Secțiune susținută de
Concediul medical și cel pentru prevenirea îmbolnăvirilor
Concediul și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă
Acest tip de concediu este cel mai cunoscut şi mai poartă denumirea de concediu medical. Incapacitatea temporară de muncă este determinată de boli obișnuite sau de accidente în afara muncii.
În eventualitatea în care asiguratul beneficiază de un astfel de concediu, indemnizația va fi suportată de către angajator din prima până în a 5-a zi de incapacitate de muncă. În cazul în care concediul este acordat pentru o perioadă mai mare de timp, începând cu a 6-a zi, ajutorul este plătit din bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate (FNUASS) până la încetarea incapacității temporare de muncă sau, după caz, până la pensionarea asiguratului.
Durata maximă de acordare a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă este de 183 de zile în interval de un an, socotită din prima zi de incapacitate. Totuși, de la a 91-a zi, concediul poate fi prelungit de medicul specialist până la 183 de zile, doar cu aprobarea medicului expert al asigurărilor sociale.
Excepții
În anumite cazuri, un astfel de concediu poate fi acordat și pentru perioade mai mari de 183 de zile. Acestea sunt:
– Un an, într-un interval de doi ani în cazul tuberculozei pulmonare și unele boli cardiovasculare stabilite de CNAS;
– Un an, într-un interval de doi ani, cu opțiunea de prelungire de până la şase luni de către medicul expert al asigurărilor sociale în cazul tuberculozei meningeale, peritoneale și urogenitale (incluzând și glandele suprarenale), pentru SIDA și neoplazii (în funcție de stadiul bolilor);
– Un an și jumătate, într-un interval de doi ani, în cazul tuberculozei pulmonare operate și osteoarticulară;
– şase luni, într-un interval de doi ani, cu prelungire de până la un an în cazul altor forme de tuberculoză extrapulmonară (fiind necesar avizul medicului expert al asigurărilor sociale).
Există anumite cazuri când medicul primar sau cel specialist poate propune chiar și pensionarea de invaliditate dacă, la sfârșitul perioadelor de acordare a indemnizației, bolnavul nu s-a recuperat. Totuși, pentru evitarea acestei situații, pentru motive temeinice, medicul poate propune prelungirea concediului medical și cu depășirea duratei generale maxime de 183 de zile. Ulterior acestei propuneri, medicul expert al asigurărilor sociale decide fie prelungirea concediului medical (cu cel mult 90 de zile), reducerea programului de lucru, reluarea activității sau pensionarea de invaliditate.
Cuantumul indemnizației pentru acest tip de concediu este, de regulă, de 75% din media veniturilor lunare din ultimele şase luni din cele 12 luni care constituie stagiul de cotizare (până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar). În cazul unor boli sau afecțiuni cum ar fi SIDA, tuberculoză, neoplazii, boală infectocontagioasă din grupa A și urgențe medico-legale, cuantumul indemnizației este de 100% din media veniturilor lunare din ultimele şase luni.
Concediul si indemnizația pentru prevenirea îmbolnăvirilor și recuperarea capacității de muncă
Pentru a preveni îmbolnăvirile și în vederea recuperării capacității de muncă, asigurații mai pot beneficia de indemnizație pentru reducerea timpului de muncă, concediu și indemnizație pentru carantină sau de tratament balnear, in funcție de programul individual de recuperare.
Citește restul articolului de Catalina Cibotariu pe Legestart.ro.
Newsletter-ul Portal HR
100% fără spam