Marius Matache îmbină cu succes cercetarea științifică, muzica și blogging-ul

“Unii mă știu ca muzician, alții ca blogger, câțiva ca cercetător. Cel mai des sunt tipul care face oamenii să zâmbească” scrie pe pagina principală a blogului său. Într-adevăr, cu un tonus de invidiat, un debit verbal mai ceva ca al unui comentator sportiv și poftă de viață, Marius Matache (sau Make) este unul dintre acei oameni (puțini la număr) care cred că ar putea face, cu succes, aproape orice job. Pentru că are Doctoratul în Chimie, susține concerte și se pregătește să lanseze un album folk și, pe deasupra, mai și scrie cu regularitate pe blogul personal. Pe lângă toate acestea, se implică în campanii umanitare, a compus imnul echipei naționale de rugby și mai are timp și pentru viața personală!

Cum reușește să își facă timp pentru toate? Aflați din rândurile de mai jos.

Cum ai devenit cercetător? Povestește-ne începutul parcursului tău profesional.

În 1997, când eram student în anul întâi la Facultatea de Chimie, la sfârșitul anului școlar m-a întrebat o profesoară dacă nu vreau să lucrez la niște analize de apă pe parcursul verii, timp de vreo zece zile, la Orșova, în cadrul unui proiect de cercetare. Am plecat pe teren cu o echipă mixtă, formată din geografi și chimiști. Eram cel mai mic dintre toți chimiștii și, văzând că nu fac nazuri la mâncare, condiții, munca pe teren sau munca prelungită, m-au chemat și a doua oară. Și din anul al treilea, adică din 1999, am devenit, practic, colaborator al Centrului de Cercetare, eram Asistent cercetare cu studii medii, pentru că nu terminasem încă facultatea. Pe 1 aprilie 2013 se împlinesc 14 ani de când lucrez la Universitate. În 2000 am terminat facultatea, în 2002 Masterul, pe Chimia Mediului, în 2006 Doctoratul, cu teza de doctorat de asemnea, pe Mediu și în prezent sunt Cercetător Științific Gradul 3 la Universitatea din București, Centrul de Cercetare a Mediului și Efectuarea Studiilor de Impact.

Ce faci, exact, acolo?

Am început ca și chimist, dar în timp a trebuit să învăț. Lucrez între geografie, fac analize de apă, sol, plante, am învățat să fac și montaj de film, am făcut vreo trei filmulețe cu animale, pentru că noi lucrăm foarte mult pe biodiversitate, am făcut campanii media, pentru proiectele de biodiversitate, întâlniri cu copiii… Am mai și predat, am ținut cursuri și seminarii.

Ai un program fix la facultate?

Nu, marele avantaj este că nu lucrez de la 9 la 17, ci atât cât am treabă. Au fost cazuri în care am dormit la facultate, la propriu, pentru că trebuia să termin ceva, dar sunt și zile în care, dacă am altă treabă – de exemplu, un concert sau o plecare cu bloggerii – nu e nicio problemă dacă lipsesc. Am, așadar, marele avantaj al unui program flexibil, de aceea îmi și permit să fac atât de multe. Pentru că în niciuna dintre cele trei activități majore pe care le desfășor – cercetare, muzică și blog – nu sunt constrâns de program. E drept, trebuie să fiu foarte atent la programarea lor, ca să nu se suprapună.

Când și cum ai început să cânți?

Am început să cânt la chitară în liceu, pe când eram în clasa a XI-a, în 1995, dar ani de zile a fost o simplă distracție. Aveam 17 ani, trebuia să mă manifest artistic într-un fel! Așa am început să cânt la chitară, fără să îmi imaginez vreodată că o să ajung să cânt pe aceeași scenă cu Mircea Baniciu, care pe atunci era idolul meu, cu Vali Sterian, Nicu Alifantis sau să îl sun pe Mircea Vintilă ca să îl întreb ce mai face. Mai târziu, prin 2004, am fost într-un club și era seară de open microphone, cânta cine vroia. M-am urcat pe scenă, am cântat la chitara pusă la dispoziție două piese și, după două ore, aveam programat primul meu concert, împreună cu Mădălin Giambașu, un coleg de facultate cu trei ani mai mic, și el, tot chimist, plecat pentru un program post-doctorat în Statele Unite. Am început să cântăm împreună, cam o dată pe lună, și încet-încet am apărut în festivaluri, recitaluri, concerte personale din ce în ce mai mari și concerte private. Dacă în 2004 veneam cu bani de acasă pentru muzică, în 2011 pot să spun că muzica a reprezentat un procent important din venitul meu.

Mai mare decât venitul din cercetare?

Nu chiar, pentru că la ora actuală sunt Post-doc, pe programele Posdru.

Nu e de trăit din muzică, nu vorbim de nivelul ăsta; în 2011, de exemplu, venitul din muzică a fost echivalentul a jumătate de normă la Universitate, ceea ce e OK.

Pregătiri pentru lansarea primului album Marius Matache

Nici nu vă închipuiți câtă birocrație presupune lansarea unui album muzical. Pornind de la casa de discuri, până la drepturile de autor legate de versurile melodiilor – Marius Matache a avut (și încă mai are) de înfruntat destule obstacole, acestea fiind motivul pentru care așteaptă de aproape patru ani lansarea primului său album. Muzicianul nu se lasă, însă, descurajat și pregătirile pentru lansare sunt pe ultima sută de metri. Ba chiar are deja idei pentru al doilea album!

Când ai început să scrii pe blog?

În 2008 am început să scriu pe foreverfolk.com, care a rămas singurul site de folk din România. A mai existat un site, la Cluj, care a apărut tot în 2008, dar s-a închis din mai 2012, au renunțat pentru că este o muncă aproape gratuită. Foreverfolk.com este un blog colectiv, suntem trei, eu și încă două colege, Raluca și Oana, și este un site de nișă la nișă. Pentru că muzica e o nișă, iar folk-ul reprezintă nișa muzicii. De aceea este mai greu să aduci publicitate pe zona asta, sau să te implici în campanii. Pot să spun că datorită mariusmatache.ro am câștigat de trei ori mai mulți bani decât cu foreverfolk.ro.

Așa am început blogging-ul, apoi, în 2009, a apărut mariusmatache.ro, ca site de artist, după care am cunoscut mai bine blogosfera din România și am început să scriu și despre alte subiecte decât muzica. Particip la campanii, mai ales umanitare, pentru care, din motive personale, am o pasiune aparte și mă implic de câte ori am ocazia. Așa a apărut și Acoustic Bloggers – un mini-proiect al meu, în care arătăm că și bloggerii pot să cânte. În online se mai organizau concerte caritabile, unde cântam eu și Vlad Dulea, cu trupa Atelier. Acum, noi venim cu instrumentele (eu și cu Vlad venim cu chitările și mai sunt Radu Tudoroiu – percuționstul meu, Alex Nichita – un violonist cu care am mai cântat), iar bloggerii își folosesc vocea! Și să știi că sunt voci foarte bune în online.

Știu că te pregătești să lansezi un album muzical, când se va întâmpla?

Partea de înregistrări, de masterizări pentru album a fost gata în decembrie 2008. Numai că, de fiecare dată când am vrut să merg mai departe, ba nu am găsit casă de discuri – casele de discuri nu numai că nu îți oferă nimic, dar îți mai și cer -, apoi a trebuit să adun semnături de la textieri, pentru drepturile de autor și unul este plecat în străinătate, unul locuiește la Craiova, pentru versurile lui Ion Minulescu trebuie să dau de moștenitori, este și Mircea Dinescu, pe care trebuie să îl prind… mereu apare câte ceva. Este foarte multă birocrație. Dar sper ca până la sfârșitul anului să îl lansez. E un album de muzică folk, semnat Marius Matache, la care au colaborat și alți artiști (Daniel Iancu, Ovidiu Mihăilescu, Mădălin Giambașu, Radu Tudoroiu – percuționistul meu, Ștefan Crăciun – un chitarist din Constanța și alții). Va fi distribuit în special la concertele mele și, de asemenea, încerc să îl distribui și în rețeaua Librăriei Bastiliei și prin BookLand.

Cum reușești să îți împarți timpul? Care dintre activități îți ia cel mai mult timp?

Nu există o regulă clară, ci îmi organizez timpul în funcție de ceea ce am de făcut. De exemplu, dacă într-o săptămână am de scris un articol științific, devine prioritar și scriu pentru blog în avans, trei-patru articole, ca să am pentru săptămâna care urmează. Dacă sunt plecat la concerte, în general am tableta sau laptopul după mine și scriu și de acolo pentru blog. Sunt obișnuit să scriu în orice condiții, îmi place mult să scriu în aeroport sau în avion, de exemplu.

Călătorești mult?

Da, sunt destul de mult pe drumuri, în special prin țară, cu muzica, dar și prin străinătate, cu proiecte științifice.

Nu te-ai gândit niciodată să alegi doar muzica, sau doar cercetarea, căreia să i te dedici exclusiv?

Mi-e greu să aleg între cele două, cel puțin deocamdată. Nu aș putea să aleg.

Chimia, muzica și scrisul pe blog sunt lucruri complet diferite, nu au nicio legătură între ele. Cum reușești să treci de la una la cealaltă?

O să sune ciudat, dar de foarte multe ori s-au îmbinat. De exemplu, am fost cu alți bloggeri, printre care și Cristi China, la Ploiești, în vizită la o fabrică de bere. Acolo tocmai se lansase o stație de recuperare a biogazului din ape uzate. Și cum eu am avut vreo trei proiecte pe stații de epurare, am ajuns să văd o chestie care ține de profesie datorită blogului. Sau am fost la o fabrică de chips-uri, unde la fel, le-am explicat celorlalți de ce se bagă azot în pungile de chips-uri. Pe blog scriu despre muzică, despre concerte, cum văd eu concertele de pe scenă, despre orașele în care merg, deci chiar dacă pare ciudat, la un moment dat lucrurile se leagă între ele. Într-adevăr, cer foarte mult timp, dar am o oarecare independență la serviciu, am o șefă înțelegătoare.

Viața personală mai are loc în toată schema asta?

Are loc și viața personală, am o soție foarte înțelegătoare, vine la concertele din București, deși este, la rândul ei, foarte ocupată. Are două joburi, suntem amandoi foarte activi, dar nu a fost niciodată o problemă. Altfel nu aș fi putut să fac atâtea.

Cam câte concerte ai pe lună?

Cânt o dată pe lună în București și o dată în provincie. Dar nu e o regulă, am avut și mini-turnee prin țară, depinde de perioadă.

Granița dintre activitatea profesională și hobby s-a estompat

Desigur, întrebarea care m-a frământat cel mai mult pe parcursul interviului a fost: cum reușește Marius Matache să își facă timp pentru toate? Ei bine, aflați că nu am putut să aflu o rețetă universal valabilă, pentru că limita dintre activitatea profesională și hobby este greu de distins. Sau poate că nici nu mai există. Marius cântă, deja, la nivel semi-profesionist, ceea ce înseamnă că muzica a început ca un hobby, dar s-a transformat în mult mai mult decât atât. Cât despre job, chiar el a recunoscut că nu se duce la serviciu cu sentimentul acela: of, iar trebuie să mă duc la muncă! Și, pe lângă toate acestea, încearcă să își organizeze cât mai bine timpul, să îl folosească în avantajul lui: ziua are multe ore, spune Marius Matache.

Muzica este, deja, mai mult decât un hobby pentru tine, când ai trecut de la pasiune la nivel profesionist?

Aș spune nivel semi-profesionist, pentru că nu trăiesc numai din muzică. Undeva prin 2007 a devenit profitabilă. Primii bani i-am câștigat când am fost la o emisiune la TVR și de atunci am început să nu mai vin cu bani de acasă, când cântam undeva mi se acopereau măcar cheltuielile de transport, cazare și masă. Și automat, în timp, au crescut și eforturile mele, pentru promovare. Din 2007 am început să fac concerte individuale.

Dacă ai câștiga suficient cât să trăiești din muzică, ai renunța la cercetare?

Nu cred că aș renunța. Pentru că fac chimie din 1996, sunt 16 ani în care nu am renunțat la știință, asta este meseria mea, până la urmă. Nu am studiat muzica, sunt autodidact, nu știu prea multă teorie muzicală, așa că profesia mea este importantă.

Cum percep cei din jur – familia și prietenii – felul în care îmbini știința, muzica și blogul?

Cu soția mea nu am niciun fel de probleme, vorbim despre toate astea. Pe părinți îi depășește, ei cred, în continuare, că muzica e o distracție – deși nu e! Li se pare că ar trebui să mă potolesc, că nu mai am 25 de ani (râde)! Dar le place muzica mea, mama caută melodiile pe YouTube, știu ce cânt și le place. Prietenii s-au obișnuit, nu li se mai pare nimic ieșit din comun. Iar studenții vin, și ei, la concertele mele, chiar și foștii studenți.

Vorbind despre hobby-uri, cum crezi că ne ajută în viața personală sau profesională?

Toate activitățile mele au început ca un hobby. Și chimia a fost la început un hobby, îmi place mult ceea ce fac și nu am avut niciodată stresul de a-mi căuta un job. Am trecut de la a fi student la a avea un job fără să simt, pentru că am rămas să lucrez în facultate. Și acum, nu spun că mă duc la serviciu – ci spun că mă duc la facultate. Și nu mi-am gândit niciodată: of, trebuie să mă duc la job… Încă din anul întâi de facultate am fost dedicat chimiei, îmi plăcea, mi se părea că e foarte important ceea ce fac. Așa că privesc și serviciul meu tot ca pe un hobby!

Iar muzica nu a fost ceva planificat ca un mod de a mă relaxa după job. Muzica e parte din existența mea minut cu minut, mereu fredonez ceva în minte sau ascult radioul. Atunci când pot, încerc să leg unele deplasări, de exemplu dacă plec undeva pentru un proiect științific, încerc să și cânt în orașe din țară.

Și nu a avut nimeni ceva de obiectat, la serviciu?

Nu, nu a fost niciodată nicio problemă. Acesta este marele avantaj, lucrând la Universitate am o oarecare libertate. Și îmbin toate activitățile. Datorită muzicii am cunoscut persoane care m-au ajutat pe alt plan. Iar prin intermediul blogului am întâlnit oameni din presă, care m-au ajutat pe partea de muzică, sau am văzut fabrici și procese tehnologice interesante la care, poate, altfel nu aș fi avut acces.

Ce planuri mai ai?

Să lansez albumul și să îmi termin programul post-doctorat, pentru care mai am de scris niște articole, trebuie să termin pe 31 martie 2013. Pe termen lung nu îmi prea fac planuri. Am atât de multe de făcut pe termen scurt, încât nu îmi planific prea multe pe termen lung. În muzică am, deja, idei pentru al doilea album. Sigur că îmi doresc să ajung să pot trăi din cântat și să mă duc la serviciu ca un hobby… Eu am o glumă, spun că sunt de profesie artist și că am un hobby care se cheamă job!

Mai ai și alte pasiuni?

Sportul, îmi place să conduc mașina, sunt și liderul galeriei echipei naționale de rugby, pentru care am compus și imnul, îmi plac filmele, merg la cinema…

Reușești să ai un job care îți place, să cânți la nivel semi-profesionist, să scrii regulat pe blog și îți mai rămâne timp și pentru viața personală. Ce sfaturi ai pentru aceia care gândesc: nu am timp pentru hobby-uri, când să le fac pe toate și să mă mai și odihnesc?

Părerea mea este că ziua are multe ore. Depinde de fiecare cum își împarte timpul. Eu, dacă am un moment liber, încerc să fac tot ceva legat de hobby-urile mele. De exemplu, dacă am de scris un articol științific, scriu două ore, după care îmi iau chitara și cânt. Dacă stau într-un aeroport două ore, între avioane, am laptopul și scriu. Încerc să îmi folosesc timpul la maximum. Știu că e greu să vorbesc eu, care am joburi permisive, e greu să dau eu sfaturi, dar cred că dacă vrei să faci ceva nu există nu am timp!