Pierdut încredere. O declar nulă?
Se întâmplă uneori ca așteptările să ne fie înșelate.
Se întâmplă ca deznodământul unui proiect sau al unei relații să nu fie în acord cu ceea ce am sperat să fie.
Se întâmplă să investim încredere și eforturi fără ca acest lucru să producă rezultatele pe care ni le-am dorit.
Se întâmplă să avem eșecuri care, în mod firesc, ne fac să devenim reticenți în a mai repeta experiența. Uneori devenim într-atât de reticenți încât refuzăm să reluăm nu numai acea experiență ci și orice altă experiență care ar putea semăna cu aceea. Declarăm nulă încrederea într-o întreagă categorie de oameni sau proiecte – uneori chiar și în noi inșine – generalizăm pentru a ne proteja de un nou eșec, de o nouă suferință.
Ați auzit oameni spunând: nu am încredere în doctori, în avocați, în acțiunile umanitare, în femei/ bărbați, în justiție, în vaccinuri? Eu am auzit. Lipsa totală de încredere în cele de mai sus și în câte și mai câte, culminând cu lipsa de încredere în propria persoană sau chiar în viitor.
Se întâmplă însă ca încrederea pe care o “pierdem”să nu fi avut de ce să existe încă din capul locului, deoarece ne-am amăgit: ne-am formulat așteptări utopice, ne-am bazat pe premise nerealiste sau pe o descriere a situației (sau persoanelor) care avea prea puțin a face cu realitatea. În acest caz, sfatul restaurării încrederii cu orice preț pe care autorii motivaționali ni-l dau adeseori poate fi unul neinspirat: putem cădea în capcana de a repeta la nesfărșit același eșec. În acest caz, plasarea încrederii a fost dintru început eronată. Ne putem plânge oare atunci când pierdem ceva care a fost din capul locului construit greșit?
Nu, încrederea nu trebuie niciodată declarată nulă, zic eu. Uneori trebuie declarate nule premisele pe care am construit-o și unele dintre locurile în care am plasat-o (proiecte, persoane etc.). Trebuie să o regândim, să o plasăm cu mai mare atenție, să reconstruim drumul care nu s-a dovedit cel bun. A declara nulă încrederea, a generaliza pornind de la o experiență nereușită înseamnă de fapt să declarăm nule aspirații, valori, vise, soluții reale, șanse. E un preț mare, cred. Mult prea mare. Și de cele mai multe ori profund nedrept.
Adauga comentariu
PepsiCo, unul dintre liderii industriei de produse alimentare și băuturi, anunță o nouă schimbare în cadrul echipei locale de management, prin numirea lui Vlad Vlădescu în funcția de East Balkans Snacks Marketing Manager. „Sunt încântat să preiau acest rol și să lucrez în continuare cu echipa noastră talentată pentru a dezvolta strategii care să creeze […]
Detalii
Astăzi, pe o piață din ce în ce mai competitivă, brandul de angajator joacă un rol strategic în promovarea și poziționarea companiilor, dar și în atragerea de talente noi și păstrarea angajaților valoroși actuali. Pe 5 aprilie, Employer Branding Conference 2023, cel mai important eveniment de profil din România, oferă profesioniștilor din HR oportunitatea de […]
Detalii
Discuțiile despre salarii sunt în general tabu, însă în ultimii doi ani, dorința României de a se alinia la tendințele europene privind transparentizarea salariilor a dus către conversații mai deschise, astfel încât angajații să fie conștienți de valoarea lor din punct de vedere profesional. În acest sens, 9 din 10 angajați spun că își doresc […]
Detalii
BusinessMark are plăcerea să invite specialiștii în resurse umane, employer branding și talent aquisition la conferința „Tomorrow@work”, ce va avea loc marți, 21 martie 2023, la București – JW Marriott Grand Hotel, cât și online. Peste 20 de specialiști români și internaționali vor vorbi despre cum va arăta munca în viitor și cum ne putem […]
Detalii
Nu ezita niciodata sa te desparti de un „prieten” care te minte, te inseala, te dezamageste. Nu trebuie sa doara, primeste cu bucurie faptul ca ti s-a relevat adevarata fata a dusmanului ascuns. E foarte periculos si trist sa fii mintit o viata si sa afli prea tarziu. Dezamagirile daca vin mai repede sunt de preferat. Vezi, simti, presimti dar nu iti vine a crede. Ce astepti? Ziua aceea fatala? Chiar vrei sa fii injunghiat? De cate ori?! Si tu Brutus?
ei, chiar fara ezitare ar fi nefiresc sa se poata oamenii desprinde de prieteni sau proiecte in care au crezut; da, uneori este nevoie sa incetezi a mai crede intr-un „prieten” anume; nu insa si in ideea de prietenie in general
Ideea de prietenie nu are a face cu cu definitia de „prieten” in speta. El este acel camuflaj precum HIV si limfocitele T, de aici si marele pericol. Raul se dezvolta si se perfectioneaza incredibil. este NECESAR a lua o decizie justa si corecta la timp. Un chirurg milos va baga in mormant mai degraba pacientii decat sa-i vindece. O sticla fierbinte seamana foarte bine cu una rece. Doua variante ar fi acceptabile, ori ne deziluzionam cat mai repede , ori traim in iluzie toata viata si nu apucam acel moment de crancena realitate. Realitatea si adevarul le mascam, de dragul nu stiu carei arte, le vopsim cu minciuna, cum sare vopseaua ne mai intrbam mirati : DE CE? Mintea ne joaca feste dar ce facem , cochetam toata viata cu utopiile?
🙂 nu pot fi intrutotul de acord: a te lasa dezamagit prea repede este la fel de periculos ca si a te lasa amagit indefinit; in plus „repede” si „indefinit” au intelesuri diferite, de la om la om. Personal, prefer „chirurgia extrema” si am practicat-o in multe circumstante; cu timpul si experienta, am invatat insa ca nu detin adevarul absolut si ca efortul de a vedea si tonuri de gri (nu numai alb/ negru) merita uneori facut;
Buna ziua, imi place si acest articol al Dvs.Eu am aproximativ aceeasi varsta (02.09.1970)dar din cauza experientelor poate prea multe sau asa mi se par mie, ma simt undeva de 50-55 ani.Prietenii ar trebui sa fie cei care sunt langa tine la greu,dar cat de greu trebuie sa fie greul ca sa reziste la test..asta nu se poate afla decat atunci cand de cele mai multe ori ramai singur…Legat de cele de mai sus,eu am o singura intrebare :exista cineva in viata care nu te va dezamagi? copilul nu se pune ,bineinteles, cat este mic inca..nici parintii;inteleg ca vorbim despre prieteni si prietenii aici.
Multumesc mult pentru ca incercati sa ne aduceti putina sensibilitate si alinare prin ceea ce faceti.
.ultumesc si aici, Emanuel. Da, exista cineva pe lumea asta care poate sa nu te dezamageasca niciodata (sau, chiar daca o va face – va face tot posibilul sa repare), si care nu te va parasi niciodata: tu insuti…
Cred ca este cel mai convenabil sa dam vina pe ceilalti pentru propriile dezamagiri, insa din pacate acestea sunt generate de asteptarile prea mari, pe care singuri ni le construim mental in raport cu cei cu care relationam. Previzionam reactia celorlalti avand ca etalon propriile reactii, pierzand din vedere faptul ca simtim si gandim diferit, si inevitabil intervine dezamagirea. Gandurile noastre nu sunt realitati.
Cu adevarat dureros este cand esti dezamagit de tine insuti si apeland la solutia extrema alegi sa pleci din aceasta lume, parasindu-te in primul rand de tine si in secundo pe ceilalti.