Secțiune susținută de

Despre criterii de alegere și consecințe

Portal HR \ Actual \ Despre criterii de alegere și consecințe

Indiferent de specialitatea noastră sau de industria în care lucrăm, dacă suntem în poziția de a-i conduce pe alții, vom ajunge să fim în situația de a “alege” între doi sau mai mulți oameni, de a ne apropia sau de a “exila” pe câte cineva. Ne place ori nu, acestea sunt inerente părți ale job-ului nostru. Emitem decizii disciplinare, facem planuri de dezvoltare, demitem, promovăm, alegem potențiali succesori pe care îi “creștem” etc.

La o primă vedere, lucrurile sunt simple: avem indicatori de performanță, reguli, sisteme de competențe; cine nu se aliniază acestora, va fi mai întâi ajutat să remedieze situația și, în caz că nu o face în mod satisfăcător, va fi lăsat să plece. Într-o logică similară, cel/cea care se aliniază așteptărilor, va fi sprijinit(ă) să se dezvolte.

În realitate, nu este deloc simplu. Aceste alegeri sunt profund influențate de sistemele noastre proprii de valori, subiectivism, percepții și chiar de nevoile noastre individuale.

Amintiți-vă de Regele Lear: acesta isi exileaza fiica favorită, Cordelia, pentru că percepe discursul acesteia ca fiind ofensator, împărțindu-și averea între celelalte fiice – fiice care în scurtă vreme se vor îndrepta împotriva sa. Haosul cuprinde lumea Regelui Lear. Oare ce se întâmpla dacă alegerea sa ținea cont de valori precum încredere, grijă și respect și mai puțin de forma unui gest sau cuvânt?

Desigur, nu suntem niște Regi Lear, și alegerile pe care le facem este puțin probabil să ducă la deznodăminte într-atât de tragice ca cel din piesa shakespeariană. Cu toate acestea, este util să zăbovim o clipă înainte de a “exila” pe cineva, întrebându-ne care sunt motivele reale care ne conduc către această decizie. Uneori, această întrebare ne displace: putem afla despre noi înșine lucruri care nu ne satisfac sau care nu se potrivesc cu ceea ce vrem să credem despre noi. Putem afla că suntem orgolioși, că ne apărăm vanități rănite, că îi preferăm pe cei care ne flatează, că suntem uneori egoiști – și câte și mai câte. Introspecția cere curaj, desigur. Dar eu cred că numai cei curajoși ar trebui să ajungă în poziția de a-i conduce pe alții.

Sursa imagine: https://www2.bc.edu/~richeym/fourthpage.html

Data articol: ianuarie 16, 2013

Sunt un om; restul sunt detalii: de 15 ani învăţ să fiu un HR bun, de 16 ani învăţ să fiu o mamă bună, de 45 de ani învăţ tot ce pot învăţa şi sper să nu ma opresc încă 45 de ani de acum înainte! Am urmat tradiţia familiei, devenind biolog; la un moment dat, am realizat că drumul meu profesional trebuie să fie altul şi am pornit în căutarea lui; din fericire, se pare că l-am găsit.

Vezi profilul Linkedin

Newsletter-ul Portal HR

100% fără spam