Secțiune susținută de

Rezilient sau rezistent?

Portal HR \ Actual \ Rezilient sau rezistent?

Nu există om care să nu fi fost nevoit să facă față unor crize. Moartea cuiva apropiat, o boală, pierderea locului de muncă, urmările unor cataclisme sau alte evenimente de viață traumatizante – oricare dintre noi se va întâlni cu așa ceva în decursul existenței. Desigur, numărul și gravitatea crizelor pot varia, de la individ la individ. Nimeni însă nu este scutit…

Ceea ce diferă de la om la om este felul în care face față crizei.

Mai jos, sunt ilustrate trei asemenea posibile strategii:

Slide1

Indivizii rezistenți la stres trec peste criză cu mare ușurință; starea lor emoțională se alterează în mică măsură sși pentru un timp foarte scurt, fără a lăsa urme semnificative. Trec prin viață ca “peștele prin apă”, nimic nu pare să-i doboare, nimic nu pare să-i afecteze.

Indivizii rezilienți reacționează la criză prin alterări de stare emoționala, a căror amplitudine este direct proporțională cu gravitatea traumei. Dupa criză însă, starea lor revine încetul cu încetul la normal. Aceștia sunt cei care, deși se lasă afectați, învață ceva din ceea ce li se întâmplă și, de cele mai multe ori, se “recreează” dupa ce criza a trecut.

Indivizii non-rezilienți reacționează la criză prin alterarea stării emoționale însă nu mai sunt capabili ca ulterior să revină la o stare normală, păstrând efectele traumei.

Fără doar și poate, persoanele non-reziliente sunt cele mai defavorizate.

La prima vedere, cei mai favorizați sunt cei rezistenți la stres: oamenii “puternici”. Acest lucru este însă numai parțial adevărat: în timp ce este sănătos și de bun augur să fim rezistenți la stresul zilnic și la evenimente mai puțin traumatizante, este de-a dreptul anormal să reacționăm în felul acesta la traume intense; este foarte bine să fim rezistenți la stresul pe care interacțiunea cu un șef dificil ni-l poate induce, însă, dacă suntem rezistenți și la trauma pe care pierderea unei persoane apropiate ne-o poate determina, atunci este posibil ca “puterea” să fie de fapt semn de suferință psihică!

Încercați, în timpul interviului (în masura în care principiile respectului pentru intimitate v-o permit), să explorați modul în care candidatul a gestionat diversele crize din existența sa: puteți astfel să măriți șansele de a evita angajarea unei persoane fie excesiv de labilă, fie periculos de lipsită de empatie și inteligență emoțională…

Data articol: noiembrie 13, 2013

Sunt un om; restul sunt detalii: de 15 ani învăţ să fiu un HR bun, de 16 ani învăţ să fiu o mamă bună, de 45 de ani învăţ tot ce pot învăţa şi sper să nu ma opresc încă 45 de ani de acum înainte! Am urmat tradiţia familiei, devenind biolog; la un moment dat, am realizat că drumul meu profesional trebuie să fie altul şi am pornit în căutarea lui; din fericire, se pare că l-am găsit.

Vezi profilul Linkedin

Newsletter-ul Portal HR

100% fără spam