Mai întâi trebuie să fii ca să poți să faci

Când vorbești cu Dana Lupu ți se dărâmă din start toate ideile preconcepute pe care e posibil să le ai despre „finanțiști” sau „bancheri”. Te-ai putea aștepta să găsești o persoană al cărei pragmatism transpiră prin fiecare cuvânt și decizie, un discurs asemănător cu o ecuație cât se poate de exactă, dar ai surpriza frumoasă a unei prezențe inspirate și inspiraționale care știe să se uite în urmă cu claritate analitică și în față cu entuziasm de creator.

Înainte să începem interviul cu Dana ne-am gândit o vreme în care din categoriile de carieră de pe PortalHR se încadrează cel mai bine. E undeva la mijloc între Career renegade (pentru trecerea de la cariera în domeniul financiar-bancar la antreprenoriat într-un start-up, cu dozele mari de curaj implicate de abandonul unei zone comode și plonjarea în necunoscut) și Self-Made in Romania (cu tenacitatea și perseverența de care a dat dovadă în acest proces, cu modul în care se poziționează vizavi de ceilalți și de sine).

Dacă v-am trezit interesul, mai sunt două lucruri pe care trebuie să le faceți ca să vă bucurați alături de noi de încă un exemplu de forță profesională și caracter: să aflați mai multe despre evoluția ei profesională accesând acest profil și… să citiți interviul de mai jos.

Cum ți-a venit ideea să faci o schimbare atât de importantă în carieră?

Nu sunt la prima schimbare de acest gen în viața profesională. În liceu, după 3 ani și jumătate de studiu intensiv și cu lauri al chimiei (planul familiei era să devin ori biochimist, ori medic), am luat decizia bruscă de a alege ASE-ul, mai precis REI, pentru a călători în lumea largă și a face bani (decizie generată de revoluția care m-a prins în clasa a 11-a… câteva luni au fost suficiente ca să înțeleg că paradigma se schimbase).
Apoi, după 6 ani de carieră în secția economică a unei ambasade, am luat brusc decizia de a renunța la un post foarte bine cotat și sigur și de a încerca un start-up, apoi aventurându-mă chiar în prima mea experiență antreprenoriala, catalogată drept eșec (când pierzi banii și câștigi experiență așa se numește, nu?).

Următoarea schimbare majoră a fost ca după eșecul experienței antreprenoriale să accept (proces foarte dureros de altfel) o reîntoarcere la statutul de angajat, intrând chiar în mediul corporatist bancar, unde am activat timp de 7 ani.

Iar acum, schimbarea despre care vorbim, e de fapt o reîntoarcere la ceea ce alesesem în liceu, liberă de orice constrangeri: antreprenoriatul. La baza alegerii mele din liceu stăteau o dorință de libertate neînțeleasă atunci și o dorință de a genera câștig financiar, nu de dragul banilor neapărat, ci ca o formă de a-mi dovedi că pot crea plus valoare, exprimată în bani.

Care au fost pașii pe care i-ai făcut pentru a lua decizia de schimbare? Ce te-a ajutat să iei decizia (cărți, idei, oameni)?

În cazul meu, genul acesta de schimbare a fost întotdeauna un proces, nu o secundă de inspirație. Și s-a întins pe mai multe luni sau chiar ani, timp în care decizia de schimbare “s-a copt”.  Dat fiind că am mai trecut prin schimbări majore, am beneficiat de marele avantaj al experienței la această ultimă schimbare majoră în carieră. Știam, cel puțin în cazul meu, că e un pattern: o anumită perioadă de timp se adună tot soiul de tensiuni care îmi spun că prezenta combinație în care mă aflu (eu + contextul profesional) este depășită. Ori eu m-am schimbat, ori în contextul profesional au apărut schimbări. Se formează așadar o presiune care la un moment dat erupe. Chiar dacă eu nu am luat decizii majore pe parcursul acumulării acestor tensiuni, îmi era clar că recunoșteam procesul, știam că mă aflu în pragul unei schimbari. Decizia de a face schimbarea, acțiunea concretă a venit doar atunci când am fost capabilă să văd în jur mai multe oportunități decât limitări.

Pentru mine, acest moment al vizualizării multitudinii de oportunități de afaceri din jurul meu a venit pe un fond de relaxare, într-un concediu departe de casa. Căutam oportunități dar nu le vedeam. În acel concediu m-am trezit discutând cu o prietenă ore în șir despre implementarea concretă a unor idei de afaceri, și astfel am știut că “văd” în jurul meu exact ceea ce căutam: oportunitățile. Apoi, decizia de schimbare a fost simpla.

Ajutoarele mele pe pe parcursul procesului au venit din 4 zone:

– oamenii, cei dragi, cei care mă cunoșteau de ani de zile, care aveau încredere în mine și nu neapărat în alegerile mele, cât în capacitatea mea de a-mi asuma alegerile. Am avut parte de multă susținere pentru care sunt extrem de recunoscătoare.

– eu însămi, având grijă de sănătatea mea, reconstruind-o, pentru că în goana după carieră, realizări, sănătatea se pierde foarte ușor. Iar eu, din fericire (pot spune acum), am avut și această experiență.

– am început să practic constant și in mod conștient tot felul de hobby-uri și activități dragi mie (nutriție și gătit, sport, gradinărit), făcându-le loc în agenda foarte plină sau chiar transformându-le în priorități.

– am apelat la specialiști: mi-am evaluat aptitudinile în mod profesionist apelând la testele Hogan. În baza rezultatelor acestor teste, ce confirmau ceea ce intuitiv știam de demult, am hotărât că vreau din nou experiențe antreprenoriale. Am căutat un coach specializat pe schimbarea carierei și am avut șansa să o întâlnesc pe Mădălina Uceanu exact când “se cocea”  planul de schimbare, am facut un plan împreuna și m-am apucat de implementarea lui. Datorită Mădălinei am intrat în contact cu multe cărți ce explicau procesul și îl susțineau atât cu exemple, cât și cu sfaturi practice (Career Renegade, The 4 hour work week, Tribes, etc)

Pe scurt, pe tot parcursul procesului, m-am expus în mod conștient și cu destul de multă tenacitate doar la acele informații care îmi erau benefice, rejectând orice informații care m-ar fi făcut să dau înapoi.

Ce a presupus la modul concret pentru tine planul de schimbare?

O listă a domeniilor cu care rezonam, idei de afaceri pe fiecare domeniu, mini-planuri de afaceri pe câteva din acestea (adică am evaluat ideile in cifre), alegerea finala a direcțiilor de evaluat in practica (am ales 5), inițierea acțiunilor concrete pe cele 5 linii (adică am căutat parteneri, spații, am analizat concurența etc). Dupa 1.5-2 luni de acțiuni concrete în acest sens am intrat în contact cu ideea de afacere în care sunt acum implicată.

Cum au reacționat cei din jur, cunoscuții, familia când le-ai împărtășit dorința și ideile tale?

Un secret e să nu împărtășești oricui ci doar celor care te cunosc foarte bine. Familia și cunoscuții erau deja obișnuiți :-).  De-a lungul timpului le produsesem suficiente emoții puternice așa încât de data aceasta a fost un proces mai puțin încărcat emoțional. În general, în aceste momente ies la iveală multe frici, și ale celui implicat în proces, dar mai ales ale celor din jur care încearcă să se vada ei înșiși traversând acel proces. Ori toți cei care au experimentat o situație dificilă spun că e mai ușor să o traversezi decât să asiști la ea. Nu încerc să spun că am tratat totul cu banalitate căci nu e așa. O schimbare e o schimbare și provoacă multe emoții. Doar că acum emoțiile au fost mai bine canalizate și direcționate. În general, am primit susținere, abordări constructive, mai degrabă decât avertizări și rețineri.

Pe cine te-ai bazat cel mai mult în acest demers și de unde ți-a venit curajul?

De curaj nu am dus niciodată lipsa. Am avut prea mult, de multe ori, și am cam provocat universul câteodata :-). Deși ar părea ciudată afirmația mea, dat fiind contextul profesional în care ne desfășurăm acum, ancora mea principală a fost credința. Abia apoi au venit încrederea în mine, în oamenii pe care i-am ales drept sfătuitori sau mentori pe parcursul procesului. Faptul că am practicat hobby-urile mele pe parcursul procesului mi-a adus bucurie, iar bucuria mi-a adus detașare și mi-a permis să vad situația la o altă dimensiune (mai mică :-), schimbarea în sine nu era viața mea, ci o întâmplare din ea).

Ce ai aflat despre tine în experiența asta?/ Cum te-a schimbat experiența asta?

Această ultimă experiență a schimbării mi-a revelat ceva despre toate experiențele anterioare de schimbare profesională. Am ajuns să mă cunosc mai bine. Abia acum am reușit să îmi definesc dorința de libertate ce mă hăituise din perioada liceului, și abia acum o pun la treaba în mod constructiv, mediul antreprenorial fiind locul ideal. Acum, rafinată, libertatea pentru mine înseamnă interdependența. Îmi asum în mod conștient, știu că am libertatea de a crea, inova, implementa, schimba… însă în permanență rămân conștientă că atâtea persoane de care sunt legată în această experiență sunt afectate de consecințele acestor acțiuni. Inițiala mea dorință de libertate, care probabil că în liceu era o formă de rebeliune nu neapărat manifestă, a căpătat acum o altă forma, este bucuria de a mă exprima în interdependență.

Am mai aflat (sau mai bine zis mi-am confirmat) că m-am născut cu niște daruri, predispozitii către a face anumite lucruri, și că e bine să îmi ascult natura interioara și să le pun la treabă, să le încurajez, nu să ma forțez să fac alte lucruri care nu-mi stau în fire. Această forțare împotriva firii mele a fost de fapt cea mai mare pierdere de energie. Rezultate putem aduce în foarte multe contexte, însă energia cu care generăm acele rezultate e diferită. Cand faci ce-ți place, nici nu simți vreun consum de energie.

Am experimentat pe pielea mea expresia “mai întâi trebuie să fii ca să poți să faci”. Nu am reușit să fac nicio schimbare, să intreprind nicio acțiune, până cand eu, în interiorul meu, nu mi-am clarificat și nu am acceptat cine sunt. În tot procesul acesta, clarificarea identității mele a reprezentat 90% însă a meritat tot efortul. Pentru că restul, acțiunile concrete, au venit foarte ușor și natural apoi.

Ne poți da un exemplu de o situație în care se exprimă aceasta interdependență de care vorbești?

Sunt în interdependență cu întreaga echipă. Creăm, inovăm, ne bucurăm de posibilitatea de a experimenta în grade mari libertatea creativa (un startup îți și oferă această posibilitate) însă rămân permanent conștientă de responsabilitatea asociată întregului proiect.

Ce îi sfătuiești pe cei care vor să îi schimbe radical cariera?

Cred ca fiecare dintre noi cam știe ce i-ar plăcea să facă în viață, încă din timpul școlii sau liceului. Aceea e perioada în care consider că ar trebui să ne reîntoarcem pentru a afla dorințele noastre. Pentru că în dorință se găsește și energia de a face. I-aș sfătui așadar să își asculte dorințele, indiferent cât de “vechi” sau îndepărtate ar fi. Mulți au spus (nu sunt prima) că dacă fiecare om ar face exact acel lucru pentru care simte chemarea, am trăi cu toții într-o altă lume.

După această fază a navigarii printre dorințele trecute, consider că aceste “chemari” trebuie validate de specialiști. Deși nu sunt adepta testelor și a testărilor, există totuși multe unelte dar și specialiști care îți pot expune în mod pragmatic și nepartinitor o oglindă destul de fidelă a ceea ce ești și ce te definește. Pe scurt, validarea aptitudinilor este esențiala, din punctul meu de vedere.

Experiența mi-a mai arătat că daca perioada de stagnare într-o situație improprie naturii noastre este destul de lungă, cu atât mai greu e procesul ruperii de ea. Asta în sine nu e o mare problemă, doar că planul de schimbare pe care cineva și l-ar construi trebuie să fie realist și să aibă o listă mai mare de “resurse” pentru a putea provoca ruperea. Dacă timp de 19 ani ai activat în contexte care nu te-au definit, nu te poți aștepta ca în 3 luni să faci tranziția către ceva cu totul nou.

La tine cât a durat tranziția? 

De la conștientizarea ideii că am nevoie să fac o schimbare și până la schimbarea propriu-zisă: aproape 2 ani (1 an si 8-9 luni).

Ce e mai dificil în această perioadă de trecere?

Cred că cel mai greu lucru de acceptat este să înțelegi că viața profesională e doar o parte a experienței noastre întregi. Trăim acum vremuri în care identitatea noastră, din păcate, de multe ori se confundă cu identitatea profesională. Și în aceasta situatie, este evident că o schimbare profesională poate deveni copleșitoare. Cheia este să așezi experiența profesională într-un context mai amplu, care poate trebuie creat dacă nu există.

Tu cum ai făcut asta?

Mi-am adăugat în program hobby-urile, timp pentru mine și pentru cei dragi. Și m-am forțat să respect acest timp alocat non-profesionalului. Nu mi-a ieșit din prima, însă cu perseverență am constatat schimbări în timp relativ scurt.

Cum spuneam și mai sus, procesul constă în 90% acumulare (proces interior) și 10% acțiune propriu-zisă (procesul exterior). Pe perioada acumulării este esențiala expunerea doar la acele medii (informații, oameni) care ajută, susțin și încurajează, nu care distrug sau descurajează.

Să se aștepte la un proces neliniar și puternic emotional. Zilnic se experimentează un slalom de emoții. E necesar un efort susținut de a discerne din multitudinea de emoții care sunt cele ce au la bază frica, pentru a elimina balastul.

Îți aduci aminte de un moment în care frica a fost foarte puternica? Ce s-a intamplat atunci și cum l-ai depășit?

Frica e frică și paralizează. Oamenii cuprinși de frică nu mai gândesc rațional. Efortul de a ieși din această stare e foarte mare dar trebuie făcut. M-au ajutat dialogul cu mine și încercarea de a rămâne ancorată în pragmatism, plus recapitularea atâtor momente din trecut în care fusesem cuprinsă de frică dar pe care le-am depășit. Pe scurt, am încercat pe cât posibil să iau distanță și să vad lucrurile în alt context. E un exercițiu bun.

La modul pragmatic, dat fiind că partea profesionala a vieții noastre ne generează banii pentru a ne duce existența de zi cu zi, e necesar și un business plan. Care sunt resursele care pot susține un plan de schimbare? Cât timp? Care sunt așteptarile? O schimbare profesionala majoră nu înseamna o schimbare de job, deci componenta financiară ar trebui să ocupe un loc important.

Și in final, sper că toate cele de mai sus să nu fie luate drept sfaturi, ci ca inspirație. Fiecare om poate experimenta altfel schimbarea. Însă, dacă ar fi să dau un singur sfat, acela ar fi să se asculte cu atenție și sa încerce să facă lucrurile pentru care are chemare, căci totul se poate schimba radical în bine. Companiile pe care le creăm sau în care muncim, relațiile de munca, viața din afara contextului profesional, toate ar putea fi străbătute de o altă energie, a bucuriei. Iar asta înseamnă sănătate și stare de echilibru.