Descoperă diverse stiluri de intervievare

Stilul unui recrutor de a intervieva un candidat este un subiect ce stârneşte reacţii din ce în ce mai diverse. E suficient să intri pe forumuri, pe saituri, să tragi cu urechea la ce vorbesc cei din jur… toată lumea are ceva de spus în această privinţă şi de cele mai multe ori sentimentul discuţiei este dispreţuitor, negativ. Nu caut să găsesc scuze recrutorilor dar atrag atenţia că în mod ideal, orice recrutare e particulară, orice întrebare are sens în sistemul de evaluare al intervievatorului, conform felului în care acesta încearcă să îl cunoască pe candidat.

Pentru cei care vor să se pregătească pentru un interviu (candidaţi) sau care vor să îşi revizuiască stilul de a intervieva recomand parcurgerea celor 22 de exemple de pe portalul de joburi Jobsite.co.uk (aici). Acestea sunt materiale video concepute pe structura întrebare-răspuns, vizitatorul putând alege intervievatorul, domeniul de activitate sau topicul care îl interesează. De precizat e faptul că intervievatorii sunt recrutori seniori sau preşedinţi de companii de top.

Cei care doar caută răspunsuri argumentate la întrebări capcană (atipice) îşi pot satisface curiozitatea accesând secţiunea “killer questions” (vă sugerez să urmăriţi şi felul cum sunt construite răspunsurile şi mai ales prezenţa unui marcaj semnificativ în exprimarea autorilor lor: ”ceea ce vreau cu adevărat să aflu în urma întrebării este… ” ).

Ce am observat în mod particular:

Intervievatorii apreciază în mod deosebit: onestitatea, entuziasmul, pasiunea, descrierea succeselor şi a eşecurilor personale sau profesionale, pragmatismul. Se punctează în mod deosebit  cunoştinţele la zi din domeniul de referinţă dar şi indiciile care probează capacitatea de a lucra în echipă.

O altă remarcă interesantă se leagă de  aşa numitele “killer questions”: acestea vizează mai mult  atitudinea candidatului şi nu elementele cheie ale succesului în plan profesional. Onestitatea recunoaşterii unui eşec profesional este mai bine cotată decât evidenţierea succesului. Enunţarea unei reuşite profesionale este mai puţin importantă decât descrierea manierei în care a fost atinsă.