Cristia Cornea: „Cea mai mare provocare a fost să fac pace cu nesiguranța zilei de mâine, știind că mă pot reangaja oricând cu setul meu de skill-uri”

Cristia Cornea este fondatoarea Digital Nomad Storytailor, copywriter & digital specialist, un soloprenor care a ales calea unui micro-business local, fiind pasionată de storytelling și comunicare digitală. Mai mult, Cristia susține sustenabilitatea ca mod de a trăi, iar claritatea și simplitatea îi ghidează multe dintre deciziile pe care le ia.

Totodată, a dezvoltat un proiect personal pe care l-a numit #OfaptăBunăpeLună, în care face ceva pentru comunitate în fiecare lună – fie că donează unei cauze, fie că participă la un proiect de voluntariat, fie că ajută un ONG să facă Social Media, domeniul unde se simte cel mai bine.

Cine ești (nu ce faci) tu?

Iubitoare de cuvinte, cafeinizată de performanță, reîntoarsă la viața la țară, după mulți ani de București. Sunt un om extrem de curios și asta m-a ghidat dintotdeauna. Noul mă entuziasmează foarte tare și îmi place ideea de a explora, de a fi nomad, de a aduna experiențe cât mai diverse. În același timp, stabilitatea, conexiunea și comunitatea îmi stau la bază. Unii ar spune că zodia și ascendentul sunt responsabile de acest contrast.

Printre gândurile și pasiunile care îmi ocupă mintea zi de zi se află și arta, găsesc foarte liniștitoare discuțiile despre creativitate și artiștii locali. Am făcut un workshop de barista, am o colecție de viniluri și pictez pe ceramică pentru a mă relaxa, deși am două mâini stângi. Tot relaxant am găsit și trasul cu arma la țintă. Susțin sustenabilitatea ca mod de a trăi, iar claritatea și simplitatea îmi ghidează multe dintre deciziile pe care le iau. Călătoriile reprezintă cea mai mare recompensă pentru mine, de aceea am grijă să îmi bucur sufletul constant cu city breaks și mini vacanțe prin toată lumea.

Dacă ai alege un cuvânt care să te reprezinte, care ar fi acela?

Reziliența, cuvânt pe care mi l-am și tatuat anul acesta.

Care sunt persoanele care te-au influențat cel mai mult în deciziile pe care le-ai luat în carieră? Și cum?

Nu prea au fost persoane care să mă inspire/influențeze de-a lungul vieții. Oamenii din jurul meu s-au împărțit în două categorii:  fie îmi spuneau că mă admiră pentru curaj, dar nu ar face asta niciodată, fie că sunt crazy să renunț la un loc „călduț” pentru nesiguranța dată de antreprenoriat. Dar mi-a plăcut să fiu contra curentului dintotdeauna, curent care și-a schimbat sensul de atunci și până azi, pentru că iată, din ce în ce mai mulți oameni vor să facă această tranziție acum, iar piața se micșorează. Lucky me, am fost în primul val de freelancers, mai ales în industria mea.

Care au fost cele mai bune decizii în carieră? Dar cele mai proaste? De ce?

Este clar că cea mai bună decizie a fost aceea de a-mi da demisia și de a porni pe cont propriu. Nu pot spune că am în minte o decizie proastă – în general, dacă ceva nu a mers bine, m-am recalibrat rapid, fără repercursiuni prea mari. Ce aș fi făcut puțin mai bine încă de la început este money management-ul, a durat ceva până m-am autoeducat din punct de vedere financiar și până am învățat cum să îi pun la lucru în avantajul meu. E o întreagă filozofie în jurul money mindset-ului și a credințelor limitative despre bani, pe care încă o descopăr și eu.

Cum ai decis că ai nevoie de o schimbare?

Cumva, am știut dintotdeauna că acesta va fi drumul meu. Dar ca orice lucru bun, nu vine ușor și aveam de învătat multe lecții, uneori the hard way, ca să pot cu adevărat să îmi urmez inima. Încă de la primul meu job, la sesiunea de evaluare după primele 6 luni, managerul de atunci mi-a zis clar că nu-s făcută să fiu angajată.

Cu alte cuvinte, cam tot ce am făcut până acum a fost doar ca să mă pregătească pentru viața de antreprenoriat. A durat o vreme, dar am reușit să fac pasul acesta atunci când orice altceva a devenit insuportabil pentru mine. Nu mă mai regăseam deloc în viața mea și am zis ca dacă nu sar acum din trenul ăla care mergea cu o viteză uluitoare, e posibil să nu mai sar niciodată. Așadar sunt aici.

Cum s-a schimbat identitatea ta profesională după ce ai decis să mergi pe cont propriu?

Am dobândit acest ownership asupra vieții mele profesionale după care tânjeam, am reușit să îmi consolidez poziția de putere în negocieri, am învățat să îmi fac PR mult mai bine și să îmi construiesc un portofoliu, dar și un network, extrem de trainice. Mă simt 100% independentă și responsabilă pentru mine, ceea ce îmi place la nebunie. Nu depind de părerile altora atât de mult și construiesc singură rețeaua de like-minded people.

Ce metode de sprijin ai folosit pentru această schimbare?

Familie și partenerul de viață, iar mai târziu apartenența la comunități de antreprenori și freelancers. Însă cel mai mult, pe mine m-am bazat, pe forța și cunoștințele mele. În plan financiar, aveam pus deoparte un salariu extra față de ultimul salariu pe care urma să îl iau. Planul era să mănânc pateu pe pâine, ca să am bani de chirie, iar în cel mai rău caz, să mă mut înapoi la părinți. Din fericire, nu a fost cazul, primul client a venit către mine din prima lună de freelancing. Important e că am fost pregătită psihic pentru cele mai rele scenarii și, cu toate astea, tot am simțit că e cea mai bună opțiune, cu toate greutățile care ar putea veni la pachet. Ne întoarcem, vezi, la cuvântul pe care mi l-am tatuat – reziliența.

Care au fost cele mai mari provocări?

Să ies din mindset-ul de angajat, să scap de frică și tensiune și să lucrez/interacționez degajat cu clienții mei. Să pun bariere clare legate de muncă pentru integritatea mea fizică și psihică. Să ajut clienții să adoptăm moduri de lucru sănătoase, care să îmi respecte timpul. Să zic nu atunci când sesizez probleme majore la oamenii din fața mea. Să nu trăiesc cu frica de crize financiare, de scăderi de venituri, de încheieri de contracte. Să fac pace cu nesiguranța zilei de mâine, știind că mă pot reangaja oricând cu setul meu de skill-uri.

Cum integrezi work-life balance în munca ta de zi cu zi?

Am câteva reguli pentru bunăstarea mea psihică, pe care le-am implementat cu multă trudă, de aceea și țin foarte mult la ele. Nu preiau call-uri lunea, nu muncesc vinerea și absolut niciodată în weekend. Zilele mele de foc sunt marți-miercuri-joi. Îmi încep zilele devreme, departe de telefon și emails, cu o sesiune de sport cu antrenoarea mea, via Zoom, continui cu suplimente, mic-dejun, cafea și skincare. Apoi deschid agenda, Google Calendar-ul (în general, am deja setate task-urile acolo, cam știu cum va decurge ziua mea), mailul și pornesc ziua de lucru. Pauza de masă e pauză de masă, indiferent de urgențele clienților. Când sunt într-o sesiune de lucru intens, închid mailul, telefoanele sunt pe silent și mă concentrez pe finalizarea task-ului pe care mi l-am propus. Nu susțin multitasking-ul, ci lucrez single tasking și funcționează de minune pentru mine. Nu preiau apeluri inopinante de la nimeni, câtă vreme nu e setat în calendar sau nu verifici cu mine disponibilitatea dinainte. Iar când am decis că închid laptopul, am închis și gândurile legate de lucru.

Cum definești rutina? Te ajută în vreun fel în munca profesională?

Rutina e secretul succesului. Glumesc. Sunt un om al rutinelor, în timp ce sunt un om al noului. Nu cred în extreme, cred că trebuie să iei din tot ceea ce consideri mai bun. Spre exemplu, clienții mei cu care lucrez de mai bine de 4-5 ani reprezintă rutina mea, predictibilitatea, siguranța financiară și emoțională, cât și confortul. Pe de altă parte, nu aș putea trăi doar în rutină, așa că tot timpul las spațiu pentru proiecte noi, de scurtă durată, care să îmi hrănească foamea de nou și spontan.

Care sunt oamenii pe care te bazezi în ceea ce faci? Ce calități cauți la colaboratori?

Lucrez, în mare măsură, pe cont propriu și, din când în când, apelez la o rețea de oameni pe care am consolidat-o în ultimii ani, care vin, practic, ca o adiție la ceea ce fac eu. Am păstrat, în general, legătura cu oamenii transparenți, empatici, cu o etică a muncii ireproșabilă și mereu curioși. Cred că acesta e mix-ul potrivit pentru mine, cine e așa e genul meu de om, cu care lucrez de drag și față de care fac eforturi să îl păstrez în viața mea profesională. Trebuie să recunosc că îi găsești greu.

Dacă ar fi să dai un sfat cuiva care vrea să îți calce pe urme, care ar fi acela?

Creează-ți conexiuni. Asta presupunând că deja știi bine ce faci și îți livrezi serviciile impecabil. Ai nevoie de comunitate, ai nevoie de oameni care să te recomande. Cel mai valoros mod de a-ți promova serviciile este word of mouth, chiar dacă trăim într-o lume digitalizată. Ai grijă de relațiile profesionale, încearcă să fii un om plăcut, chiar și în situațiile neplăcute, ai grijă să comunici eficient și argumentat, vino cu soluții, împarte zen în jurul tău și oamenii te vor alege mereu.

Care a fost cea mai mare recompensă personală pe care ai obținut-o în urma deciziei de a renunța la cariera anterioară și de a vă lansa în antreprenoriat?

O să fiu cât se poate de francă. În plan material, un venit de 4-5 ori mai mare, care s-a manifestat în avansul pentru achiziția unei locuințe, mai multe vacanțe, o mai mare investiție în sănătate și wellness, în primele economii, în investiții. Toate acestea se traduc, bineînțeles, și într-un sentiment mai puternic de siguranță, în motivația de a continua și de a-mi perfecționa serviciile pentru că simt că merită să investesc în asta. În plan emoțional, mi-am recâștigat încrederea în mine și timpul de a mă apuca de sport, de a avea rutine sănătoase, de a avea dimineți în tihnă la cafea, de a putea merge la Therme într-o zi de miercuri dacă mă simt obosită sau tensionată. Simt că mi-am recăpătat libertatea și flexibilitatea, care reprezintă, pentru mine, un mare lux.

Cum ai reușit să îți menții motivația și determinarea în fața provocărilor obișnuite ale antreprenoriatului?

Am acceptat că nu trăim într-o lume utopică și, indiferent de calea pe care o alegi, o mică luptă tot va exista. Pentru mine a avut mai mult sens lupta asta în lumea antreprenoriatului decât cea din postura de angajat. Am putut să gestionez mai bine provocările emoționale ce au survenit în urma măririi taxelor sau a pierderii unui client, câtă vreme tot ceea ce fac se aliniază la principiile și valorile mele, atât personale, cât și profesionale. Sunt, poate, un om mult prea principial și prefer oricând să muncesc mai mult, să port toate pălăriile unui business, câtă vreme știu că mă pot respecta pe mine 100%. Am libertate de decizie, am spațiul să explorez, să greșesc și să învăț fără să mă certe nimeni, îmi permit să îmi aleg oamenii cu care lucrez, să îmi organizez timpul în jurul propriilor nevoi. Nu am putut să am aceste lucruri ca angajat, așa că alegerea a fost simplă pentru mine. Freelancing all the way. 😊

Cum definești tu inspirația și de unde îți iei această inspirație?

Inspirația e magia aceea pe care o căutăm cu toții și despre care credem că e temelia creativității, dar nu e chiar așa. Inspirația e, de fapt, muncă. Inspirație înseamnă să practici și să exersezi ceva până ajunge să fie ce trebuie. Inspirația înseamnă documentare și cercetare. Inspirația înseamnă expunere la cât mai multe culturi, cărți citite și filme văzute, călătorii, artă, gastronomie. Înseamnă nou și diversitate. Înseamnă să cunoști oameni și să socializezi, să fii deschis și să ai lentila potrivită atunci când te uiți la lumea care te înconjoară.

Ce ai face diferit acum, dacă ai fi la început de carieră?

Oricât de clișeic ar suna, nimic. Deși a fost greu și m-am luptat cu primul burnout la 22 de ani, când nici nu știam că există această boală, tot ce sunt și fac azi se datorează anilor de dinainte și cu precădere începuturilor mele în industria de advertising. Toate greșelile, toate dramele, toți oamenii care m-au stigmatizat la un moment dat sau care mi-au pus piedici fac parte din suma lucrurilor care m-au format și sunt extrem de ok cu forma în care sunt azi. Așa că da, le-aș lăsa la locul lor așa cum au fost pentru că au avut rostul lor în viața mea.

Interviul cu Cristia Cornea face parte din seria Career Renegade. Simplificând lucrurile, să fii un „career renegade” înseamnă să lași deoparte un drum aparent previzibil, pentru ceea ce ai visat să fii.  Conceptul pleacă de la abordarea pe care Jonathan Fields a detaliat-o în cartea sa, „Career Renegade”, despre care PortalHR a scris acum mai bine de 10 ani, aici.

(c) Fotografiile aparțin Cristiei Cornea