Mădălina Uceanu: „COVID-19 sau depresie, care ar putea lovi mai tare?”

Supermarket, miercuri, 25 martie, ora 10.00, adică cu două ore înainte de ora de început a interdicției de circulație liberă. Magazinul plin, toți angajații văzându-și liniștiți de treabă, aranjând marfa pe rafturi, făcând curățenie, glumind, o oază de normalitate

Mersul la cumpărături rămâne zilele astea una dintre puținele situații care amintesc de viața normală, înainte de COVID-19. Mă uit cu admirație și speranță la cei care lucrează zilele astea, rușinându-mă parcă de fricile mele cu care negociez înainte de fiecare ieșire din casă, toate alese cu grijă, doar când e necesar și nu am altă soluție. M-a cuprins un fior rece la gândul că am căpătat un fel de a ne feri unii de alții (de altfel dovada bună a faptului că lumea a luat lucrurile atât de în serios cât era necesar) care ar putea rămâne încă așa ceva timp după ce vom fi trecut de pandemie. Și mi-am dat seama ce mi-a dat un gol în stomac zilele astea: răul pe care l-am putea scoate la suprafață, sub justificarea măsurilor de precauție.  La ieșirea din magazin, un domn care trecea pe stradă a fugit către mine să mă ajute să mă lupt cu cele două pungi pline și să le pot pune în mașină. Avea mănuși, e drept, dar n-a ezitat să facă un gest frumos și uman, ceea ce a liniștit brusc golul în stomac.

Citește tot articolul pe pe Biz România: Mădălina Uceanu: „COVID-19 sau depresie, care ar putea lovi mai tare?”