Concediati pentru continutul postat in online

Dezbaterile privind confidenţialitatea şi respectul faţă de intimitatea conţinutului postat în mediile virtuale, personale, oscilează între libertatea de exprimare, etică şi protejarea imaginii altora. Când vine vorba de relaţia angajat-angajator, lucrurile se îndreaptă într-o direcţie mult mai specifică şi mai problematică.

În lipsa unei secţiuni în Regulamentul de Ordine Interioară dedicată comportamentului în mediul online, ambele părţi au aşteptări mutual recunoscute: angajatul se aşteaptă să nu fie verificat, angajatorul se aşteaptă să nu fie vorbit de rău. În completarea acestui fapt vine şi dificultatea de a încadra juridic/formal comportamentele ce deraiază de la aşteptările reciproce. Cum spuneam şi mai sus, situaţia depinde de percepţia fiecăruia asupra libertăţii de exprimare, a eticii, a brandului.

De aici pornesc câteva întrebări:

Este legitimă concedierea pentru incompatibilitatea între atitudinea publică faţă de companie şi valorile promovate de companie?

Se justifică monitorizarea conţinutului postat de angajaţi în mediile virtuale?

Libertatea de exprimare este încălcată prin ROI adaptat la social media?

Cum se poate proteja compania de “atacurile” din mediile sociale virtuale?

Foarte multe companii de top din lume şi-au pus la punct seturi de reguli în ce priveşte comportamentul propriilor angajaţi în social media. O listă cu acestea se găseşte aici.

În direcţia opusă, sunt frecvente cazurile în care angajaţii postează texte şi imagini cu detalii din interiorul organizaţiei. O căutare pe Twitter, Facebook şi Youtube după “bored@work” scoate la iveală un conţinut savuros dar şi îngrijorător. Angajaţii se plâng de condiţiile de lucru, de program, de sarcini, de clienţi, folosesc echipamentul de lucru în interes personal, pozează în ipostaze neglijente, oferă sfaturi cum să îţi păcăleşti şeful, etc. Presa Americană a semnalat unele cazuri care au dus la concedieri, mai ales atunci când problemele de la job erau refulate pe reţelele sociale.

În concluzie, companiile trebuie să îşi protejeze în mod formal reputaţia şi sunt îndreptăţite să acţioneze  ferm atunci când sunt expuse negativ. Angajaţii trebuie la rândul lor să dea dovadă de etică, de respect pentru angajator, să delimiteze spaţiul profesional de cel personal, şi nu în ultimul rând să fie conştienţi de efectele pe care acţiunile lor le pot produce.

Citeste blogul lui Cristi Ariton aici.