Răzvan Baciu, norocosul care a dat IT-ul pe o pasiune care aduce bani

Răzvan se consideră un norocos. Mi-a spus de câteva ori: „Am avut baftă, eu nu am fost nevoit să merg la interviuri, pentru că aveam recomandări bune.” Sau: „Faptul că am descoperit pasiunea pentru video a fost bafta mea, pentru că e un job care funcționează.” Dar nu cred că e vorba de mai mult de un dram de baftă,  la care se adaugă propriile sale căutări, frământări, alegeri, decizii, educație, inspirație și talent, peste care vine o mare doză de muncă.

Răzvan Baciu este un career renegade care a lucrat în domeniul IT până în 2010, când a decis să o ia pe cont propriu în online și, la scurt timp, și-a descoperit pasiunea pentru video. Acum deține Compania de online, care îi aduce venituri mai mari decât pe vremea când lucra la Microsoft România. Însă nu acesta e cel mai mare câștig. Ci libertatea de a face propriile alegeri, într-un un domeniu în care lucrurile merg mult mai simplu (video), mai mult timp petrecut alături de familie, faptul că face ceea ce îi place și chiar poate să își ia o vacanță de o lună!

Povestește-mi cum a început traseul tău profesional.

Am început să lucrez încă din facultate (Politehnica), am fost programator, asamblam și calculatoare pentru o firmă, după care m-am mutat direct la Microsoft. Am avut baftă, eu toată viața nu am am fost la niciun interviu, de fiecare dată cineva îmi făcea o recomandare. M-am angajat, cum spuneam, la Microsoft Romania, ca Support Intern pentru colegii mei, în decembrie 1999. După un an, am fost promovat ca și Consultant – acordam consultanță clienților pe produse Microsoft. Asta a ținut cinci-șase ani, după care am ajuns să dezvolt business pentru serviciile de consultanță în diverse domenii, eram specializat pe sectorul public și pe cel energetic. Lucru care, deși l-am făcut mulți ani, nu mi-a plăcut, pentru că nu era nimic creativ. Sunt aceleași tehnici de vânzări pe care le folosești tot timpul, sunt foarte școlit în domeniu – e adevărat, mă ajută acum, în viața personală, dar nu era nimic creativ. Am făcut asta câțiva ani, pentru că recompensa era destul de bună, și acest lucru mi-a permis să mă gândesc să îmi schimb jobul. Am reușit să pun niște bani deoparte (asta e condiție, altfel nu recomand nimănui să plece așa, de nebun) și m-am apucat de online.

Când?

La sfârșitul lui 2010. M-am apucat de online crezând că este un domeniu din care se poate câștiga foarte bine, aveam niște exemple. Am dezvoltat un proiect, care se cheamă Trafictube, cu imagini filmate în trafic. Am participat, apoi, la câteva campanii, alături de bloggeri, campania care m-a lansat este Redescoperă România, în care au fost aduși la un loc foarte mulți oameni din online, ceea ce pentru mine a fost un buzz foarte puternic. Pentru că într-o singură vară (în 2011) i-am cunoscut pe majoritatea oamenilor din online și am reușit să învăț de la ei. Folosindu-mă de toate lucrurile astea, dar și de ceea ce m-a învățat corporația, am reușit să mă promovez foarte bine și să mă vând.

Și s-a mai întâmplat ceva: acolo am descoperit cu surprindere un domeniu care mi-a schimbat viața total. Toată lumea scria articole pe bloguri: pe unde au fost, ce au vizitat, ce le-a plăcut. M-am gândit că eu pot să fac ceva special și am început să filmez, deși până atunci nu mai filmasem deloc. M-am apucat să filmez, să montez și am văzut că lumea apreciază rezultatul.

De unde ți-a venit ideea să filmezi?

Aveam un aparat foto care și filma, și m-am gândit să încerc. Bine, aveam ceva experiență de la Trafictube, pe care îl lansasem cu un an înainte. M-am apucat să filmez și să montez filme, am văzut că lumea apreciază, inclusiv ceilalți bloggeri preluau de la mine filmul și momentul acela mi-a schimbat cu totul viața. M-am apucat de video, acum trăiesc din video profesionist. Filmez și montez filme pentru corporații, pentru evenimente. Dar nu evenimentele clasice, ci inedite, și mai organizez, tot prin Compania de online, și evenimente cu bloggeri. Trafictube merge bine, are conținut generat de useri și de mine. Avem vreo 400 de oameni care filmează singuri în România, și aduc conținut, e chiar OK.  Așadar, am trecut de la programare, IT și vânzări – la video. Toată lumea crede că eu mă jucam cu camere video de când eram mic. Nu, mă joc cu camere video de vreo doi ani.

La un moment dat, după ce m-am întors din Redescoperă România, m-au rugat câțiva oameni dintr-o agenție să fac un montaj, pentru că le plăcuseră niște montaje mai vechi; le-am făcut montajul și am văzut că se pot câștiga bani buni din așa ceva. Practic, așa mi-am descoperit o pasiune pe care nu știam că o am. Până atunci nu mai avusesem nicio legătură cu video. În acest moment, am o companie care produce conținut video, Compania de online, deocamdată sunt doar eu, dar cred că prin ianuarie 2013 mai angajez pe cineva. În momentul ăsta câștig peste salariul de la Microsoft. Practic, am reușit să revin la nivelul veniturilor respective cam după doi ani.

“Am plecat din corporație pentru că nu îmi mai plăcea ce făceam”

Am mai auzit această expresie de câteva ori, și la alți career renegades care au părăsit corporația pentru propriul business, în cu totul alt domeniu. Sunt păreri pro și contra sistemului corporatist, însă Răzvan Baciu cred că are multe de spus despre experiența lui în corporație. Am încercat să îl descos, însă a păstrat detaliile pentru propria sa carte! Așadar, Răzvan Baciu vă pregătește ceva!

Revenind la 2010, de ce ai plecat de la Micosoft?

Cum spuneam, nu îmi plăcea ceea ce făceam și cam toată lumea știa asta, pentru că se manifesta și printr-o anumită supărare, și prin discuțiile cu colegii, cu șefii, peste tot. Chiar dacă nu vrei să dai pe față acest lucru, se vede în propria atitudine.

A fost un moment în care ai zis: gata, eu plec! – sau a fost ceva de durată?

Nu a fost un moment, în 2008 mi-am făcut blogul personal, un blog tehnic la început, acum mai mult un blog video. Și mi-am dat seama că îmi place online-ul. La începutul lui 2010 am dezvoltat Trafictube, în timp ce eram încă în corporație, și am văzut că funcționează. Nu câștigam bani pe vremea aceea, dar mi-am dat seama că este un proiect de interes și am reușit să fac o comunitate care să aducă conținut.

Ce m-a mai obligat să plec? Soția! Cred că eram foarte stresat acasă, din cauza diverselor presiuni de la job, care mă făceau să nu mă simt bine. Ea m-a încurajat să îmi dau demisia, mi-am dat-o și viața din momentul acela a fost mult mai liniștită.

Când ți-ai dat demisia aveai un plan de bătaie, ceva stabilit?

Știam că o să fac online, dar nu aveam o idee foarte clară. Aveam niște bani puși deoparte și am zis că dacă nu îmi iese cu online-ul, aș putea să mă reangajez, am un CV care spune multe despre mine.

Crezi că trebuie să fii croit într-un anumit fel ca să o iei pe cont propriu?

Trebuie să ai curaj, în primul rând, pentru că te arunci într-o lume necunoscută. Eu, înainte să plec, am studiat foarte bine, câțiva ani, mersul unei companii și mi-am dat seama ce trebuie făcut și ce probleme voi avea în momentul în care o voi lua pe cont propriu. Dacă îți oferi serviciile spre vânzare nu e suficient, sunt multe alte chestii care vin pe lângă. Sunt oameni foarte talentați care nu știu să se vândă – ceea ce e foarte important.

Crezi că ține de calități înnăscute sau dobândite pe parcurs?

Cred că dobândite. Pentru că eu, în momentul în care am intrat în Microsoft, eram un geek dintr-ăla care nu vorbea; stăteam într-un colț și munceam foarte bine, dar nu eram în stare să vorbesc în fața cuiva, iar acum pot să vorbesc, să susțin o prezentare în fața câtorva mii de oameni, să apar la TV. M-au ajutat foarte mult cursurile speciale pentru așa ceva, făcute în timp ce eram la Microsoft. Nu vreau să reiasă acum că într-o corporație e nasol, nu, am învățat în cei 10-11 ani cât am stat acolo multe lucruri care mă ajută acum să îmi dezvolt business-ul propriu. Am învățat business, vânzări, contabilitate, marketing, relații cu publicul – tot.

Alte lucruri m-au deranjat pe vremea când eram angajat la Microsoft, dar nu vreau să intru în detalii acum, pentru că le păstrez pentru o carte pe care aș vrea să o public. Sunt teorii de-ale mele, o parte dintre ele le-am scris și pe blog și le voi aduna, la un moment dat, într-o carte. Acum, că am spus asta în interviu, trebuie să public cartea!

Așa e, trebuie! Vei scrie chestiuni legate de Microsoft, sau de sistemul corporatist, în general?

Cred că, în general, de corporație, nu neapărat de Microsoft. Corporațiile sunt o mașinărie foarte bine pusă la punct și există două modele de abordare: unul – faptul că orice om este o resursă într-un sistem bine pus la punct, cu multe rotițe, și al doilea model este faptul că oricine e o resursă, dar, totuși, cineva o mângâie pe cap. Adică poate fi o abordare mai dură – sau mai puțin dură. În fine, voi povesti mai multe la un moment dat.

Despărțirea de colegi, după 10 ani, e la fel de grea ca un divorț

Judecând după spusele lui Răzvan Baciu, cred că momentul plecării dintr-o corporație în care ai lucrat o bună perioadă de timp trebuie pregătit cu grijă. Nu de alta, dar s-ar putea să te apuce depresia. Chiar dacă nu avea o idee clară despre cum va arăta business-ul propriu, după despărțirea de Microsoft, Răzvan a știut cum să se promoveze, a păstrat, o vreme, legătura cu foștii colegi și, cel mai important, a dat drumul, înainte de plecare, unor proiecte personale de succes (razvanbb.ro și Trafictube.ro).

Mi-ai spus că soția te-a încurajat când ai vrut să îți dai demisia, dar ce au spus celelalte persoane din jurul tău – părinții, colegii sau șefii?

Părinții, având modelele lor, s-au gândit că cel mai bine, în viață, este să fii director undeva, pentru că se câștigă cel mai bine, ai oameni în subordine. Așa că părinții au fost un pic șocați, nu au înțeles de ce vreau să îmi dau demisia, cred că mama nici acum nu e convinsă că am făcut pasul care trebuie, vede că nu îmi merge rău, dar tot nu scrie director pe mine! (râde)

Cu colegii a fost foarte greu. Se spune că despărțirea de colegi după zece ani e ca un divorț după zece ani.

Nu ți-a zis nimeni că ești nebun, să lași un asemenea job pentru o afacere pe cont propriu?

Nu, cumva a părut firesc să plec și să mă apuc de altceva, pentru că aveam și blogul, care devenise cunoscut în cercul de prieteni, aveam și Trafictube pornit, deci lumea se aștepta să fac ceva.

Cum a fost perioada de tranziție de la corporatist la antreprenor?

E o perioadă foarte grea, dacă nu ai prieteni alături. Cred că îți lipsește ritmul acela din corporație, care dispare brusc. Am luat o pauză, o lună, după care am început să mă promovez cât mai mult în online.

Dacă privești înapoi, la ultimii doi ani, cum te-a schimbat experiența asta, pe plan personal?

Sunt mult mai vesel! Înainte să intru în corporație, eram un om foarte vesel, foarte deschis, în cercul de prieteni. După care am devenit foarte serios, eram un corporatist bățos, destul de greu abordabil – lucram la Microsoft, nu mai era nimeni ca mine! Faptul că am lucrat la Microsoft mă ajută foarte mult și acum. După ce am plecat din corporație, am redevenit persoana simpatică, abordabilă, și este mult mai bine așa. Plus că am mai mult timp pentru mine, pentru familie.

Chiar dacă e business-ul tău, investiția ta?

Da, avem venituri ok în familie, nu avem grija zilei de mâine. Chiar dacă, să zicem, nu aș reuși, firma mea ar da faliment și ar trebui să mă apuc de altceva, nu am grija zilei de mâine. Am o abordare destul de relaxată a business-ului, tocmai pentru că nu depind de salariul lunar, nu depind de niște bani care trebuie să intre. Și mai e ceva, nu fac vânzări directe, cum făceam la Microsoft, unde băteai la ușa clientului și, dacă te dădea afară, trebuia să intri pe geam. Acum, toată munca mea e prin Internet, e la dispoziția oricui, merg prin recomandări, deci abordarea nu este prin vânzarea directă, ci mi-am făcut un brand personal în online și așa am ajuns să fiu solicitat.

Ce planuri mai ai?

Mai am câteva proiecte pe care le-am pornit, precum Carbusters, și alte proiecte în online video. Carbusters e un proiect de emisiune pe Internet, eu și Hoinaru.ro (Alex Ciucă) ne urcăm într-o mașină pentru prima dată, cu o cameră montată, și descoperim mașina pe măsură ce o conducem. Suntem noi doi, naturali, spontani, sunt reacțiile noastre. Apoi fac montajul și pun filmul pe site.

Mai am un proiect cu trei bloguri, parodiez.ro, unde facem scheciuri, parodii după diverse genuri, după subiecte de interes sau știri.

Mai am un proiect – Videomaps.ro, pe care l-am dezvoltat în ideea de a pune filmulețe ca să arătăm cum să ajungi dintr-un loc în altul cu mașina, de exemplu cum să ajungi de la aeroport la un anumit hotel, și parcurgeam traseul cu mașina, montam și arătam cum se ajunge. Din păcate, nu am mai continuat, pentru că era foarte mult de muncă la el și nu am timp, dar încă e online și mă gândesc să angajez pe cineva care să filmeze, iar eu să fac montajul.

Mai am planuri pentru Trafictube, să fac niște campanii speciale, mai am și alte idei, tot legate de video online.

“Nu mai vreau să fiu o resursă într-un sistem”

Cum spuneam și în introducere, cel mai prețios lucru pe care cred că l-a obținut Răzvan Baciu în urma schimbării în carieră este libertatea și faptul că face ceea ce îi place. El spune că a fost norocul descoperirii pasiunii – video. Cu certitudine că are și norocul o contribuție, dar, până la urmă, cred că norocul ni-l mai facem și cu mâinile noastre. Sunteți de acord?

Ce ai sfătui pe cineva care vrea să facă o mișcare radicală în carieră?

Sunt niște principii clasice, trebuie să ai niște bani puși deoparte, sau trebuie să pleci cu un client, dintr-o corporație, care să știi că te plătește din luna următoare, pentru ceea ce faci tu. Și cumva să te apuci înainte de a pleca de la locul de muncă. Eu m-am apucat de online cu un an înainte de a pleca din corporație, și aveam niște speranțe că pot câștiga niște bani. Deci trebuie să începi cu business-ul înainte de a pleca din corporație.

Dacă te uiți în urmă, regreți ceva, sau ai fi făcut ceva altfel?

Nu. Inițial, făcusem un business plan, cât investesc în Trafictube, cam câți bani or să-mi vină din Trafictube, plan care nu a funcționat absolut deloc, pentru că mă bazam doar pe ideea că se câștigă bine din online – dar nimeni nu-ți zice cum se câștigă, concret. Îmi făcusem planul pe baza unor zvonuri și nu a funcționat, după care am avut bafta să mă apuc de video și funcționează, e un job relativ simplu, atâtea ore consumi, atâta costă. Nu am avut un plan, ci la un moment dat am început să câștig bine. Concluzia mea este că, atunci când ai o pasiune, merită să o monetizezi. Nu doar să o ții acolo, într-un colț.

Dacă ar veni cineva acum, la tine, și ți-ar zice: „Răzvan, avem pentru tine un job excelent, într-o corporație de top”, ai accepta?

Nu. Am mai primit oferte din partea altor companii, chiar la două zile după ce mi-am dat demisia de la Microsofit, dar și în alte momente – pe care le-am refuzat. În ceea ce fac acum am libertate, pot să combin faptul că ofer servicii de editare și filmare cu faptul că sunt blogger și mă duc în campanii, îmi permit o vacanță de o lună. Nu mai vreau să merg de la ora nouă dimineața până seara, la birou, și să fiu o resursă într-un sistem. Faptul că am descoperit pasiunea pentru video a fost bafta mea.