Despre bonusuri, cu seriozitate

Ideea de bonus este in mod firesc legata de sfarsitul de an, asa dupa cum e greu de imaginat un Mos Craciun care vine fara cadouri. Si totusi, in peisajul „crizat” al economiei din ultima vreme, putine companii se mai pot lauda cu o abordare sarbatoreasca si relaxata a acestui subiect.

In acest context, managerii de la care angajatii se asteapta sa primeasca o rasplata daca nu in virtutea meritelor, macar in virtutea spiritului unui sezon a cadourilor, au de dat cateva explicatii putin spus incomode. Exista insa si modalitati echilibrate de a face fata acestor provocari mai degraba emotionale si articolul de pe Harvard Business Review pe care vi-l recomandam azi ne-a atras atentia tocmai prin calitatea comentariilor pe care le face cu privire la aceasta provocare.

Pentru managerii (majoritatea de altfel) care nu isi pot permite sa ia deciziile de bonusare in vacuum, este esential sa se familiarizeze din timp cu politicile de compensatii si beneficii ale companiei si sa anticipeze eventualele nemultumiri ale angajatilor printr-o comunicare transparenta si la obiect.

Pe de alta parte, pentru cei care isi pot permite un grad mai mare de libertate in deciziile de „rasplatire” a angajatilor la final de an, provocarea este cu atat mai complexa intrucat trebuie sa aiba in vedere consecintele unor perceptii diferite despre echitate in randul membrilor echipei. Specialistii atrag in acest context atentia asupra pericolului de a considera „anotimpul bonusurilor” drept o perioada de compensare pentru tot ceea ce nu s-a intamplat in timpul anului. Cu alte cuvinte, asa cum cu o randunica nu se face primavara, nici un bonus de Craciun nu face un candidat multumit pana la urmatoarele sarbatori. Banii nu rezolva toate problemele si sunt situatii cand pot avea chiar un efect negativ asupra comportamentelor angajatilor.

Pentru a evita dinamica de bumerang a sistemelor de bonusare gandite in izolatie, articolul detaliaza cateva principii care trebuie avute in vedere atunci cand „Mosul” angajatilor isi umple sacul cu „cadouri”:

1. (Ras)platim performanta sau semnatul condicii? Exista argumente pro si contra atat rasplatirii performerilor de top cat si bonusarii echitabile a tuturor celor din echipa.

2. De ce dam bonusuri? Ca sa ii mentinem pe cei buni in organizatie sau ca sa dezvoltam spiritul de echipa?

3. Ce mesaj transmitem? Puterea zvonurilor si discutiilor pe teme legate de bonusuri primite sau dorite nu trebuie niciodata subestimata. Oricat de mult am incerca, atunci cand vine vorba de acest gen de compensare ideea de „confidentialitate” este mai degraba o iluzie.

4. Banii nu cumpara dragostea. Daca dam bonusuri pentru ca cei care le primesc sa gandeasca frumos despre companie, s-ar putea sa avem o surpriza neplacuta. Adesea, angajatii considera ca bonusurile li se cuvin si nu leaga primirea lor de ceva ce au facut. Un motiv in plus pentru a fi dezamagiti si demotivati daca nu le primesc.

5. Cum comunicam vestea? Dincolo de valoare efectiva a bonusului, cel putin la fel de importanta este comunicarea valorii si importantei angajatului pentru organizatie.

6. Ce se intampla in restul anului? Pentru a micsora riscul eventualelor dezamagiri, este esential ca angajatii sa fie in permanenta tinuti la curent (pe tot parcursul anului) cu privire la politica de compensatii si beneficii si limitele pe care ea le impune managerului.

Citeste tot articolul How To Navigate Bonus Season pentru a intelege care sunt principiile unui sistem sanatos de bonusare si a vedea si doua studii de caz pe aceasta tema.