Facă-se voia… cui?

„Orice întâlnire se întâmplă cu un rost anume„. Am auzit de multe ori asta. Mai mult decât atât, am fost eu însămi tentată să judec in felul acesta despre câte o interacțiune cu un om, context sau oportunitate care parcă picau “la țanc” pentru a-mi lumina mintea sau calea.

Nu, nu cred în semne, planuri divine sau conjuncturi astrale; și totuși… uneori evidența este acolo: o interacțiune sau conjunctură ne pot schimba viața.

Ceea ce cred este că suntem fără încetare bombardați cu interacțiuni și oportunități care ne pot schimba parcursul; cu toate acestea, relevante rămân numai unele: acelea pe care le sesizăm și de care decidem să ținem cont. Cu alte cuvinte, eu nu cred că întâmplările au un rost anume, ci că ele doar coincid cu rostul acela, atunci când el este prezent în noi. Atunci când suntem pregătiți înlăuntrul nostru să facem o schimbare sau un pas, devenim “permeabili” și lăsăm întâmplările potrivite să acționeze asupra noastra. În egală măsură, întâmplările pot acționa liber asupra noastră și atunci când suntem neatenți sau indeciși, când nu știm să ne evaluăm prioritățile sau nu avem încredere în propriile forțe.

Este întrucâtva confortabil să te poți simți o mică rotiță a planului strategic divin, caz în care tot ceea ce ți se întâmplă poate fi cu ușurință trecut în contul unei entități/ forțe căreia umila ta persoană nu i se poate opune; “așa a fost să fie”; “așa era scris” etc. Dacă nu poți schimba prea multe din “planul” care e deja scris, dacă indiferent ce și cum faci, rezultatul final este același, te poți lăsa “în voia sorții” fără sa fie nevoie să depui prea multe eforturi. Cu toate acestea, nu cred că lucrurile pot sta așa: contribuția noastră este esențială în determinarea caracteristicilor vieții pe care o trăim. Chiar dacă admitem că stelele predispun, cei care în final dispun suntem noi înșine.

Da, există întâlniri cu oameni, conjuncturi sau oportunități care ne pot schimba viața. Dar nu o vor face decât daca noi decidem să le permitem să o facă. Întâlnirile și schimbarile pot fi faste sau nefaste, însă în niciuna dintre variante ele nu pot acționa asupra noastra decât dacă prin deciziile și alegerile noastre le lăsăm să o facă. Uneori ne lăsăm “fermecați” într-atât de tare pe moment, încât le urmăm fără a ne pune problema de a estima posibilul impact pe care ele îl pot avea asupra noastră pe termen lung. Alteori, dimpotrivă, refuzăm să urmăm o cale deoarece nu suntem capabili să-i estimăm potențialul. A recunoaște oportunitatea fastă, a alege oamenii cu care într-adevăr ne potrivim  este o chestiune de învățare, antrenament, autocunoaștere – eforturi personale de dezvoltare pe care suntem liberi să decidem dacă le depunem sau nu.

Nu, nu mă înțelegeți greșit: nu susțin că este ușor să ținem sub control acțiunile pe care exteriorul le poate exercita asupra devenirii noastre. Nici măcar nu cred că așa ceva este posibil în totalitate. Cu cât suntem însă mai conștienți de importanța intervenției, alegerilor și deciziilor noastre, cu cât ne lăsăm mai puțin în voia “valului”, cu cât învățăm mai multe despre noi și ceilalti, cu atât putem deveni mai stăpâni pe propria noastră soartă.