Despre argumente și onestitate

Există o povestioară care circulă pe diverse canale:

“Din specia vulturilor, vulturul pleşuv trăieşte cel mai mult. Poate atinge vârsta de 70 de ani. Dar ca să ajungă la această vârstă, vulturul trebuie să ia o decizie grea. Pe la 40 de ani, unghiile sale lungi şi flexibile nu mai sunt capabile să îi care pradă… ciocul lung şi ascuţit i se-nconvoaie… aripile grele şi îmbătrânite, de ani şi de grosimea penelor, îi înfrânează şi îi obosesc muşchii pieptului – îngreunându-i astfel zborul.

Şi atunci, vulturul are două opţiuni:să moară sau să se schimbe. Procesul de schimbare îi cere vulturului să zboare pe un vârf de munte… Acolo el îşi loveşte continuu ciocul încovoiat de stâncă până când acesta se rupe. După ce i se regenerează ciocul, îşi smulge unghiile. După ce noile unghii apar, începe să îşi smulgă penele îmbătrânite…

Astfel, după 5 luni, vulturul pleşuv îşi reia faimosul zbor pntru care a fost creat şi pentru care trăieşte…încă 30 de ani. În absenţa acestei speranţe de viaţă, eforturile mobilizate în vederea schimbării, a transformării ar fi fost lipsite de sens. De ce avem nevoie de şi mai mult timp? De ce avem nevoie de schimbare în viaţă?”

Nu știu autorul și nu pot cita o sursa, având în vedere că textul mi-a parvenit sub forma unui E-mail în care ele nu erau menționate; prima reacție pe care am avut-o a fost de oarecare circumspecție – sunt biolog și m-am mirat că n-am auzit o poveste atât de fascinantă încă din facultate. Cu toate acestea, recunosc că în fundul sufletului meu am sperat să fie vorba despre o realitate, căci povestea are putere și poate transmite frumos un mesaj-indemn pe care-l consider foarte necesar: uneori ne aflăm în situații din care singura ieșire reală este să ne “ucidem” pentru ca apoi să “renaștem”. Deși mesajul pe care încearcă să-l întărească este (din punctul meu de vedere) foarte adevărat și util, vulturul pleșuv nu face nimic din cele descrise. Povestea este o invenție.

Avem atât de mare nevoie de confirmări din afară pentru a ne aduna motivația și curajul de a face schimbări importante încât putem ajunge să inventăm aceste confirmări? Sau să le credem fără a le cerceta? Avem atâta nevoie să reușim să-i convingem pe cei indeciși?

Sunt nenumărate povești reale despre schimbare. Cei mai mulți dintre noi pot demonstra prin ceea ce au făcut în diverse etape și domenii ale vieții faptul că schimbarea este necesară; și totuși, avem nevoie de povești care să întărească… Nu, nu blamez acest lucru; este doar o constatare, pe care mi-ar plăcea s-o discut cu oameni care au competența să-mi explice de unde vine această nevoie. În fond, foarte multe cărți joacă acest rol; ne inspiră, ne ajută să gasim răspunsuri.

De fapt, singura problemă reală pe care o am în legătură cu povestea vulturului pleșuv este că e o ficțiune “vândută” sub formă de adevăr științific. Lipsa de onestitate în construirea argumentului afectează grav credibilitatea concluziei. Și e păcat.