Gamification prin peer learning
Scriu articolul acesta dintr-o cameră de hotel după ce tocmai am terminat de citit 130 de pagini din a șaptea carte pe anul ăsta. Dacă reușesc să mențin ritmul, câștig un pariu și scap de un task tare anevoios, pe care va trebui să îl preia prietenul care m-a provocat. Acum vreun an probabil aș fi căutat programe în limba engleză la TV.
Este, poate dintotdeauna, provocarea oamenilor de HR/L&D să crească nivelul de angajament al oamenilor în programele de învățare. Ca o posibilă soluție, a apărut recent conceptul de gamification: aplicarea mecanicilor și elementelor de game design în context non-joc.
Aplicat pe programe de dezvoltare, gamification se traduce, de exemplu, în platforme de învățare online care acordă puncte în funcție de cum rezolvă participanții provocările sau programe de tip ”treasure hunt”. Eu însămi am construit programul de HiPo din organizație sub forma unui puzzle pe care trebuia să îl descoperim cu fiecare experiență. Aplicat bine, gamification chiar poate aduce claritate și o creștere a nivelului de implicare.
Există, însă, și metode mai puțin laborioase de a integra o formă de joacă în învățare, lăsând responsabilitatea creării jocului în seama participantului: peer learning.
Prin peer learning fiecare persoană primește un coleg-pereche. Cei doi vor avea obiectivul să se susțină reciproc menținând ritmul de învățare, chiar și dacă obiectivele lor sunt diferite. Ei au posibilitatea să își personalizeze interacțiunile și să decidă ce li se potrivește cel mai bine: își pot lansa provocări, își pot acorda premii, își pot trimite remindere, pot pune pariuri sau seta mize pentru cazurile când unul dintre cei doi nu s-a ținut de treabă.
Ultima oară când am ”colecționat” 3 săptămâni fără a citi minim 150 de pagini a trebuit să îi cumpăr amicului meu o carte foarte scumpă. Data viitoare va trebui să îi repar bicicleta. Și cu siguranță că voi sta cu ochii pe el să văd dacă el citește pentru că e în interesul meu să îi deleg curățenia balconului.
Avantajele peer learning-ului sunt, în primul rând de economie de cost și, în al doilea rând, legate de potențialul de personalizare. Un principiu de bază în gamification este acela că implicarea trebuie să fie voluntară – nimeni nu se distrează când e obligat să joace ceva. Prin urmare, jocul trebuie gândit ca să acomodeze stilurile și preferințele diverselor categorii de jucători, astfel încât să le placă să se implice activ. Peer learning-ul e personal și cât se poate de personalizat pentru că cei doi vor crea ei înșiși un joc care să îi țină prinși.
Cu puțin ajutor pentru a crea un cadru care să acomodeze formarea și menținerea relațiilor, putem cultiva spiritul unei culturi a învățării și, mai ales, a autonomiei în învățare. Doi câte doi.
Mă întorc să mai citesc 20 de pagini și sper că sunteți deja cu mâna pe telefon căutând un prieten pe care să-l provocați la o miză pe învățat!
Newsletter-ul Portal HR
100% fără spam