Gafa lui Paulson

“Nu vreau să par lipsit de suflet, dar în aproape toate unitățile noastre există doar 15-20% angajați care realizează 80% din valoare. Așadar, chiar dacă dispunem de o mulțime de angajați foarte buni, putem renunța la o bună parte din ei și tot vom reuși să ne refacem profitabilitatea.” Henry Merrit “Hank” Paulson, CEO Goldman Sachs, 2003 (comentariu făcut în cadrul prezentării unui proiect de reducere de personal)

Cât de neinspirată folosire a principiului Pareto! Conform acestui principiu (cunoscut si sub numele de principiul 80-20) 80% din probleme/ realizări au la bază doar 20% din posibilele cauze.

Nu, Pareto nu se înșeală. Nici CEO-ul citat nu greșește în presupunerea sa: este o realitate faptul că, în orice organizație, un număr mic de angajați produce cea mai mare parte din valoare. Sistemul din jurul acestora (sistem care include restul angajaților) contează totuși imens; pe lângă cei direct productivi sau foarte talentați, există o sumedenie de alți angajați – în poziții-suport sau ceva mai puțin sclipitori, care au de jucat rolul lor în susținerea “star-urilor” și fără de care este foarte posibil ca cei 20% să nu mai poată produce toată valoarea respectivă.

Pe de altă parte, prin acest mesaj, CEO-ul cu pricina a lovit adânc sentimentele și încrederea oamenilor despre care vorbea: atât ale celor din eșalonul “premium”, cât și ale celorlalți (asta, admițând că angajații știau clar din care categorie fac parte – lucru improbabil). Un asemenea mesaj poate produce “pagube” în moralul angajaților (și, pe cale de consecință și în productivitatea acestora) ale căror costuri să nu fie deloc neglijabile. Este foarte adevărat că în urma reacțiilor virulente pe care discursul său le-a produs, Paulson a revenit trimițând un mesaj personal de scuze fiecărui angajat în parte (mesaj pe care probabil că nu l-a mai compus singur, ci alături de o armată de profesioniști în comunicare).

Nu trebuie să ne uităm prea mult în CV-ul lui Hank Paulson pentru a realiza că acest om poate fi bănuit de orice, în afară de lipsă de informație sau inteligență. Banker și CEO, el devine trezorier al Statelor Unite – poziție din care influența sa a fost imensă. Cum poate un asemenea om să facă o atare gafă? Căci gafă este: afirmația este discutabilă și, în același timp este o lovitură absolut inutilă în sentimentele unor oameni care deja erau într-o situație neplăcută! În plus, gafa nu datează din anii 70, ci din 2003: în plină vogă a “corectitudinii politice” și a teoriilor care pun angajații în centrul afacerii.

Personal, cred că gafa emeritului om de afaceri și politician în ale economiei are o cauză simpla: o mare lipsă de empatie. Empatie, despre care tot mai frecvent se vorbește ca despre un ingredient esențial al leadership-ului. Sunt sigură că subiectul legăturii dintre empatie și performanța leaderilor este departe de a fi epuizat.

Notă finală: Hank Paulson este enumerat în numeroase analize printre cei cărora lumea le datorează criza anilor 2000…