In ochiul uraganului

Cam asa descrie prof. Herminia Ibarra momentele de schimbare a carierei in cartea sa “Working Identities”. Si ii dau dreptate, nu esti inca nici departe de ceea ce ai fost, nici prea aproape de ceea ce ai putea deveni. In plus, ceea ce ai putea deveni poate lua in etapa asta foarte multe forme la care pana acum nu te-ai gandit.

Cu siguranta o stare similara este cea de la inceputul carierei, insa atunci sunt mai multe sanse sa intervina si alte considerente practice care sa primeze in fata celor care tin de valori si principii de viata. Ai nevoie de experienta, de un job, de un salariu care sa iti asigure traiul pe cont propriu, de un mediu din care sa poti absorbi cat mai multe. Aparent e mai simplu, cel putin obiectivele par mai clare. Varianta deja clasica de dezvoltare a carieri, tip Planifica-si-Implementeaza, s-ar putea dovedi viabila. Iti stabilesti un obiectiv si incepi implementarea acestuia.

Dar ce te faci atunci cand ai lasat in urma demonstratia ca poti, ai acumulat experienta, ai ajuns sa inveti suficient de multe incat sa iti dai seama cat mai ai de invatat, ai inceput sa realizezi ca asteptarile care au stat la baza deciziilor tale de pana acum s-ar putea sa nu fi fost tocmai ale tale, simti ca nu mai sufla vantul la pupa asa de puternic cum sufla candva si n-ai vrea sa pierzi senzatia si nici energia pe care ti-o dadea?

O varianta este sa intri cu pasi timizi pe calea descoperirii unui nou individ. Intamplator chiar tu esti acela. Acela care? Cum te definesti acum? Ce iti place? Ce nu-ti place? Care este identitatea acestui individ nou aparut in lumina reflectoarelor?

O adevarata tranzitie de cariera inseamna de fapt o cale catre o noua identitate.  Cale care trece printr-o perioada de “gestatie”, o perioada provizorie in care ai o identitate “tentativa”, cand multe alte identitati sunt posibile si nici una nu este evidenta.  Cum foarte frumos este descrisa aceasta etapa in carte “To be in transit is to be in the process of leaving one thing, without having fully left it, and at the same time entering something else, without being fully a part of it.”

Doar ca perspectiva asta este infricosatoare,  pe cat de tentanta, pe atat de generatoare de ganduri negre.  Pentru ca presupune sa te indoiesti de tine, sa te intrebi, sa cauti, sa incerci diverse tipuri de activitati care ti-ar face placere si sa iti bazezi deciziile pe concluziile pe care le aduce aceasta explorare. Ca un pas care se asterne dupa celalalt, nu stii la primul inca cum va arata al 4-lea.  Si e bine sa fie asa, pentru ca doar intr-un asemenea context de explorare poti cu adevarat descoperi cine sta ascuns sub mastile atent lucrate.

Iar procesul acesta nu dureaza doar 3-6 luni, poate dura ani in care te confrunti cu marile intrebari legate de identitate: cine sunt, cine credeam ca ar trebui sa fiu, cine am sperat ca voi deveni, ce risc sa pierd in procesul acestei deveniri. Povestile reale expuse in “Working Identities” pot da cateva idei, dar mai ales arata modurile atat de diferite in care altii au reusit sa treaca peste o asemenea tranzitie majora, tip Testeaza-si-Invata.

“Making a career change is not simply about picking up new technical skills and repackaging one’s image and resume. It is also about finding people we want to emulate and places where we want to belong.”

Iata inca un motiv pentru care exista o legatura atat de stransa intre psihicul nostru si succesul unui asemenea demers.  Si de ce Seth Godin zice si el foarte bine in “The Dip” despre efortul sustinut.   Poate fi mai rau pina cand va fi mult mai bine:-)

O idee care pare insa sa razbata este greutatea de a suporta regretul de a nu incerca, care apare la toti cei care au participat la studiul de la care a pornit aceasta carte.

“Working identity stands as both a noun and a verb: a set of self – conceptions in transition that people work and rework like “working drafts” for whom they might become.”

Articol preluat de pe CareerAdvisor.