Situații fără ieșire (a doua parte)

După cum v-am anunțat, tema saptamanii trecute va fi continuată de un invitat: Andrei Multescu. De profesie arhitect, Andrei învață de 14 ani să facă față provocărilor antreprenoriatului. Iată ce ne spune el despre ieșirea din situațiile „fără ieșire”.

Azi suntem mulți cei care simțim ce înseamnă acest fără ieșire. Se năruie cariere, afaceri, firme. “Fără ieșire” are o dimensiune uriașă, covârșitoare. Destinul pare să spună că ne-am înșelat în totalitate asupra proiecției vieții noastre. Tot!

Și cât urâm pe cei care vin să ne dea lecții…. Ce știu ei despre cum e să te lovești în zid cu toată viteza, să te împingă înapoi și să te lovești din nou și să nu poți nici măcar să te uiți pe geam să vezi dacă e soare sau plouă. Habar nu au. Și oricum am citit tot ce au scris și am încercat să aplicăm și uite unde suntem. Mizerie totală.

Sunt convingător pentru că am trăit-o și revine cu putere de fiecare dată când se mai adaugă ceva. Dar mint, pentru că de fapt vreau să vă captez bunăvoința și să vă mai înfig și eu un sfat nedorit.

Care sunt cele câteva idei care trebuie să rămână la locul lor?! Și ce trebuie să ne amintim când ieșim sau înainte să intrăm în vrie, depresie, etc.

Ferește capul!

Capul lovit încontinuu de perete nu mai funcționează. Capul trebuie ținut departe de peretele de care ne lovim. Citim, ne uităm la televizor la talk-show-uri, orice. A înfige capul în perete, deși pare un gest de rabdare și de consecvență, nu se deosebește cu nimic de un gest de maltratare gratuită. Capul trebuie să fie limpede căci dacă oportunitatea se ivește trebuie să fie capabil să o sesizeze, să împingă corpul spre ieșire, să își facă treaba exact și précis. Dacă nu se ivește, ghinion.

Întâlnește-te cu multă lume!

Da, coach-ii și prietenii cărora le merge totuși treaba sunt necesari. Foarte enervanți, căci toți vor părea mirați de viziunea ta “neagră” și “pesimistă”. Dar ei au un scop terapeutic clar în poveste: sunt acolo ca să te lovești de ei, e mai moale decât peretele. Înveți chiar să descoperi că lovitul de perete nu este neapărat necesar după primele două-trei încercări. Prietenii se cunosc la nevoie. Dacă unul dintre ei știe să te țină și să te domesticească, înveți că nu poți să sari peste zid și că mai bine încerci să bâjbâi și să îl ocolești

Fantazează pozitiv nu negativ

Favorita mea este cu mine în halat albastru și basca cu moț, la strung. Acum, în era post-industrială am una nouă cu trăitul în rulotă la marginea orașului sau în cort adunând pet-uri. Bun. Și?! Da, se poate. Pot asta oricând. Dacă nu aș avea un mare ego, probabil că mi-ar fi și ușor să ajung așa. Dar nu îmi folosește căci asta nu e soluție ci fugă. Variantele de fugă sunt nenumărate și orice om creativ are cel puțin douăzeci de variante.

Dar ce-ar fi să fantazăm pozitiv?! Ce-ar fi să ne gândim că devenim antrenor de schi sau mus pe o navă cu vele sau ghid turistic pe Dunăre? Sunt opțiuni pozitive, opțiuni care, chiar dacă nu vor duce până la rezultate definitive, permit descoperirea unor oportunități nebănuite.

În cel mai rău caz, rezultatele sunt la fel de nule ca cele din versiunile negative.

Pașii mici

Pașii mic sunt de fapt soluția. Nu există ieșiri revoluționare ci numai ieșiri prin tatonare. De fapt este singurul lucru pe care l-am învățat; ieșirile spectaculoase duc la căderi la fel de spectaculoase. Pașii mici construiesc un fel de colină de pulbere în fața zidului; ușor ușor ajungi să vezi peste el.

Zidul meu e mare și mai am de pus colb la baza. Succes și vouă.