putem gasi explicatii si ca atare si scuze pe motive de necunoastere si de defecte de constientizare a modului corect cum trebuie facute lucrurile, in timp si cu cateva exemple bune situatia se poate indrepta.

Problema devina insa si mai acuta atunci cand nici superiorii acestora nu respecta codul (scris sau nescris) al feedback-ului obligatoriu. Pentru ca, din pacate, „calul batran greu se mai invata la ham”. Si, in plus, de la cine ar mai putea ei invata?