Bogdan Iordache: „România, ca potențial uman, stă foarte bine!”

Dacă l-ai vedea pe stradă pe Bogdan Iordache fără să-l cunoști, ai zice că e un student american în ultimul an, rătăcit prin București, sosit aici pentru a participa la o conferință de tehnologie. Să zicem, întâmplător, How to Web! Probabil că evenimentele la care participă des, în străinătate, și care îl inspiră atât de mult, după cum mi-a povestit el însuși, îi dau acea aură de tânăr pasionat de ceea ce face – pe care unii dintre români, din păcate, au pierdut-o.

Despre această neîncredere și cât de creativi sunt românii, despre antreprenoriat și cum se construiește un business de succes am vorbit cu Bogdan Iordache. Cel care, la doar 32 de ani, a construit – între multe altele –cel mai important eveniment din lumea tehnologiei și afacerilor web din România, How to Web.

Cum a început drumul tău în carieră?

Am venit în București, în 1998, ca student la Facultatea de Automatică și Calculatoare. Facultatea era destul de diferită față de ceea ce mă așteptam, făceam foarte multă matematică și fizică, iar eu nu învățasem decât informatică, tot liceul, și din cauza asta nu eram foarte bun la facultate! În primii ani am și lucrat. Am avut diferite joburi, primul a fost cel de vânzător de bilete la TeleEurobingo, la stația de metrou Izvor! După care m-am angajat în zona de IT, am lucrat doi ani și, în anul al patrulea, facultatea a devenit, brusc, mai interesantă, și m-am concentrat pe studii. Am făcut, în paralel cu anul al cincilea de facultate, un Master la distanță, între 2002 și 2003, la Université Lumière din Lyon, iar după anul al cincilea am plecat, cu o bursă, în Franța, pentru un an. Unde a fost totul foarte frumos, dar îmi doream să fac ceva pe cont propriu și acolo părea destul de puțin probabil, așa că, în 2004, m-am întors în România.

De ce era puțin probabil acolo?

Mi s-a părut că drumul până la a reuși să deschizi ceva care să funcționeze este destul de lung și ar fi început prin a mă angaja și a petrece câțiva ani lucrând în diferite firme. În România era altfel, pentru că, deși era o piață mult mai mică, erau mai multe oportunități. M-am întors și m-am apucat de mai multe chestii, simultan. Inițial, am făcut o firmă de e-learning.

Câți ani aveai când ai făcut firma de e-learning?

24 de ani. Firma de e-learning am făcut-o cu o asociată, care avea – și are, în continuare, o firmă de training  – și eram în situația în care niciunul dintre noi nu știa mai nimic despre business-ul ăsta, a fost foarte dificil la început. Pentru că am plecat mai degrabă de la o cerere potențială a pieței, nu de la o problemă anume sau de la un set inițial de contracte. Și cred că asta a fost o lecție învățată ulterior, pentru că poți să ai idei bune care, într-adevăr, nu există pe o piață, însă uneori se întâmplă să existe și un motiv pentru care ele nu sunt pe piață! Am “reușit” să închid firma cu ”succes” într-un an, din cauză că nu exista o piață pentru e-learning în zona corporate, care ne interesa pe noi. În paralel, am dat drumul proiectului Stagii pe bune, care face stagii exclusiv în IT&C și care a devenit, în timp, cel mai mare program de stagiatură din România. După care, în 2008, a început Conectoo, o firmă care se ocupă de e-marketing și datorită căreia, cumva, am ajuns să merg la evenimente internaționale.

Conectoo a fost ideea ta?

Da, e o platformă de e-marketing, pentru cei care fac marketing prin e-mail. Conectoo era un proiect latent. Dezvoltasem o primă versiune cu un an înainte, și am observat că cea mai mare problemă care exista, în general, în e-mail marketing, nu era softul, ci mentenanța sistemului. Și atunci am zis: OK, în loc să vând licențe, hai să vând abonamente lunare! În care e inclusă, automat, și mentenanța platformei. Și am pornit Conectoo.

Cum s-a dezvoltat Conectoo pe parcurs?

S-a dezvoltat foarte bine la început, dar era totul foarte tehnic, nu știam foarte bine partea de business development. Și am început să mă gândesc cum se dezvoltă, de fapt, o afacere. Am participat la câteva evenimente în România, unde, însă, nu se discutau exact lucrurile care mă interesau, și am mers și la conferințe în afară. Cea mai spectaculoasă dintre ele a fost, de departe, LeWeb. Acolo a fost uluitor, într-adevăr, erau persoane care vorbeau despre afaceri de miliarde, pe care chiar le făcuseră ei și erau foarte mulți antreprenori în web. LeWeb era, pe vremea aceea, un eveniment de 1500 de oameni, iar acum a ajuns la 3000, e cea mai mare conferință de web a Europei. Mi-a plăcut atât de mult energia și deschiderea pe care am văzut-o la oamenii aceia încât, când m-am întors în România, m-am gândit: ce aș putea să fac în direcția asta, a sprijinirii antreprenorilor, conectării oamenilor de aici cu cunoștințele și banii de dincolo? Am venit de acolo foarte inspirat. În momentul în care ești expus la nivelul ăsta de informație, se schimbă felul în care înțelegi lucrurile. Și așa a apărut pe listă conferința How to Web.

“How to Web a avut o evoluție foarte rapidă”

E suficient să spunem că de la prima ediție internațională, din 2010, la care au fost aproximativ 400 de oameni, evenimentul a ajuns, în doi ani, la aproape 1000 de persoane. How to Web este, deja, un brand prestigios în domeniul inovatorilor în tehnologie, antreprenorilor web, dezvoltatorilor de produse în zona web, companiilor de outsourcing interesate de inovație, investitorilor și tuturor celor interesați de tehnologie și web.

Deci toate ideile pentru How to Web ți-au venit în urma participării la LeWeb?

Nu chiar, pentru că LeWeb, în sine, este un eveniment care se adresează unei piețe diferite față de cea căreia i se adresează How to Web. LeWeb este un eveniment pentru o piață care are un anumit nivel de dezvoltare și crește în continuare, tratează problemele la un nivel global, uneori abstract, pe când Hot to Web se adresează oamenilor care creează inovație –  antreprenori sau dezvoltatori de produse într-o firmă, în spațiul Sud-Est European. Prin urmare, structura How to Web este unică între toate celelate conferințe majore din Europa. How to acela din nume nu este întâmplător. Chiar încercăm să aducem cât mai multe informații despre cum să dezvoltăm un produs, tehnologia din spate sau cum să faci un plan de business developement bun.

Când a fost primul How to Web?

Am avut o mică ediție, pe care o denumim intern Ediția 0.5, în 2009, a fost un eveniment mai degrabă demo, de o zi, care s-a întâmplat în Facultatea de Automatică și Calculatoare, doar cu speakeri români. În 2010 am început să lucrăm la How to Web – varianta internațională. A fost în 2010, 2011 și urmează în 2012.

Cum vezi evoluția How to Web de la prima ediție și până la cea pe care o pregătiți?

Foarte rapidă. Prima ediție internațională, cea din 2010, a avut cam 400-450 de oameni, anul trecut au fost 700 de oameni și anul acesta o să ne apropiem de 1000.

E profitabil?

Până acum l-am ținut oarecum pe break-even, sperăm ca de anul acesta să devină profitabil. Ca să fie profitabil, ar trebui să creștem mult prețul biletului. LeWeb are un bilet de 2500 de euro plus TVA, pentru trei zile. Avem speakeri care merg la LeWeb sau la The Next Web și bilete de zece ori mai ieftine. Nu sunt speakeri la același nivel, dar nu sunt nici foarte departe.

„Dacă îți este frică de eșec, nu ai ce să cauți în antreprenoriat!”

Bogdan Iordache nu se ferește de noțiuni precum riscul, teama sau eșecul. Fac parte din vocabularul lui și crede că, în doze moderate, chiar fac bine! Cum? Foarte simplu: Bogdan știe că s-a demonstrat statistic faptul că antreprenorul mediu de succes are în jur de 40 de ani și trei businessuri eșuate la activ! Nu numai în România, ci pretutindeni.

E greu să fii antreprenor în România?

Nu cred că e mai greu să fii antreprenor în România decât în orice alt colț de lume. Diferența este în oportunități. Sunt plusuri și minusuri peste tot. Sigur că sunt lucruri care pot fi îmbunătățite în România. Dar cred că cea mai mare problemă legată de zona antreprenorială sunt educația și cultura. Să fii antreprenor înseamnă automat să fii capabil să riști și să eșuezi. Dacă îți este frică de eșec, nu ai ce să cauți în domeniul ăsta!

Crezi că trebuie să fii croit într-un anumit fel, să ai niște calități anume, ca să devii antreprenor?

Nu, nu cred că este nimic genetic, este o chestiune care ține foarte mult de educație. Dacă cei din jurul tău sunt persoane care acceptă riscul și știu să gestioneze riscul – care, cu măsură, este bun – atunci ai mai multe șanse.

Cei din jurul tău, adică…

Familia, părinții. În momentul în care înțeleg ce înseamnă riscul și știu să îl gestioneze și înțeleg că a eșua nu este capătul lumii – este un prim mare pas, un mare avantaj la start.

În cazul tău așa a fost? Ai avut susținerea familiei?

Da, în bună măsură. Părinții mei au avut, și ei, experiența lor antreprenorială, au fost fost mai deschiși și m-au ajutat. Este obligatoriu să știi că poți să riști și să știi că poți să și greșești. Este absolut normal. Citesc de multe ori în media articole despre tineri antreprenori de douăzeci și ceva de ani, care au reușit în prima chestie pe care au făcut-o și au avut niște rezultate extraordinare. Dar dacă ne uităm pe statistici, media nu e asta! Antreprenorul mediu de succes are în jur de 40 de ani și trei businessuri eșuate la activ! Peste tot. Ăsta este modelul de antreprenor uzual, care are cele mai mari șanse de succes. Nu un puști de douăzeci de ani. Așa e normal să se întâmple lucrurile.

Ce ai sfătui pe cineva, trecut de 30 de ani, care e angajat, dar vrea să devină antreprenor?

L-aș întreba de ce vrea să se apuce de antreprenoriat. Văd oameni care vor să facă asta din motive care mi se par un pic nepotrivite. Sunt oameni care vor să se apuce de antreprenoriat pentru că vor mai mulți bani, pentru că se gândesc: „voi fi propriul meu stăpân și pot să am o viață mai ușoară” sau pentru că, la un moment dat, devine un fel de clișeu social pentru succes. Dar toate astea nu sunt de ajuns, dacă nu îți place foarte mult. Antreprenoriatul e o chestie dificilă, și trebuie să fii foarte conștient de lucrul ăsta. Vei lucra aproape continuu, pentru că munca devine un stil de viață. Vei începe ceva în care foarte puțini au încredere. Nu se câștigă bani imediat și asta aduce niște riscuri. Cred că trebuie să îți placă foarte mult ceea ce faci.

Planuri (multe) de viitor

Lista cu planuri pentru viitorul apropiat sau îndepărtat a lui Bogdan Iordache s-ar întinde, probabil, într-o agendă întreagă. Cu modestia care îl caracterizează, mi-a înșirat ideile despre cum vede viitorul How to Web, proiectele care decurg de aici și ce aduce nou conferința de anul acesta. Unde mai încape timp pentru viața personală? – mă întrebam, în timp ce îmi povestea despre acceleratoare de afaceri web, hub-uri de tehnologie, mentorat sau speakeri valoroși. Încape. E obligatoriu să ai și viață personală pentru că, pe termen lung, nu reușești să faci mare lucru dacă ești complet absorbit de muncă, spune Bogdan.

Ce planuri de viitor ai, pe termen scurt?

Acum o săptămână am dat drumul planului unui proiect care vizează crearea unui hub – unui co-working space, strict pentru tehnologie, în București. Vom avea un spațiu fizic, unde antreprenorii care sunt la început vin să lucreze, să se întâlnească cu alți oameni, care lucrează în același domeniu, și pot să învețe lucruri noi. Pentru mine, toată experiența asta, a descoperirii comunităților de tehnologie din afară, a evenimentelor care se întâmplă în jurul lor, a fost extraordinară. Am învățat, am aflat foarte multe lucruri, am cunoscut mulți oameni și cred că acest hub, în care oamenii se pot întâlni și pot interacționa, îi poate ajuta să se dezvolte profesional.

Dar pe termen lung?

Avem în plan să dezvoltăm zona de educație din jurul How to Web și să vedem în ce măsură putem să internaționalizăm proiectul.

Ești un om foarte ocupat. Îți mai rămâne timp pentru tine?

Da. Trebuie. Dacă nu ai o viață echilibrată, e foarte greu să muncești bine. O viață echilibrată nu înseamnă să lucrezi de la 9 la 17 sau să nu lucrezi în weekenduri. Fiecare are echilibrul lui. Trebuie să fii conștient de el și să ți-l respecți. E obligatoriu să ai și viață personală pentru că, pe termen lung, nu reușești să faci mare lucru dacă ești complet absorbit de muncă.

Când va fi următorul How to Web?

Următorul How to Web va fi pe 7-8 noiembrie 2012, la Crystal Palace Ballrooms. Va fi probabil cel mai dens eveniment de până acum, ca și program. Anul trecut am avut un număr de vorbitori destul de mare, anul acesta nu vrem să mai creștem numărul de vorbitori, vrem în schimb să lucrăm mult mai mult la felul în care lucrurile sunt organizate în jurul vorbitorilor. How to Web 2012 își propune să reunească peste 800 de participanți și zeci de prezentatori internaționali din peste 15 țări.

Fiindcă am vorbit despre antreprenoriat, pot să mai spun că s-au întâmplat foarte multe lucruri în zona de tehnologie în România și, în general, în lume. Una dintre cele mai importante chestii în momentul ăsta este faptul că avem în Europa în jur de 60 de acceleratoare de afaceri web. Adică un fel de programe de training care durează între 3-6-9 luni, în care primești o investiție minimală, cât să îți dezvolți proiectul mai departe, primești suport pentru training, pentru mentorat și, la final, ești pus în fața unor investitori. Care sunt interesați, mai mult sau mai puțin, de ce ai făcut tu, sau cei din promoția ta de la un accelerator. Anul acesta vom avea la How to Web și reprezentanți de la 12 acceleratoare, dintre cele mai importante din lume, care vin la București pentru a cunoaște echipe de antreprenori și a se prezenta lor.

Aș vrea să mai punctez ceva, faptul că România, ca potențial uman, stă foarte bine. Avem foarte mulți oameni creativi, educați, care pot să dezvolte multe proiecte interesante pentru zona de tehnologie. Ceea ce nu avem este experiență, nu avem întotdeauna metodă pentru a lucra eficient și a ajunge la rezultate și, uneori, nu prea avem încredere în noi. Și astea sunt lucrurile pe care încearcă să le atace How to Web în fiecare an. Să încercăm să aducem cunoștințe de afară, metodologie despre cum se dezvoltă lucrurile și, în final, să aducem laolaltă oameni de succes din web-ul mondial, împreună cu antreprenori sau manageri români, să le dăm încrederea că și ei pot urma același drum.