Cum să nu trișăm
Vorbeam în articolul De ce trișăm de săptămâna trecută despre modul în care contextul, cultura, educația și obiceiurile ne pot face să trișăm în situații cum ar fi: examenele, testele, munca în echipă etc. Motivul pentru care am decis să insistăm pe acest subiect și să înțelegem mai bine efectele pe care le poate avea asupra culturii organizaționale și brandului de angajator este, credem noi, evident, iar impulsul de re-moralizare a mediului de lucru ar trebui, probabil, să aibă în vedere și o strategie anti-trișare. 🙂
Pornim în acest demers de la înțelegerea faptului că suntem înclinați să trișăm atunci când e mai întuneric, când mediul este mai murdar, când nu considerăm că efectele acțiunilor noastre au un impact atât de mare, când ni se spune că acțiunile noastre sunt dictate de gene și de mediul în care lucrăm, când suntem convinși că nu există de fapt libertate de acțiune sau voință proprie, când ne asumăm o postură de forță, când singurul obiectiv este promovarea propriei persoane, când suntem orientați doar pe rezultat, când suntem obosiți (nedormiți, stresați etc.).
Ce putem face ca să contracarăm acest impuls (adesea) inconștient? Cercetătorii au demonstrat că mici schimbări în mediul în care lucrăm, schimbări care apare nu au nicio legătură cu corectitudinea, ne pot face mai corecți. Astfel, dacă știm că suntem urmăriți, șansele să trișăm sunt mult mai mici. Interesant este faptul că nu e nevoie de sisteme complicate de supraveghere. Oglinzile sau imagini cu ochi pot avea acest efect, oricât de improbabil ar părea.
O altă metodă poate fi aplicată, în opinia noastră, și în organizații. Astfel, simplul fapt că există un cod de etică și conduită profesională care condamnă trișatul nu înseamnă că oamenii îl vor respecta. Dar discuțiile despre acest cod și reamintirea ideilor de bază în activitățile de zi cu zi poate avea acest efect.
Încă un aspect care trebuie reținut este acela că, într-un mediu în care a existat o abatere care nu a fost sancționată, șansele ca acest lucru să se întâmple din nou (cu alți actori) sunt foarte mari. Cu alte cuvinte, probabilitatea de a trișa este mai mare dacă știm că au mai trișat și alții și nu s-a întâmplat nimic.
Pe de altă parte, există persoane care nu vor trișa niciodată, indiferent de circumstanțe, indiferent de probabilități. Mai dificil va fi, evident, să îi identificăm în interviu. 🙂 Dar găsirea lor ar trebui să fie, în opinia noastră, în topul priorităților în toate procesele de recrutare.
Aflați mai multe detalii despre experimentele care au dus la concluzii despre tendința de a trișa citind întreg articolul Inside the Cheater’s Mind.
Newsletter-ul Portal HR
100% fără spam