Silviu Hotăran, executivul de profesie antreprenor

A fost unul dintre cei mai longevivi executivi români de după Revoluţia din 1989. A condus Microsoft România vreme de 12 ani, până în toamna lui 2008. Câteva luni mai târziu, la începutul crizei şi la debutul anului 2009, făcea primii paşi în antreprenoriat. Avea 54 de ani. A înfiinţat o firmă de training, afiliată unei reţele internaţionale, dar, deşi alege să spună despre sine că se consideră un antreprenor în educaţie, nu se simte încă un antreprenor complet.

 Cum arată parcursul tău profesional de până acum?

Aş putea să împart parcursul meu profesional de până acum în trei perioade. Prima perioadă a început imediat după terminarea facultăţii, când m-am angajat la Institutul pentru Tehnică de Calcul, unde am lucrat timp de 11 ani. Când am început să lucrez la institut, eram 99% convins că de acolo voi ieşi la pensie. La momentul acela, viziunea mea era să ajung cercetător ştiinţific principal, de gradul unu, dacă se putea. Fâcând o parelelă, eu cred că viziunile, fie că sunt conştiente, fie că sunt la nivelul subconştientului, sunt cele care ne determină comportamentul.

Apoi a urmat a doua etapă a carierei, între 1991 şi 2008, una strict legată de business. Din 1991 până în 1996 am fost director general la Ciel România, iar din 1996 până în 2008, director general la Microsoft România. În 1996, Ciel era o firmă foarte cunoscută în România, dar şi eu colegii mei doream să o ducem la nivelul următor, pe fondul adoptării legii privind drepturile de autor. Am primit însă un telefon de la Munchen şi am fost întrebat dacă doresc să iau parte la procesul de recrutare pentru postul de director general al Microsoft România. Nu am acceptat imediat, ci am cerut un timp de gândire de trei zile. După acele trei zile am acceptat să intru în procesul de selecţie, fără să-mi fac iluzia că o să ajung la Microsoft. Îmi doream să rămân la Ciel, dar pentru că toţi cei de la Ciel ne aflam în faza în care treceam de la sistemul de operare MS-DOS la Windows, m-am gândit că aş putea să-i cunosc mai bine pe oamenii cu care aş fi putut stabili un parteneriat de business pe viitor. Sunt adeptul ideii că este mai bine să faci un lucru şi să nu-ţi iasă, decât să regreţi mai târziu că nu l-ai făcut. Au urmat mai multe interviuri, la Bucureşti, Munchen şi Paris. A fost un proces care a durat aproape două luni.

Despre perioada pe care am petrecut-o la Microsoft îmi place să spun că  am avut un singur „job title”, dar foarte multe fişe de post. Pentru trei ani am fost şi general manager pentru regiunea Europei de Sud-Est.

Cea de-a treia etapă din cariera mea a debutat la 1 ianuarie 2009, când am început oficial activitatea la firma pe care o conduc acum.

Când l-ai cunoscut pe Bill Gates?

În 1996, chiar înainte să fiu angajat. După ce am aflat că urmează să lucrez la Microsoft România, am fost invitat la evenimentul lor care se ţine anual, atunci în Montreal. Acolo l-am văzut pentru prima oară iar apoi l-am întâlnit cu regularitate, la diverse evenimente. Bill Gates este un om respectat, introvertit, competent, un tip care vrea să înveţe şi care ascultă pe oricine are ceva relevant de spus. Tot timpul învaţă.

Ce te-a determinat să treci de la statutul de CEO într-o corporaţie, la cel de antreprenor?

Sămânţa schimbării de carieră a apărut în momentul în care am fost numit director regional. Prima întrebarea pe care mi-am pus-o atunci a fost „care este valoarea mea adăugată?”. Aceasta este o întrebare pe care ar trebui să ne-o punem din când în când.

După numirea mea ca director regional, am luat decizia să mă ocup mai mult de oamenii din ţările de care răspundeam şi mai puţin de cifre. Ca urmare a acestei decizii, mi-am construit nişte relaţii foarte solide, ceea ce, în mod normal, nu se întâmplă când ocupi o poziţie de director regional.

În 2006, un fost coleg de-al meu din echipa de management a Microsoft responsabilă de Europa de Est a venit în Bucureşti, împreună cu soţia sa. Ei lucrau pentru Gustav Kaser, o companie internaţională de training. Eu luasem contact cu această companie încă din 1998 – 1999, când am participat la un proiect pilot de formare, care a durat aproape un an, şi care mi-a schimbat viaţa în mod radical.

Fostul meu coleg din Microsoft, cu care m-am întâlnit la Bucureşti, m-a întrebat, la momentul acela, de cât timp sunt în companie şi cât am de gând să mai stau. Mi-a fost clar că el şi soţia lui au venit în România pentru a mă convinge să mă alătur Gustav Kaser. Şi nu a fost greu să mă convingă pentru că şi eu mă gândeam ca, la un moment dat, să fac ceva şi pentru mine. Nu doar pentru alţii.

Înţelegerea cu fostul meu coleg a fost să mă alătur reţelei în 2007, după încheierea anul fiscal la Microsoft, când mi se termina mandatul de director regional.

Dar nu s-a întâmplat aşa cum am stabilit pentru că în 2007 a venit Bill Gates în România şi a trebuit să mă ocup de toate pregătirile pentru vizita lui. Aşa că mi-am reluat poziţia de director general al Microsoft România. A fost puţin ciudat să revin pe această funcţie, după ce fusesem director regional.

Cum ai făcut trecerea de la corporaţie la antreprenoriat? Şi, cum ai perceput-o?

Sincer, mi-a fost frică. Nu când am luat hotărârea şi nici la începutul lui 2008, momentul în care i-am spus şefului meu că vreau să plec, ci cu 2-3 săptămâni de a pleca efectiv. Am început să mă întreb ce o să fac când nu o să mai vin la birou şi nu o să-i mai întâlnesc pe colegii mei. Însă tranziţia a fost mult mai uşoară decât mă aşteptam, pentru că dacă faci ceea ce ţi-ai propus, descoperi lucruri frumoase.

Între plecarea de la Microsoft şi startul propriei afaceri au trecut câteva luni. Ce ai făcut în perioada respectivă?

Mi-am vizitat foştii colegi destul de des. Însă, mai important, mi-am încărcat bateriile pentru ceea ce avea să urmeze. Una dintre sursele mele de energie pentru încărcarea bateriilor a fost o întrebare pe care mi-a adresat-o primul meu trainer de la Gustav Kaser: „why am I enjoying myself?”

Ce au spus apropiaţii când le-ai spus că vrei să pleci din Microsoft?

Familia a fost cea care m-a susţinut în totalitate, pentru că ea a fost cea care a suferit când eu, ani de zile, am sărit dintr-un avion în altul. Faptul că am vrut să petrec mai mult timp alături de cei dragi a contat în pasul pe care l-am făcut la acel moment în cariera mea. De asemenea, în schimbarea mea de carieră a mai contat şi faptul că m-am gândit la perspectiva mea în cadrul Microsoft. Cred că un job la headquarter era următorul pas firesc. Însă la Microsoft circula vorba că nu există un job mai bun decât cel de general manager. Şi, atunci, pentru ce să accept un alt post?

Cum a fost să începi un business în criză?

Dacă ştiam că o să izbucnească o criză, probabil că mă gândeam mult mai bine dacă să fac o schimbare sau nu. Însă, uitându-mă în spate, cred că am făcut foarte bine pentru că am luat decizia pe care am luat-o. Pentru mine a fost în regulă, pentru că am putut să fac exact ceea ce îmi place.

Ţi-ar fi plăcut să ocupi un post de CEO între 2009 şi 2013, pe timp de criză?

Bună întrebare. Poate că aş fi tentat să spun că nu, dar nu poţi să ştii până nu trăieşti lucrurile cu adevărat. Mi s-au făcut câteva propuneri de a ocupa un post de CEO, dar le-am refuzat, pentru că îmi place mult prea mult ceea ce fac în prezent.

Iei în calcul varianta să te întorci într-o corporaţie?

Niciodată să nu spui niciodată. Dar, acum, nu am un plan în acest sens.

Ce anume faci în prezent?

Fac diverse proiecte sau „antrenamente”, care durează minimum şase luni, pentru diverşi clienţi, mare parte din ei activând în IT. În cadrul acestor proiecte mă antrenez atât cu echipele cu care lucrez, cât şi cu fiecare membru în parte. Sunt antrenamente în management, leadership, vânzări, comunicare sau care contribuie la dezvoltarea echipei. Nu sunt un profesor, ci mai degrabă un facilitator sau un navigator.

De ce ai luat decizia de a te afilia unei reţele internaţionale, aşa cum este Gustav Kaser?

Pentru că pot să învăţ foarte multe lucruri noi şi pentru că este altceva când poţi să împărtăşeşti diverse experienţe cu oameni care fac acelaşi lucru ca tine.

Având în vedere experienţa pe care o ai, cum vezi diferenţele dintre un manager de top şi un antreprenor?

Cred că depinde de fiecare cum percepe lucrurile. În cazul meu, anii pe care i-am petrecut la Microsoft mi-au oferit ocazia să învăţ o mulţime de lucruri, de la cum să structurez, până cum să planific. Acum, ca antreprenor, am privilegiul să fac doar ceea ce îmi place. Într-o corporaţie, pe măsură ce organizaţia se dezvoltă, şi regulile pe care trebuie să le respecţi devin din ce în ce mai multe.

Îmi poţi da un exemplu de greşeală pe care ai făcut-o ca manager?

Eu sunt un temperament vulcanic şi, în perioada în care lucram pentru Ciel, credeam că în numele dreptăţii poţi să spui orice şi oricui. Şi nu este chiar aşa. Mai mult, eram şi un maestru în arta îngrijorărilor. Tot timpul exageram şi eram adeptul scenarilor de tipul„what if?”. Construiam scenarii catastrofice, exagerându-le consecinţele. Mi-am dat seama însă că scenariile nu se întâmplă, de regulă, aşa cum ţi le imaginezi tu. Am învăţat să mă adaptez necunoscutului. La vremea respectivă, necunoscutul era după colţ, astăzi stă cu noi la masă. Am învăţat să văd o oportunitate într-o problemă, iar asta se poate educa.

Ce sfaturi le-ai da unor tineri care vor să devină antreprenori?

Unui tânăr care îşi doreşte să devină antreprenor i-aş pune următoarea întrebare: „care sunt stâlpii tăi de încredere?”. Şi aş dori să văd alături de cine vrea să pornească în demersul său. Pentru că este foarte greu să reuşeşti de unul singur. Din păcate, sistemul educaţional din România promovează şi recompensează performanţa individuală. Noi nu învăţăm că succesul se obţine alături de ceilalţi. Când începi să faci un lucru, orice ai face, o să apară probleme. Cu cine le discuţi?

Ce planuri ai?

Pe termen mediu îmi doresc să formez o echipă de 4-5 oameni în firma pe care am înfiinţat-o. Nu îmi angajaţi ci, mai degrabă,  parteneri.

Ce pasiuni ai?

Educaţia este cea care mă pasionează cel mai mult. Un alt lucru care mă pasionează este cititul. Citesc foarte mult şi îmi place la nebunie.