Voinţa, bat-o vina!

Nu ştiu dacă v-aţi gândit vreodată ce ne determină să reuşim să facem ce ne propunem… De parcă nu am fi tot noi cei care, în alte situaţii,  doar spunem chestii şi nu le mai facem…  Ce facem bine când e… bine?  Pentru că totul începe cu ceea ce îţi propui să faci , adică mai pretenţios numit cu un obiectiv, aş zice să trecem în revistă ce ne ajută în îndeplinirea lui, a obiectivului.

Şi aş începe cu … voinţa (îmi place să îi spun “muşchiul lui trebuie”). Ea este facută responsabilă de neîndeplinirea multor lucruri. E implicată mai ales în procesele în care plăcerea cam lipseşte… Altfel spus: când nu-i plăcere e voinţă.  Mersul la sală, producerea rapoartelor (în top probabil le găsim pe cele complicate, în excel), trezitul dimineaţa – toate sunt exemple grăitoare de situaţii în care te bazezi pe ea. E important să inţelegi că un balans corect între plăcere şi voinţă în decursul unei zile (al unui an, al unei vieţi), te poate ajuta să te bazezi, atunci când ai nevoie, pe “muşchiul lui trebuie” . Există un principiu simplu: ce-mi place simt că fac fără efort, în ce nu-mi place investesc voinţă.  Deci, într-o zi in care am multe lucruri de făcut (şi nu neapărat plăcute), ceea ce face ca voinţa să fie importantă, e bine pentru mine să mă premiez cu o activitate care îmi aduce bucurie (vezi plăcere).  Dacă o programez, gândul la ea mă poate ajuta şi peste zi. In plus, dacă fac asta conştient, am mai mari şanse să fie mai benefic decât prea multă ingheţată sau bere… 🙂

Apoi, să menţionăm dimensiunea obiectivului…  Ce-i mult nu-i totdeauna bun. Un obiectiv prea complicat are nevoie de o împărţire în obiective mai mici şi realiste. Altminteri, e ca şi cum ai locui la Peleş în castel şi te-ai trezi de dimineaţa cu gândul să faci curat în toate camerele. Îndată ce iţi imaginezi cât mult înseamnă asta, iţi pui pătura’n cap şi adormi la loc. Deci, daca astăzi nu vorbeşti – să zicem – engleza –  deloc , nu iţi propune să vorbeşti perfect peste o lună. Nu numai ca nu e realist dar, şi mai mult, descurajează şi nu iţi mai permiţi să te şi bucuri de progresele făcute. Și fără bucurie e doar voinţă pură.