Cine are nevoie de generatia noua?

Daniel ne-a intrebat:

In perioada actuala a crescut numarul de internshipuri si joburi entry-level. In ce masura se justifica investitia in generatia noua de pe piata muncii?

Noi ii raspundem:

Senzatia noastra este ca intrebarea ta este consecinta unei nemultumiri legate de „calitatea” generatiei noi de pe piata muncii si raspunsul nostru este elaborat pornind de la aceasta premiza.

Este adevarat ca multi angajatori se plang in ultima vreme de nivelul aplicatiilor pe cate le primesc, de lipsa de seriozitate si de deficientele la nivel motivational si relational ale candidatilor activi in clipa de fata in piata. Daca ne gandim ca generatia tanara constituie probabil un procent majoritar din aceasta masa de cautatori activi, putem gasi si explicatia ingrijorarii tale referitoare la justificarea „investitiei„.

Nu suntem nici primii si nici ultimii care tind sa aiba o viziune mai mult sau mai putin apocaliptica despre „noua generatie„. Daca parintii nostri ar fi fost intrebati la vremea copilariei noastre despre valoarea „noii generatii” de atunci, probabil ca parerile ar fi fost dubios de asemanatoare cu cele pe care le avem despre „noua generatie” de acum. Nimic nu mai e cum a fost, nici scoala, nici educatia, nici cei 7 ani de acasa, nici bunul simt, nici responsabilitatea. Si enumerarea poate continua.

Dar tocmai in virtutea modelului repetitiv despre care vorbeam mai sus, credem ca viziunea negativista nu se sustine pe termen lung. Un proverb chinez spune: „If you want happiness for a lifetime, help the next generation„. Si in universul comercial, organizatiile nu isi pot permite sa ignore importanta critica a generatiilor noi, un motiv in plus pentru care, credem noi, nu vor fi niciodata suficiente proiecte de internship si suficiente joburi de entry-level.

Cresterea si dezvoltarea talentelor in interiorul organizatiei este una din competentele cheie pentru secolul 21, provocarea abordarii „noii generatii” fiind din acest punct de vedere unul din contextele in care ea este cea mai vizibila.

Adesea, generalizarile pacatuiesc prin uniformizare. Desi ne este mai usor sa retinem negativul si inconsecventa/lipsa de consistenta, asta nu inseamna ca trasaturile pozitive nu exista si ca nu pot fi cultivate cu atentie si eforturi adecvate. Noua generatie este un produs cultural, social si educational si, daca privim lucrurile din acest punct de vedere, responsabilitatea pentru calitatea ei nu este ceva de la care sa ne sustragem.

Se mai justifica investitia in noua generatie? Da, fara indoiala. Desi poate sa sune a loc comun, ei detin cheia evolutiei, fie ca ne place, fie ca nu. Daca ar fi sa ne imaginam situatia rasturnata, in care companiile, in virtutea unor dezamagiri punctuale in relatia cu reprezentanti din noua generatie, ar renunta sa mai creeze joburi de entry level si programe de internship, consecintele ar fi abia atunci dezastruoase. Una dintre ele, cresterea mediei de varsta in organizatii, ar trebui privita nu doar dintr-un punct de vedere numeric, ci macar prin prisma impactului asupra fortei inovatoare si abordarii creative, efortului lucrativ si spiritului proaspat din organizatie pe care aceasta le poate avea.