De ce ar trebui sa ne placa HR-ul

Autorul articolului de pe Harvard Business Review despre care vrem sa vorbim azi a scris la un moment dat (undeva in 2005) un articol intitulat incendiar: De ce uram HR-ul? (cu o linie de argumentare asemanatoare cu articolul nostru 5 motive pentru care angajatii nu au incredere in HR.)

Dupa 5 ani si multe experiente in spate simte nevoia sa schimbe tonalitatea discursului si, ca atare, sa atraga atentia asupra unor realitati mai degraba ingrijoratoare.

Problema nu e ca cei de la HR nu au suficiente cunostinte de management financiar, nici ca par sa fie mai degraba preocupati sa puna la punct strategii si programe decat sa aduca valoare adaugata, sau ca nu se pozitioneaza suficient de egali cu ceilalti jucatori puternici din organizatie.

Ce ar trebui sa ne dea de gandit este faptul ca multe organizatii nu sunt la fel de creative, riguroase, interesate de elementul uman cum sunt de datele financiare, strategiile de marketing sau eforturile de cercetare si dezvoltare. Si oricat ar incerca HR-ul sa se faca auzit, in conditiile in care restul echipei de management nu acorda importanta necesara capitalului uman, eforturile raman mai mult sau mai putin zadarnice.

Foarte mult ne-a placut ideea ca pozitionarea organizatiei in top depinde intr-o masura covarsitoare de cultura pe care o cultiva. Si cultura e despre oameni, despre ce si cum li se intampla la locul de munca.

Ca sa vedeti si restul implicatiilor pe care autorul le sustine cu exemple concrete, cititi tot articolul: Why We (Shouldn’t) Hate HR.