Despre leaderi și despre cei care îi urmează

Priviți filmulețele de mai jos:

Da, este important ca cineva să aibă curajul de a-și învinge teama de penibil și de a “dansa” singur. Fără acest leader, ideile, mișcările sau atitudinile noi nu ar ieși la iveala. Cu toate acestea, nu este suficient: trebuie să existe și un prim alt om care să-l urmeze. Fără ca acest prim om să apară, gestul leaderului are puține șanse să se transforme dintr-o acțiune singulară într-o mișcare a unui grup; fără “followership” (îmi cer scuze pentru folosirea acestui termen, însă nu găsesc o traducere potrivită în limba maternă), nu poate exista leadership.

Îndrăznesc să spun că un adevarat leader nu este numai acela care iese în față si demonstrează primul “dansul”; un leader adevarat este în aceeași măsură acela care recunoaște “dansul” altuia și îl urmează primul; Mi se spunea de curând :”Eu am nevoie de leaderi, nu de followers”. Am contrazis: avem nevoie de leaderi ȘI de “first followers”.

Spunea Ghandi: “First they ignore you, then they laugh at you, then they fight you, then you win” (“Mai întâi te ignoră, apoi râd de tine, apoi luptă împotriva ta și în cele din urmă câștigi”). E nevoie de curaj, încredere și răbdare: e greu să continui să crezi în tine atunci când ești ignorat; e cumplit să nu te îndoiești de justețea raționamentului tău atunci când ești luat în derâdere și este obositor să duci lupte pentru ideile tale – indiferent cât de mult crezi în ele; dacă te oprești însă într-unul dintre aceste puncte și renunți, este aproape imposibil să ajungi să trăiești bucuria de a învinge. Acel prim om care te urmează este cel care te ajută să depășești aceste obstacole; în același timp, acel prim om care urmează leaderul este cel care îi ajuta pe alții să-și ia inima în dinți și să se alăture.

Ce ne-am face dacă nu ar exista?