Cum va arăta lumea în următorii 50 de ani

Marea majoritate a oamenilor crede că dacă ar da timpul înapoi ar lua cele mai bune decizii și viața ar fi mai bună. Toate astea ar fi adevărate dacă s-ar da timpul înapoi pentru foarte puțini. Evident că am ști din ce să facem bani (cine n-ar paria pe Apple dacă s-ar întoarce în perioada de colaps din anii 80?), am ști cum arată viețile noastre personale și am putea anticipa multe dintre evenimentele pe care le considerăm neplăcute. Pe de altă parte, dacă s-ar da timpul înapoi pentru 100 de milioane de oameni, atunci varianta de a cumpăra acțiuni Apple nu mai pare atât de simplă, vor fi alte 100 de milioane de „competitori” și ne-am trezi într-o situație similară cu cea de azi. Așadar, a cunoaște viitorul poate fi de ajutor doar dacă ar fi cunoscut de un număr limitat de persoane și nu e foarte sigur dacă acțiunile lor ar crea un bine colectiv.

Realist vorbind nu s-a îndeplinit nicio profeție, nu am văzut nicăieri vreun text vechi în care să se vorbească explicit despre ce înseamnă un automobil sau internetul. Dacă vrem să găsim diverse semne în texte vechi, o putem face dar e ca și când ne-am uita la o fotografie care pare altceva decât este. De exemplu, în imaginea de mai jos femeia respectivă nu vorbește ci plutește, așa-i? 🙂

După ce am văzut cum poate să arate o profeție (va veni o femei călare pe un covor fermecat pe care îl va controla cu puterea cuvintelor), să discutăm puțin despre profeții așa cum sunt cele din Star Trek (un serial pe care îl urmăream cu sfințenie pentru că viitorul părea mult mai plauzibil decât cel din documentarele care încercau să mă convingă că Nostradamus a prezis cataclismele care, dacă s-ar fi întâmplat când le-ar fi profețit, eu nu aș fi scris acest text iar voi nu l-ați mai fi citit din simplul motiv că Pământul ar fi trecut prin foc și sabie când aș fi avut eu … 15 – 20 de ani; în fine, nu e încă foarte clar, se mai studiază problema).

Să revenim însă la profeții realiste (sau nu) despre viitor. Avem două variante:

Varianta numărul 1: lumea este în colaps, bursele se prăbușesc, deși toți economiștii ne vorbesc despre o nouă criză de peste 5 ani și ea întârzie, această criză sigur va veni (ce convenabil să fii economist în ziua de azi, orice prostiei ai spune vei avea, cândva, dreptate), imigranții invadează Europa iar America ne oferă un spectacol de zile mari cu un măscărici în rol de candidat la președinție (nu dau nume, ca să scap basma curată în orice situație :-)), șomajul este în floare iar creștinismul și islamul sunt în continuare în conflict, China se clatină iar Rusia vrea să declanșeze un nou război mondial. E clar, e haos și Pământul se scufundă, ca să-l cităm pe un mare om de știință închis pe nedrept într-o închisoare românească (eliberat, totuși, pentru lucrările remarcabile scrise printre ploșnițele și cuțitarii din camera de la Rahova).

Varianta numărul 2: lumea este în cel mai bun moment al ei, practic aproape toată lumea este conectată, avem mai multe democrații decât am avut vreodată (chiar disfuncționale, dar tot democrații se numesc), lumea călătorește mai repede și mai mult ca niciodată, au fost eradicate boli care, altădată, omorau o treime din populația globului în doar câțiva ani iar Messi a câștigat din nou Balonul de Aur (deși trofeul este o tinichea ordinară vopsită în galben dar reprezintă exact ceea ce este Messi și „fenomenul” creat de sportul în care activează).

Cum adevărul se află întotdeauna la mijloc, este cazul să recunoaștem că în următorii 50 de ani nu va fi pace în lume chiar dacă vom avea cel puțin 50 de câștigătoare de concursuri de frumusețe care se vor bate pentru asta, nu vor fi eradicate bolile și nici nu cred că vom coloniza vreo planetă, dar viitorul va arăta pentru noi cel puțin la fel de straniu cum ar arăta prezentul pentru un om venit din evul mediu.

Societățile, care azi sunt foarte dezvoltate, trebuie să ia o hotărâre importantă acum: cresc natalitatea sau acceptă imigranți. Ambele presupun să le reamintească propriilor cetățeni că or să îmbătrânească și cine se gândește acum, în plină bucurie a vieții îndestulate, că vor veni și timpuri în care excesul de cartofi prăjiți și pizza o să-și spună cuvântul ori, chiar dacă s-au apucat de sport și viață echilibrată, tot nu or să mai aibă vivacitatea din ziua de azi, iar societatea în care ei au trăit o să se prăbușească exact în momentul în care ei nu vor mai avea putere să facă mare lucru. Creșterea natalității pare să iasă din discuție pentru că e mai simplu de suportat familia cu cinci copii care tocmai s-a mutat la cinci străzi mai departe decât urletele unui copil din propria casă. Rămâne varianta imigranților, care însă nu par să se adapteze la civilizația occidentală așa cum nu s-ar adapta un ienicer într-un observator astronomic.

Așadar, vrem nu vrem, realitățile de azi ne arată că viitorul o să fie marcat de încercarea de contopire a două lumi care se urăsc dar care au nevoie una de alta. Dacă până aici am vorbit despre Europa și proximitatea ei estică, să nu subestimăm estul mult mai îndepărtat care nu vede deloc în Europa vreo oportunitate sau vreun beneficiu. Asia nu va reuși, însă, să genereze o forță cotropitoare, ceea ce reprezintă vestea bună, dar va fi în poziția de a imploda dacă nu va găsi o soluție pentru populația foarte numeroasă pentru că fabricile, așa cum le știm noi acum, nu vor mai exista atunci. Diferențele vor fi și mai mari în Asia, decât în orice altă partea a lumii, între bogați și săraci dar nici revoluțiile nu or să reprezinte un risc major dacă cei bogați vor oferi minimul de care are nevoia marea masă de oameni pentru a nu se revolta.

Mergând și mai la est de Asia sau la vest de Europa, o să dăm peste singura țară în care lucrurile nu vor sta cu mult diferit față de acum în termeni de sărăcie și bunăstare. SUA va fi, pentru cel puțin 50 de ani de aici înainte (aș îndrăzni să spun pentru cel puțin 300 de ani) țara care va domina lumea prin tehnologia și ideile care pornesc de aici. În SUA va exista cea mai liniară evoluție și va reprezenta ancora unei lumi care trebuie să facă trecerea de la societatea în care munca reprezintă cea mai bună metodă de a ocupa omul la societatea în care munca nu o să mai poată ține în frâu masele.

N-am uitat Africa dar, din păcate, lucrurile nu se vor schimba aici, Africa rămâne locul căruia lumea civilizată o să-i plângă în continuare de milă dar de care, sincer vorbind, nu-i pasă.

Rusia și America de Sud, deși zone foarte vaste, vor fi marginale, nu vor conta. Rusia nici n-a ieșit din Evul Mediu, chiar dacă au trimis în spațiu prima stație spațială, și nici nu dă semne că va ieși. Singura situație care ar putea să dea peste cap toate calculele ar fi utilizarea armelor nucleare ale Rusiei, dar atunci nici nu mai are sens să vorbim despre viitor.

Peste 50 de ani lumea va fi în poziția de a-i pune pe cei mai inteligenți membri pe care-i are să găsească soluții pentru marea masă de oameni care nu va mai avea ce și de ce să muncească. Nu e deloc o glumă, dar următorii 50 de ani trebuie să fie perioada în care trebuie găsită o alternativă la activitățile lucrative și veniturilor pe care oamenii nu le vor mai avea. Nu va fi o apocalipsă, dar până în 2065 lumea nu o să reușească să ofere o alternativă care să ne scutească de probleme. Dacă asta pare să fie o veste proastă, atunci vestea bună este că din ce în ce mai mulți oameni care, în alte timpuri, n-ar fi avut nicio șansă să-și pună în valoare capacitatea și ideile, vor avea această șansă, indiferent că vor trăi în Europa, Asia, America sau Africa.

Pentru a face o profeție cât de cât realistă, ar trebui să înțelegem rasa umană în profunzime, să ne uităm de unde a plecat și unde a ajuns și să tragem niște concluzii, să ne folosim de toate instrumentele generate până acum pentru a crea un sentiment, chiar dacă poate părea fals pentru unii, de fericire pentru mase. Curiozitatea este ceea ce ne va împinge mai departe, nu nevoia de a strânge șuruburi zi de zi. Dacă vom înțelege asta mai devreme, atunci următorii 50 de ani vor arăta cum vor arăta următorii 100 de ani dacă nu vom înțelege.

Un lucru este sigur, direcția în care mergem este una singură, ne putem abate de la ea sute de ani, așa cum am făcut în Evul Mediu, sau doar 50, cum pare să se prefigureze acum. Poate să nu ne placă ce se întâmplă, putem să închidem granițe sau să-i întâmpinăm cu flori pe cei care, într-o primă fază, le vor mânca, dar ca specie avem un singur drum, cel al descoperirilor și al revelațiilor care, însă, nu se vor fi suficiente pentru următorii 50 de ani, așa încât pregătiți-vă pentru o viață mult mai complicată decât au avut părinții noștri, dar mult mai puțin abominabilă decât cea avută de bunicii sau străbunicii care au suportat două Războaie Mondiale.

Așadar, în următorii 50 de ani munca nu va mai putea reprezenta elementul de control al maselor și trebuie înlocuită cu altceva iar oamenii creativi vor putea deveni utili mult mai ușor. Cu alte cuvinte, joc, antren și voie bună pentru mase și laboratoare cât mai sofisticate pentru geniile planetei.