Petra Coman: „Cea mai mare provocare a fost să integrez cu adevărat trăitul în prezent”

Petra Coman a plecat într-o vacanță exotică în insula cu nuanțe infinite de albastru din Oceanul Indian și a decis că este timpul pentru o schimbare: a lăsat corporația și programul formal pentru a deveni agent de turism local, un concierge care personalizează vacanțe pentru cei interesați să descopere Zanzibarul, biroul ei fiind chiar pe plajă.

Cine ești (nu ce faci) tu?
O femeie ca oricare alta, cu povești mai puține… sau mai multe, dar cu o iubire nemărginită pentru succesiunea asta de zile pe care o numim viață. Râd, plâng, iubesc, sufăr, câștig, pierd, muncesc, mă odihnesc, dar la final de zi – o ființă fericită!

Dacă ai alege un cuvânt care să te reprezinte, care ar fi acela?
Nu cred că mă pot rezuma la un singur cuvânt, nu cred că poți reduce un om la un singur cuvânt care să îl descrie. Dar știu o pasăre care m-ar descrie perfect: Phoenix.

Care sunt persoanele care te-au influențat cel mai mult în deciziile pe care le-ai luat în carieră? Și cum?
Sunt copil de corporație, crescută concomitent cu trei mentalități profesionale diferite: austriac, olandez și spaniol. Dacă împletești etica și diplomația austriacului cu franchețea olandezului și flexibilitatea spaniolului, eu zic că ai un mix bun dacă lucrezi în vânzări de produse/servicii, cum activez eu. De la ei am învățat că orice decizie trebuie să aibă un rezultat de tip win-win.

Dar persoana care m-a influențat cel mai mult în carieră și în viața de după corporație a fost asociatul spaniol. Cum?! La fiecare problemă a mea, avea o poveste cu tâlc 😊, dar înainte de a-mi spune povestea, îmi reamintea pașii necesari luării unei decizii: aduni informațiile, le analizezi, tragi concluzii și apoi decizi.

Care au fost cele mai bune decizii în carieră? Dar cele mai proaste? De ce?
Pentru mine, deciziile bune, din punct de vedere profesional, s-au rezumat la una singură: “Zi DA și apoi învață să faci treaba respectivă”. Iar printre cele mai bune decizii luate a fost să renunț la viața corporatistă și să zic DA altor provocări. Și am decis bine – există viață în afara corporației! 😊

Cât despre decizii proaste, nu cred așa de mult în decizii proaste, cred în lipsă de experiență, lipsa informațiilor complete sau corecte, neatenție la detalii/variabile. Dacă, la final de zi, o decizie s-a dovedit a nu fi cea care mi-a adus rezultatul dorit, analizez ce a mers prost și văd unde nu am acordat atenția cuvenită în concluzionarea corectă. Astea sunt lecții… deciziile greșite sunt lecții. Știi cum se zice: “Cel mai bun profesor este ultima ta greșeală.” Și uite-așa, deciziile „greșite” te aduc mai aproape de deciziile corecte.

Cum ai decis că ai nevoie de o schimbare?
Burnout-ul și insatisfacția/nefericirea generală, sentimentul că sunt blocată într-un film care nu e al meu. Conștientizarea că definiția fericirii nu este aceeași pentru toți. Toate deciziile pe care le-am luat au venit în urma conștientizării interioare a nevoilor reale.

Disconfortul psihic/sufletesc este agentul natural al universului care mi-a atras atenția că este nevoie de o schimbare. Așa am decis de multe ori să fac schimbări atât în viața personală, cât și profesională. Am pornit de la distribuția de materie primă pentru industriile prelucrătoare și am ajuns în segmentul de servicii turistice… de la București, în Zanzibar 😊.

Cum s-a schimbat identitatea ta profesională după ce ai decis să mergi pe cont propriu?
După corporație, am ales câteva joburi lipsite de rigiditatea corporatistă, joburi care m-au învățat că, în tot ce fac, trebuie să existe un element de amuzament și de încântare sufletească. Sunt mult mai fluidă acum, mă adaptez conjuncturilor fără proceduri stricte de urmat, mă mulez pe situația fiecărei întâmplări.

Gestionând grupuri de oameni care vin aici să se relaxeze și să uite de nebunia orașelor, este important să înțelegi puțin din psihologia fiecărui om pentru care ești responsabil și să te asiguri că, atât la nivel individual, cât și de grup, toți primesc ce își doresc.

Ce metode de sprijin ai folosit pentru această schimbare?
Propriile nevoi – astea stau la baza deciziei de a schimba ceva – și încrederea că voi fi bine, regardless. Nevoia de a face ceva altfel… nevoia de nou. Ador începuturile, nu știu cum aș putea să îți descriu în cuvinte sentimentele care mă încearcă la gândul unui nou început.

Inițial am venit într-o vacanță aici, inspirată de vibe-ul insulei, am vrut doar să experimentez viața pe o insulă exotică, apoi am început să cochetez și cu ideea de turism… Odată deschisă ideii, au venit și oamenii de la care am învățat cum se face și oportunitățile… și am zis DA! Bineînțeles, au contat experiența anilor anteriori de vânzări, contactele pe care mi le-am făcut aici în timp ce doar trăiam și “lipiciul la oameni”.

Care au fost cele mai mari provocări?
Dincolo de provocările culturale și religioase (țară musulmană) și de o mentalitate foarte primară, pe o insulă unde timpul parcă stă în loc și oamenii sunt pe pole pole (încet), iar turiștii sunt obișnuiți cu ritmul nebun al orașelor europene, cred că cea mai mare provocare a fost să învăț să le echilibrez fără să existe supărări de nicio parte. Iar pentru mine personal, cea mai mare provocare a fost să integrez cu adevărat trăitul în prezent. Asta este o lecție pe care Zanzibarul ți-o oferă: “Tomorrow is another day”.

Interviul cu Petra Coman face parte din seria Career Renegade. Simplificând lucrurile, să fii un „career renegade” înseamnă să lași deoparte un drum aparent previzibil, pentru visurile tale.  Conceptul pleacă de la abordarea pe care Jonathan Fields a detaliat-o în cartea sa, „Career Renegade”, despre care PortalHR a scris acum mai bine de 10 ani, aici.