De ce corectitudinea gramaticală nu e un detaliu
Cei apropiați m-au auzit deja vorbind despre “teoria cratimei”; foarte pe scurt, nivelul de deschidere pe care îl am în comunicare scade invers proporțional cu cantitatea de greșeli gramaticale pe care interlocutorul mi le furnizează…
Sincer, atunci când văd într-un CV, ofertă sau mesaj o inflație de “i”-uri sau de cratime puse de-a valma (ori dimpotrivă, absente total din locurile în care ar trebui să fie așezate), simt o demotivare atât de mare încât cu greu mă mobilizez să mai citesc până la capăt. Atunci când o doamnă cu pretenții de intelectual rasat mă întreabă în scris dacă “m-ai dureaza mult?” sau un domn cu masterate și poziție de top manager îmi atrage atenția asupra scrisorii de intenție pe care mi-a “trimiso”, mă blochez.
Mă gândesc că pur și simplu nu-s un HR Manager cool… spun asta pentru că fiul meu mi-a explicat la un moment dat că “atunci când scrii pe messenger nu e cool să folosești cratima”… Poate că nici în CV-uri n-o fi cool, mai știi? Poate am îmbătrânit? Poate nu mai sunt la curent cu tendințele…
Un aspirant la o poziție de middle management îmi explica în scrisoarea sa de intenție: “Datorită crizei, am fost nevoit să accept temporal un post supt pregătirea mea. Acum, după criză, sunt convins că pot țintii mai sus”. În condițiile în care studiile pe care le prezenta în CV erau de-a dreptul superioare, iar pretențiile profesionale la fel de superioare, am găsit de cuviință să clasez respectivul candidat la respinși.
În interacțiunile verbale, lucrurile pot sta mai bine: nu se vede cratima și nici numărul de “i”-uri… Problema nu este însă pe de-a întregul rezolvată nici în acest caz: există riscul apariției formulărilor de tipul “am decât o mașină”, “mi-ar place să…” sau altele asemenea.
Din punctul meu de vedere, cunoașterea și folosirea corectă a limbii materne este o chestiune aproape la fel de importantă și de relevantă ca și igiena personală. Un mesaj scris corect este o dovadă de respect atât pentru destinatar cât și pentru propria persoană. Oricât m-aș chinui, nu reușesc să am deschiderea de spirit necesară pentru a interpreta o scrisoare de intenție cu greșeli gramaticale ca pe un gest “cool” sau scuzabil, nici nu sunt într-atât de înțeleaptă încât să admit că forma este secundară și numai conținutul contează… În plus, refuz să cred că pretențiile mele sunt nemăsurate atâta vreme cât bazele gramaticii se pun în clasele primare…
Adauga comentariu
Atragerea și păstrarea talentelor sunt preocupări majore pentru angajatorii din întreaga lume, însă mai mult de o treime (35%) dintre angajați sunt susceptibili să renunțe la locul de muncă în următoarele 12 luni, Generația Z (38%) și milenialii (37%) fiind cei mai predispuși să plece, potrivit studiului EY 2023 Work Reimagined Survey. Sondajul constată o […]
Detalii
Gerke Witteveen este noul CEO al NN Pensii SAFPAP S.A., începând din 9 octombrie 2023. Gerke o înlocuiește pe Andreea Pipernea, care a condus NN Pensii SAFPAP S.A. în ultimii șase ani, și care va urma noi oportunități profesionale și antreprenoriale în afara NN. Gerke are o experiență de aproape 20 de ani în domeniul […]
Detalii
Wellbeing.ro, unul dintre ei mai importanți furnizori de servicii de wellbeing din România, lansează parteneriatul cu Wellnessentially, o platformă digitală de wellness de ultimă generație care ajută angajatorii să reducă stresul angajaților și să își întărească cultura organizațională prin intermediul experienței gamificate, crescând astfel creativitatea, productivitatea și bună starea generală a acestora. Platforma Wellnessentially este […]
Detalii
Alina Botica este fotografă, cu specializare în fotografia de beauty, portret și cea de boudoir, reușind să facă femeile să se simtă bine în pielea lor ca să-și poată exprima feminitatea și printr-un shooting foto profesionist. N-a fost mereu simplu și nu și-a găsit nișa de specializare dintr-o dată, ci a trecut prin mai multe […]
Detalii
Daca sunt greseli prea evidente cum ar fi „un post suPT pregătirea mea” atunci e un pic ingrijorator.
Pot spune insa ca am cunoscut oameni care sunt foarte inclinati spre partea tehnica, si atunci acestia ar mai avea o scuza pentru micile greseli.
In esenta, atentia oricaruia dintre noi (in orice domeniu am activa) ar trebui (in opinia mea) sa fie mai mult inclinata asupra VALIDITATII CONTINUTULUI mesajului primit.
Toate bune si succes in articole folositoare!
Cu drag,
Simona, acolo mai sunt greşeli. Nu DATORITĂ crizei, ci DIN CAUZA CRIZEI, plus ŢINTII cu un I în plus la plural. Sau greşelile astea nu erau la fel de vizibile? Una peste alta, nu am să fiu vreodată de acord că în ziua de azi contează ideea, nu şi cum o redai.
Buna 🙂
Da, continutul mesajului este important. Nu pledez pentru rafinamente de stil, ci numai pentru respectarea unor amarate de reguli pe care cu totii le-am invatat de la doamna invatatoare (cu mult inainte de a fi descoperit ca nu avem inclinatii catre vorbe, ci catre lucruri tehnice…); in plus, de ce sa ne bazam pe circumstantele atenuante care ne-ar putea fi acordate, riscand astfel ca atentia acordata mesajului nostru sa fie afectata de forma sa?
Multumesc pentru urari! Asemenea 🙂
Asa este:). In fond si faptul ca se scrie incorect si nu se respecta regulile gramaticale, transmite nu mesaj nu?
Incercam totusi sa fiu un pic blanda cu acuzarea celor nu folosesc limba romana la modul cel mai corec. Poate pentru ca si eu in graba, „m-ai” gresesc.
Toate bune:)
@ Simona: „faptul ca se scrie incorect si nu se respecta regulile gramaticale, transmite nu mesaj ”
BINGO! 🙂
Crede-ma, sunt inca si mai haina cu mine decat cu altii :))) Cel mai util feedback pe care-mi amintesc sa-l fi primit dupa un training a venit din partea unui participant care dupa ce mi-a laudat prestatia de trainer a completat: „pacat insa ca in loc de „mi-ar placea” spui „mi-ar place”. Ma crezi ca n-am mai gresit niciodata? Si ca inca ii port recunostinta acelui om pentru ca nu a fost bland cu mine? 🙂
Poate pentru că „limba noastră-i o comoară/în adâncuri înfundată”? Din ce în ce mai înfundată, pare-se. Nichita Stănescu spunea: „Limba română este patria mea.” De ce alt argument mai avem nevoie pentru a nu fi duşmanii propriei noastre limbi?
@ Adela: cand te gandesti de cate argumente avem uneori nevoie pentru a nu deveni proprii nostri dusmani… ce sa mai zic de biata limba romaneasca? :))
Of! Sper să-mi „purtaţi recunoştinţă” şi mie. Am pledat toată viaţa pentru o limbă română scrisă şi vorbită decent, dar ştiţi povestea: să arunce cu piatra numai cine n-a greşit niciodată! Cum rămâne cu greşelile – destule – pe care eu le observ în conversaţia generată de articol, inclusiv în intervenţiile autoarei? De pildă, undeva o virgulă e pusă între subiect şi predicat, lipsesc virgule acolo unde s-ar cuveni să fie prezente, cineva scrie „proprii noştri” în loc de „propriii noştri”… Atunci când tastezi, îţi scapă greşeli pe care nu le faci când scrii de mână. Iar atunci când te concentrezi pe ideea sau ideile pe care vrei să le comunici sau să le înţelegi, forma are relevanţă doar în două cazuri: atunci când greşelile sunt atât de multe sau grave, încât fac comunicarea extrem de grea; şi atunci când forma devine artă, poezie. Căutaţi valoarea oamenilor dincolo de accidentele de limbaj sau alte aparenţe! Altfel, în calitate de recrutori, vă „jucaţi” cu vieţi… şi mă tem că nici nu-i veţi descoperi pe cei mai buni… Dacă nu vă focalizaţi pe conţinut, ci pe formă (o formă pe care nici dumneavoastră nu o respectaţi 100%), poate nu vă aflaţi la locul potrivit? Întreb şi eu…
Eu nu sunt de acord cu parerea dv. si sa va argumentez de ce. Daca la recrutare un candidat ar veni in pijama, sau nepieptanat, sau mirosind urat a transpiratie sau murdar, l-ati „concedia” imediat, tinand seama de conventional. Nu conteaza faptul ca acel candidat este un bun specialist sau are calitatile pe care le doriti de la un angajat, felul in care se prezinta lasa de dorit. In momentul in care acel candidat iti trimite Cv-ul sau sau o scrisoare de intentie este ca si cum isi „imbraca” prezenta in respectivul text. Fiecare trebuie sa avem grija la felul in care ne prezentam iar nenumaratele greseli, mai ales cele de neatentie in textul care iti insoteste candidatura pentru un job seamana cu o carte de vizita plina de sos si grasime, oferita in mana cuiva. Nici eu nu apreciez foarte mult persoanele care nu se straduiesc din comoditate mentala sa vorbeasca corect romaneste (cine nu a invatat in scoala are chiar o problema din punctul meu de vedere), iar experientele personale mi-au dat dreptate sa ocolesc pe cei care practica „sleampatismul” in scris cand vine vorba de aplicarea la un job.
Stimata doamna,
Numele dumneavoastra imi aminteste de autoarea catorva carti bune citite in anii studentiei. Asta o spun in loc de introducere. Va intreb care e diferenta intre a sta in chiloti in casa (evident, nu in fata familiei) si a merge doar cu acest articol vestimentar la interviu? Intrebarea este una retorica si nu ma indoiesc ca puteti face diferenta intre cele doua contexte insa am dorit sa accentuez prin acest exemplu faptul ca la interviu nu vorbesti ca pe strada iar in CV nu redactezi ca pe mess. Aici purtam niste conversatii intr-o maniera relaxata (eu cel putin asa cred) si sunt permise cam orice greseli sau derapaje neacademice. De exemplu, eu neglijez a scrie cu majuscule in astfel de contexte, la fel cum nici la dus nu intru cu cravata de gat.
Cu stima,
un cititor
Ana, corect! 🙂
Am respectat regulile gramaticale cu placere toata viata mea, am avut talent mereu sa „aud” cand ceva nu suna bine si eram atat de pretentioasa incat nici nu acceptam sa vorbesc (sa am in preajma) oameni care nu vorbeau/scriau corect. Ii consideram prosti. Inca ma lupt cu aceasta parere, insa de curand 2 intamplari m-au pus pe ganduri:
1. am predat putin matematica unui prieten lingvist care avea nevoie sa treaca un examen obligatoriu angajatilor intr-o banca (la fel de intolerant ca si mine la acest subiect), si-mi spunea: Cata, daca cifrele nu au o poveste, nu-mi spun nimic, mintea mea parca nu le intelege rostul si nu le tine minte regulile. Si-atunci mi-a venit o idee: oricat de mult m-am gandit ca folosirea corecta a limbii materne e un minim care e de asteptat de la oricine, poate ca sunt oameni pentru care regulile gramaticale sau cuvintele in general nu reprezinta nimic fascinant, nu le „spun” nimic, si-atunci nu le „suna” si nu se prind cand e corect si cand nu.
2. vorbind cu prieteni englezi (unde stiti ca nu exista reguli de scriere si ei au mereu concursuri de scriere pe litere in scoli, ceea ce pentru mine, copil fiind, nu avea nici un sens, ca doar in romana mama se poate scrie doar „mama”, nu intelegeam unde e dificultatea) mi-au spus cum cunosc oameni care sunt inteligenti, putand sa-ti rezolve probleme de inginerie si multe altele de viata, dar care au avut mereu probleme cu scrisul in engleza. Deci nu e o problema de inteligenta cum am crezut eu.
Sa tina de talent si sa nu fie un lucru obligatoriu sa fie usor pentru toti? Hmm, inca mi-e greu sa accept asta, dar viata ma cam contrazice
@ Catalina: da, cred ca tine si de talent sau chiar de … ureche muzicala. Pe de alta parte, recunoasterea formei corecte cred ca poate ajunge sa-ti „intre in sange” daca citesti suficient de mult…. Un alt exemplu poate fi si potrivirea culorilor in imbracaminte: e si o chestiune de ochi si simt estetic; totusi, cred ca toate aceste lucruri sunt educabile – pana la o limita, evident. Cu conditia sa le recunoastem ca fiind importante – altminteri, de ce sa depunem eforuri…?
Probabil ai vrut sa spui ca „nivelul de deschidere pe care îl am în comunicare ESTE invers proporțional cu cantitatea de greșeli gramaticale pe care interlocutorul mi le furnizează”, adica multe greseli=interes scazut. Daca nivelul tău de deschidere ar „scadea invers proportional cu cantitatea de greseli” atunci, cu cat sunt mai multe greseli cu atat nivelul de deschidere ar scadea mai putin, deci interesul ar fi mai mare. Matematica e de vina !
@Florentin: point taken! 🙂 ai dreptate, multam.
Stimata doamna Stanciulescu,
Din politete, va confirm si aici faptul ca am receptionat feedbackul dvs. Ma nedumereste intrucatva motivul pentru care tineti sa repetati acelasi mesaj in mai multe locuri… Desi nu pare, posed o capacitate rezonabila de intelegere 🙂 Cu respect,
Buna ziua,
Răspunsul dat m-a determinat să-mi dau seama ca NU sunt pe site-ul de resurse umane care să mi se potrivească. În plus, formularea „cu respect” lasă loc unei greşeli frecvente: cur…
Succes!
@Adela: bucurosi le-om duce toate 🙂
Chiar daca in viata de zi cu zi, mai ales cea online, scaparile apar cu indarjire, profitand de orice clipa de neatentie, documentele importante (CV, oferta, etc) sunt adevarate carti de vizita si consider ca trebuie sa le acord cea mai mare atentie, cel putin o banala verificare a continutului si formei inainte de a le trimite, caci duse au fost… Corecturile ulterioare sunt tardive, asta daca sunt.
Ana, e musai! 🙂 „De e pace, de-i război…!”
Doamna Stanciulescu, „proprii nostri” este scris corect.
@Cristina B: nu cred ca am inteles prea bine ce este in neregula in acea formula de incheiere. Pe de alta parte, cred ca este nedrept ca PortalHr sa fie „pedepsit” pentru opiniile pe care le gazduieste. Cei de la Portal ne ofera un spatiu in care putem dezbate si invata, in care libertatea de optiune si opinie este respectata. Intr-un asemenea spatiu, putem intalni uneori si opinii sau atitudini care nu ne sunt pe plac. Putem dezbate constructiv, zic eu. Portalul nu are insa nicio vina 🙂
Când am învăţat eu gramatică, lucrurile stăteau aşa: singular – „propriu”; plural nearticulat – „proprii”; plural articulat – „propriii” (ca şi „copiii”). În contextul dat este un plural articulat. Dacă regulile s-au schimbat între timp, poate greşesc eu.
Însă greşelile lingvistice mi se par complet inofensive prin comparaţie cu atitudinea de judecător al celorlalţi care nu ştiu ce ştii tu, nu vorbesc, nu scriu, nu se îmbracă etc. ca tine. Atâta vreme cât nu vrei să te angajezi ca profesor sau secretară, nu faci nimănui niciun rău major când greşeşti o cratimă sau un acord. Dar poţi genera foarte multă suferinţă atunci când judeci un om – şi îi anulezi sau reduci şansele în viaţă – doar pe baza unor aparenţe şi detalii mai puţin semnificative. Dacă cineva vrea să reflecteze la acestea, bine, dacă nu, luaţi-le doar ca pe un exerciţiu onest al libertăţii de exprimare…
Elisabeta, ai dreptate, reduci cuiva sansele prin a-l respinge pe motive …lingvistice. Dar daca secretara mea mi-ar scris corespondenta si in loc de „sub” ar scris „supt” as avea eu o mare problema…e o diferenta pana si intre expresiile „sub cearceaf” si „supt cearceaf”.
Aveti dreptate. Eu am gresit 🙁
Cel putin din respect fata de limba materna pot spune ca ai dreptate.
Nu vorbim aici de un email ci de un CV.
Foarte corect.
Mult succes!
@Misu: multumesc 🙂